Fără facturi fiscale că-s complicate!

Odată cu ratificarea aderării României la Uniunea Europeană (U.E.), facturile fiscale (nu doar cele de la colţ de stradă!) dispar din peisaj, pe motiv că reprezintă încă un element birocratic şi foarte deranjant deşi se susţinuse "cu fervoare" că nu poate exista o reală fiscalitate fără acestea.


Depăşite...

Pînă recent, fiscalitatea era reprezentată oficial de existenţa facturilor fiscale înseşi; nu puteam vorbi despre fiscalitate fără acestea, cu alte cuvinte. De la 1 ianuarie 2007 (data ratificării Tratatului de Aderare a României la Uniunea European㠖 U.E. - ), însă, totul se schimbă: gata cu hîrţogăria "inutilă" şi cu nostalgiile contabiliceşti! Cel puţin, aşa se promite; or, în pofida abrogării pct. 7 al Art. VI din Codul de procedură fiscală pe 2006 (Legea 343 din 17 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 662 şi 765 a.c. http://www.monitoruloficial.ro/monitoare/2006/mon0662.htm  şi http://www.monitoruloficial.ro/monitoare/2006/mon0765.htm ), găsim referiri la facturile fiscale(!), precum este cazul Art. 155. Aşadar, întrebările deja clasice în legătură cu: codul C.N.P., numele clientului, adresa sediului social al firmei la care lucrează contabilul  ş.a.m.d. se pare că încă necesită explicitări prin această abrogare.


Dacă nu factură, atunci... autofactură(!)

Pare un paradox, dar conform prevederilor Art. 155š , necesitatea emiterii facturilor fiscale este foarte prezentă, dacă nu din partea producătorilor/prestatorilor de bunuri/servicii, măcar din partea receptorilor/beneficiarilor acestora, prin autofacturare, dar doar dacă receptorul/beneficiarul nu se află în posesia vreunei facturi fiscale emise de către furnizor(?!), conform Art. 150, pct. 1, lit. (b), (e) şi (g).


Elemente de securitate pentru autofacturi

Emitenţii autofacturilor trebuie să introducă noi date centrale de validare fiscală, respectiv: un număr de ordine în baza uneia sau mai multor serii de identificare a autofacturii; data emiterii autofacturii; denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare (cf. Art. 154, pct. 1) în scop de plată a T.V.A. (cf. Art. 153 si 153š) a entităţii juridice/persoanei emitente; denumirea/numele reprezentantului (prezumtiv) fiscal al furnizorului (prezumtiv în diasporă), în cazul în care reprezentantul e obligat la achitarea T.V.A.; denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare la plata T.V.A. a beneficiarului de servicii/cumpărătorului de bunuri ale furnizorului/producătorului; numele şi adresa cumpărătorului de bunuri/beneficiarului de servicii, plus codul acestuia de înregistrare la plata T.V.A., precum şi adresa locaţiei de transfer a bunurilor şi/sau de furnizare a serviciilor, în cazul în care acestea s-au efectuat intracomunitar; denumirea/numele adresa şi codul de înregistrare al (prezumtivului) reprezentant fiscal (obligatoriu din România şi plătitor de T.V.A.), în cazul în care producătorul/furnizorul este în diasporă; codul de înregistrare pentru plata T.V.A. al receptorului/beneficiarului, furnizat producătorului/furnizorului; codul de înregistrare pentru plata T.V.A. al receptorului/beneficiarului din spaţiul intercomunitar; codul de înregistrare pentru plata T.V.A. al furnizorului din alt stat membru, şi sub care s-a efectuat tranzacţia intracomunitară; denumirea şi cantitatea bunurilor tranzacţionate, denumirea serviciilor prestate şi particularităţile definitorii ale bunurilor, în cazul tranzacţionării intracomunitare de mijloace noi de transport; data tranzacţionării şi/sau prestării de servicii, cu excepţia cazurilor în care autofactura e realizată în avans; baza de impozitare, în cazul cotelor, scutirilor sau operaţiunilor netaxabile, preţ unitar, rabaturi, remize, risturne şi/sau reduceri de preţ; indicarea taxei colectate, exprimate în ROL/RON sau: menţiunea privind prevederile acestui Titlu sau a Directivei a VI-a a U.E.; scutirea cu drept de deducere sau fără acest drept; neimpozitare sau neincludere în categoria de impozitare; menţionarea faptului că taxa este datorată de cumpărător/beneficiar la prezentul Titlu sau în Directiva a VI-a (- 77/388/CE din 17 mai 1977 - dacă va fi rectificată de către oficialii U.E.) sau doar prin sintagma “taxare inversă”; menţionarea facturilor şi/sau altor documente (prezumtiv) anterior emise pentru o singură operaţiune tranzacţională intracomunitară; terţe menţiuni.
O atenţie deosebită trebuie acordată normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal pe 2006 (Art. 155, pct. 8), de asemenea.



Notă:

Textul ocomplet al Directivei a VI-a poate fi analizat la:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/consleg/1977/L/01977L0388-20001021-en.pdf iar forma actuală (rectificată) a Codului Fiscal 2006 poate fi, de asemenea, analizată la: http://www.cdep.ro/proiecte/2006/500/80/0/leg_pl580_06.pdf