Cineva primeste o factura patata de sange. Cum o plateste?

Desi e greu sa contabilizezi suferinta unui popor si s-o transformi in lire, in dolari, in orice, de plata greselilor trecutului tot nu scapi si asta e o veste buna. Cei care se ocupa de contabilitate in economie stiu cat de important este sa-ti recuperezi datoriile vechi si cat de binevenite sunt sumele recuperate, oricand ar veni ele. Asa trebuie sa fie si la nivel de state, unde adesea e vorba de datorii istorice. Dar cum n-ar fi important sa primesti o rasplata, chiar si simbolica, pentru suferinta poporului tau? Abia aceea este lectia de viata pe care trebuie sa o intelegem, oricine am fi, oriunde ne-am afla. Totul se plateste la un moment dat.

Si iata de ce spun asta, premierul Jamaicai a indicat ca tarii sale i-ar prinde bine compensatii pentru anii "ingrozitori si brutali" ai sclaviei din timpul cat s-a aflat sub dominatia Imperiului britanic. Afirmatia a survenit exact inainte ca Printul Harry sa ajunga in Jamaica. Daca Marea Britanie ar dori sa-si ceara scuze pentru atrocitatile trecutului, "suntem de acord cu asta", spune premierul jamaican, Portia Simpson Miller.

"Nicio rasa nu ar trebui sa fie supusa la ce au fost supusi stramosii nostri. A fost ingrozitor si brutal", a adaugat Simpson Miller, intr-un interviu pentru BBC. Pe print l-au primit, totusi, cu onoruri, semn ca fiecare a invatat ceva: copiii fostilor sclavi au invatat sa ierte (dar sa nu uite), iar Marea Britanie a priceput ca nimic nu e gratis.

Jamaica a stat vreo 200 de ani la spanioli si vreo 400 la englezi. Timp de aproape 500 de ani, a fost furnizor de sclavi pentru Spania si Marea Britanie. Din 1962 este independenta.

Fireste, se pune problema sanselor acelei tari de a obtine ceva de la Marea Britanie, dar, astazi, pedepsele convertite in bani suna destul de dur pentru platitori. Iar, din punct de vedere moral, cu atat mai usturator cu cat ele arata ca greselile se platesc cand te astepti mai putin. Ca istoria, chiar si dupa multi ani, poate sa-ti trimita factura. Sub diverse forme.

Daca micutul statulet a reusit acum sa ceara socoteala Marii Britanii, asta arata ca nici complexele istorice, nici dimensiunea unei tari nu mai conteaza atunci cand popoarele afla ce este libertatea, democratia, justitia. Ele devin la fel de puternice ca oricare altele.

Regula acesta se aplica si la indivizi, in interiorul statelor. Daca ei reusesc sa devina liberi, sa poata impune un regim democratic si sa aiba parte de o justitie corecta, ei pot cere socoteala statului pentru orice fel de abuz, oricat de mare ar fi diferenta dintre ei si stat. Acesta ar fi - in mare - castigul enorm al lumii democratice: el face ca dreptatea sa fie si "pentru catei".