Dragilor, s-a facut seara, deci iata povestea mea !
Vara lui 1992 m-a gasit economist bugetar si agent de vanzari la firma unei prietene vechi (incepusem la ea din luna mai). Castigam din vanzari mai bine decat aveam salariul bugetar, ba chiar ma incurca serviciul de baza fiindca imi trebuia mai mult timp sa lucrez ca sales agent, dar inca purtam tarele „cartii de munca” si nu aveam curajul sa ma desprind singura de un serviciu la stat. Lasati ca m-au desprins sefii mei concediindu-ma (impreuna cu alti 9 colegi din acelasi compartiment) in urma unei restructurari masive de personal.
Prin urmare, incepand cu 1 iulie 1992 mi s-a incheiat contractul de munca la stat. Drept sa va spun, eu m-am bucurat fiindca asa capatam libertatea de miscare ca agent de vanzari. Mi-am mutat cartea de munca la aceasta „prietena” (o sa intelegeti de ce cu ghilimele), chiar incepand cu 01.07.92 si am inceput sa alerg serios dupa comenzi. Nu era zi sa nu vin macar cu 2, livrarile mergeau f. bine, incasarile la fel. Sincer nu prea ma dadeam in vant dupa activitatea asta (mi-era jena sa bat la usa cu oferta, sa nu cumva sa deranjez), dar era suficient de banoasa, nu am avut nici un fel de incidente in „piata”, lumea se purta frumos cu mine, ba chiar am ramas cu cativa prieteni de atunci.
Toate bune si la locul lor, numai ca la sf. lui sept. 92, dupa cateva luni in care fusesem cotata ca fiind cel mai bun agent pe care l-a avut, cu lipici la clienti, am vazut ca „amica” tot nu-mi platise nimic din darile aferente salariului pt. per. lucrata si ca eram in pom cu cartea de munca, tocmai eu care ii aduceam cele mai mari venituri in firma, mai mari decat aducea chiar ea insasi (lucram doar noi 2). M-am suparat f. tare pt. gestul ei, i-am cerut sa-si onoreze datoriile fata de mine, insa mi-am dat seama ca n-are de gand s-o faca si ca-mi planuieste o "preaminunata" tzeapa. Drept urmare, dupa ce mi-am incasat comisioanele pe care le mai aveam de luat, mi-am luat cartea de munca (neplatita, ce credeti ?) si i-am zis „adio” !
Dupa aceea, am vorbit la fostul serviciu bugetar, oamenii au fost superdraguti, mi-au inteles situatia si mi-au schimbat imediat iesirea prin transfer (cu care plecasem initial) cu iesirea in somaj, ca sa ma pot duce sa-mi depun dosarul si sa pot primi, apoi, cei cativa banuti de acolo - sa nu mor de foame fiindca, din partea familiei mele, nici o sansa de sustinere financiara pt. ca mama - pe chelt. ei - ii crestea fratelui meu fata cea mare (micuta atunci) fiind coplesita de problemele lui ce pareau fara sfarsit, asa ca nu era loc si pt. mine. Ea nici n-a prea stiut ce mi se intampla pt. ca mi-am dat seama ca avea destule pe cap si i-am ascuns dimensiunea reala a acestui necaz - oricum n-a dat semne ca ar mai avea disponibilitate si pt ale mele. La vremea aceea nu aveam prieteni cu bani, nimeni nu ma putea ajuta financiar - nici macar o perioada.
Dragilor, uitati asa m-am trezit in pom si pomu'-n aer, insa cu demnitatea refacuta si mi-am zis : „Ei, fir-ar sa fie, pai eu sunt economist sau ce, papucii mei, sunt ?? Am facut facultate economica degeaba ??” Incepusem deja sa ma gandesc ce voi face, de ce sa ma apuc pe taram economic fiindca, in urma „tratamentului” suferit, mi se taiase cheful de vanzari directe ! Mi-am dat seama ca voi avea nevoie de o meserie care sa ma asigure financiar fiindca eram singura (divortata de 5 ani, fara copii) si saraca, trebuia sa ma "administrez autonom” si alta solutie n-am gasit atunci decat contabilitatea fiindca cererea de contabili era mare, piata de munca pe segmentul asta cerea si iar cerea, asa ca merita sa ma apuc de treaba. Un "sponsor" as fi putut sa-mi iau cu usurinta, oferte erau destule fiindca eram tanara, frumusica si licentiata, vorbeam 2 limbi straine - engleza si franceza (engleza chiar fluent), insa eu nu sunt cladita sa ma intretina astfel un barbat - daca intelegeti ce vreau sa spun...
Eehheiii... dar stati asa ca lucrurile erau si mai complicate pt.ca eu nu facusem conta in facultate decat un an (in anul I - am terminat Cibernetica), nu-mi placuse absolut deloc fiindca nu intelesesem mai nimic din ea - tot ce mai tineam minte era contul 212 „animale tinere si la ingrasat”
pe seama caruia de amuzaseram in clasa, abia-abia luasem un 6 la examen, primit si ala "mai de mila, mai de sila" ...
Eram intr-o situatie imposibila, dar mi-am zis ca nu sunt o proasta - deci pot sa invat, asa ca mi-am cumparat de pe piata tot ce am gasit ca manual de conta, iar cea mai buna a fost o carticica mititica „contabilitate pt. incepatori” - aia m-a ajutat cel mai mult.
Ca sa vedeti cum e viata, in timpul facultatii stiti ca ne vindeam manualele studentilor din anii mai mici, dupa cum si noi le cumparam de la cei din anii mai mari. Ei, pe "nemernica" aia de carte de contabilitate nu am reusit sa o vand nicicum si am ramas cu ea in biblioteca ani la rand (am terminat in '84)!! Cand m-am hotarat sa ma apuc de conta, m-am gandit ca nu fusese intamplator faptul ca acea carte ramasese la mine (desi ea nu mai era de actualitate), mi s-a parut un semn divin.
Dupa ce mi-am adunat material de studiu, m-am apucat de invatat in regim de sesiune (asta era cam prin oct. 1992), o luna de zile am tocit cartile alea in speranta ca voi reusi sa fac fata cerintelor si D-zeu mi-a intins o mana de ajutor printr-un fost coleg concediat ca mine, care mi-a oferit prima firma din viata mea spre a-i tine conta, o firma de tamplarie a unor prieteni ai lui, iar pt. increderea si ajutorul acela ii zic si acum : "Trai-te-ar D-zeu in sanatate si bucurii, Alex Dima !!!"
Asa a fost cu prima firma, ei i s-a alaturat apoi o „taraba” a unor prieteni ai unor prieteni, de la taraba asta a venit (la vreo 2-3 luni) si vecina ei de taraba care i-a zis „ Cine iti tine contabilitatea in dosare asa frumoase ?? Vreau si eu !!” si am luat-o si pe ea... si tot asa ... si tot asa ...
Nu am avut pe nimeni sa ma invete conta, am invatat din mers, citind tot ce am prins, gandind serios si bagand la cap fiecare noua situatie. Odata, am avut un caz in care, neavand de unde sa ma inspir, am gandit 4 ore o speta contabila pana sa fiu sigura ca reflecta corect operatiunea economica respectiva!
Nu ma intrebati cu ce emotii si cu ce inima stransa m-am dus la Adm. Fin. cu primul bilant facut de capul meu si neverificat de nimeni, dar cat de bucuroasa am fost cand a trecut de verificari fara probleme - am iesit din AF sect.1 zburand de fericire si tare mandra de mine !!
Partea proasta a fost ca nu aveam clienti constanti, activitatea lor fluctua destul de mult, plateau destul de putin, banii nu-mi erau suficienti intotdeauna, pana prin 1995 am cam "tras matza de coada", plateam chirie fiindca stateam in gazda si va marturisesc cu mana pe inima ca au fost unele perioade f. rele - cand zile-n sir am mancat doar paine cu margarina.
Primul control l-am avut de la Adm. Fin. Sector 6, dra inspectoare mi-a marturisit ca-si luase 4 zile sa ma controleze, insa i-au trebuit doar cateva ore intr-o singura zi fiindca imi spusese ce sa-i pregatesc si ii pregatisem tot. Recunosc ca in urma acestui control am ramas amice si ca la ea (insa rar si cu mare rusine) mai indrazneam sa vin cu vreo problema mai dificila, daca nu eram sigura de solutia mea. Fata asta a fost minunata cu mine (dra Sia Cote), o iubesc si-i sunt recunoscatoare si acum pt. ajutorul dat (atat cat a fost), ea niciodata nu mi-a inchis telefonul in nas, ca sa zic asa...
Ce forum de conta ?? Ce baza de date pe internet, ce Google ?? Eheeeii ... cate ore am petrecut la Monitorul Oficial citind materiale legislative, cate drumuri am tot batut p-acolo si pe la Admin. Fin. ... numai sufletul meu stie !
Sa va mai spun ca in per. aceea am incercat si un mic comert cu haine din Turcia ?? Asa, ca sa ma inscriu in trend ... Am facut un singur drum cu bani imprumutati de la o alta "amica" si lucruri lasate apoi in Consignatia, numai ca, la intoarcerea in tara, "amica" mi-a cerut toti banii inapoi imediat, desi fusese vb de un termen de 3 luni pt. restituire si astfel nu am mai avut cu ce sa continui - oricum calatoria aia a fost oribila si istovitoare, nu era pt. mine asa ceva.
Bunii mei, cam acestea sunt de zis despre inceputurile mele in viata de contabil, asa mi-au fost anii 1992-1995. A fost f. greu, dar nu am avut de ales - a trebuit sa iau taurul de coarne !! Noroc mare ca-mi mergea mintea bine (din pacate, asta poate fi un defect major intr-o casnicie
), ca – desi facusem o facultate de economie socialista ce nu se mai aplica - ramasesem, totusi, cu o gandire economica generala destul de buna si asta m-a ajutat enorm sa translatez spre alta specialitate, ca invatand singurica chiar am inteles cu ce se "mananca" contabilitatea si, spre deosebire de anul I de facultate, mi-a placut f. mult fiindca este atat de logica si interactiva.
Daca imi mai aduc aminte de ceva semnificativ, mai completez... deocamdata, cam atat.