2 replies to this topic

[Otilia Alupei]

https://www.digi24.r...si-vs-ca-647212

Top 3 cele mai frecvente greșeli de limbă.

Radu Paraschivescu, realizatorul emisiunii „Pastila de limbă” de la Digi24, a făcut un clasament al celor mai frecvente şi iritante greşeli de exprimare din limba română.

Podiumul arată după cum urmează:

1. „decât” în loc de „doar”;
2. „ca şi” în loc de „ca”;
3. „care” în loc de „pe care”.

DECÂT VS DOAR

Radu Paraschivescu: Am afirmat, pe la jumătatea lui 2014, că „decât” se foloseşte doar în construcţii negative şi că pentru construcţiile afirmative enunţurile se formează cu ajutorul lui „doar”.
Afirmaţia trebuie nuanţată într-o oarecare măsură.
Există enunţuri cu subînţeles negativ, în care însă folosirea lui „decât” este corectă. Mai trebuie spus că în aceste cazuri „decât” apare la începutul enunţului şi poate fi înlocuit prin „în loc să”.

Iată un exemplu:
„Decât să stau acasă şi să mă uit la televizor, prefer să mă plimb cu prietenii”. Enunţul echivalent, şi marcat negativ, este: „Nu vreau să stau acasă şi să mă uit la televizor, prefer să mă plimb cu prietenii”.
Un alt exemplu:
„Decât să citesc cartea, mai bine văd filmul”. (Oho, de câte ori n-am auzit formula asta păcătoasă!) Enunţul echivalent, şi marcat negativ, este: „N-am chef să citesc cartea, mai bine văd filmul”.
În fine, un al treilea exemplu:
„Decât să vă bateţi gura de pomană, mai bine puneţi mâna şi faceţi ceva concret”. Enunţul echivalent, şi marcat negativ, este: „N-are rost să vă bateţi gura de pomană, mai bine puneţi mâna şi faceţi ceva concret”.

O situaţie asemănătoare întâlnim în expresiile mai puţin academice din categoria „Decât să moară mama, mai bine să moară mă-sa”. Şi aici întâlnim un subînţeles negativ, iar enunţul echivalent, şi marcat negativ, este: „Nu vreau să moară mama, mai bine să moară mă-sa”.
Acelaşi lucru este valabil pentru enunţul „Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş”, al cărui echivalent marcat negativ este „Nu vreau să fiu codaş la oraş, prefer să rămân în satul meu fruntaş”.

Enunţurile unde folosirea lui „decât” este greşită sunt enunţurile afirmative în care „decât" uzurpă drepturile lui „doar”. Aici e marea problemă, mai cu seamă că numărul celor care comit această eroare creşte de la o zi la alta. Să spunem că în cazurile în care „doar” şi „decât” au sarcină modal-cantitativă, „doar” se foloseşte în enunţurile afirmative, iar „decât” în enunţurile negative.
Asta înseamnă că vom spune:
„Am văzut DOAR trei filme ale acestui regizor”, respectiv „Trenul nu a oprit DECÂT în cinci gări până la Bucureşti”.
La fel, vom spune „Studenţii au dat DOAR un examen”, respectiv „Nu mi-au rămas DECÂT treizeci de lei după ce m-am întors de la cumpărături”.

Oamenii încurcă în continuare borcanele şi e de datoria noastră să încercăm să-i ajutăm să n-o mai facă. Iată de ce vă propun trei triplete care cuprind la început varianta greşită şi apoi cele două variante corecte. Iată-le:
Variantă greşită: Mihai a rămas la bunici decât o săptămână.
Prima variantă corectă: Mihai a rămas la bunici doar o săptămână (afirmativ).
A doua variantă corectă: Mihai nu a rămas la bunici decât o săptămână (negativ).
Variantă greşită: Ne-a rămas decât să tragem concluziile care se impun.
Prima variantă corectă: Ne-a rămas doar să tragem concluziile care se impun (afirmativ).
A doua variantă corectă: Nu ne-a rămas decât să tragem concluziile care se impun (negativ).
Variantă greşită: Sportiva a alergat decât doi kilometri şi apoi a abandonat.
Prima variantă corectă: Sportiva a alergat doar doi kilometri şi apoi a abandonat (afirmativ).
A doua variantă corectă: Sportiva nu a alergat decât doi kilometri şi apoi a abandonat (negativ).
Şi nu uitaţi, vă rog: poezia lui Eminescu se numeşte „Mai am un singur dor”, nicidecum „Mai am decât un dor”!
Atât pentru astăzi. Săptămâna viitoare, la o nouă „Pastilă de limbă", analizăm greșeala de pe locul al II-lea al topului.
Emisiunea „Pastila de limbă” o puteți urmări în fiecare duminică, de la 19:55, la Digi24.

[Otilia Alupei]

https://www.digi24.r...si-vs-ca-647212

​În ediția de astăzi, scriitorul se ocupă de greșeala de pe locul al doilea: CA ȘI folosit în loc de CA

Radu Paraschivescu:
Când am vorbit pentru prima dată despre folosirea aberantă a lui „ca şi" în loc de „ca" - ehe, să tot fie doi ani de-atunci, dacă nu mai mult - , am făcut câteva observaţii referitoare la această gogomănie. Le reiau acum într-o altă formă.

Prima observaţie îi vizează pe cei care spun „ca şi" în loc de „ca" fiindcă vor să evite o cacofonie. Îi anunţ din capul locului pe aceşti oameni că se agită pentru o cauză falsă. Nu de alta, dar cacofonia nu e interzisă în limba română. Sigur, ea nu sună foarte bine şi nu are muzicalitate, dar nu încalcă nicio regulă gramaticală. În schimb, „ca şi" e un atac violent şi premeditat împotriva exprimării corecte. O greşeală grosolană, care se propagă îngrijorător.

Pe de altă parte, dacă ţinem morţiş să evităm o cacofonie, o putem face folosind în locul lui „ca" variante la fel de normale, cum ar fi „în calitate de" sau „pe post de".
Dacă enunţul „Maria s-a angajat la editură ca corector" nu vi se pare în regulă (deşi, repet, nu conţine greşeli de gramatică), îl puteţi înlocui cu variantele „Maria s-a angajat la editură pe post de corector" sau „Maria s-a angajat la editură în calitate de corector". În niciun caz, dar absolut în niciun caz, NU veţi recurge la formula „Maria s-a angajat la editură ca şi corector". Acest enunţ este greşit.

Există însă mulţi vorbitori care nu recurg la „ca şi" din dorinţa de-a evita o cacofonie. Iată două enunţuri greşite, unde nu veţi găsi nimic cacofonic: „Dorin e foarte pregătit ca şi profesor" şi „Ca şi fel principal, am mâncat ciulama de pui cu mămăligă". Întâi de toate, să livrăm repede variantele corecte: „Dorin e foarte pregătit ca profesor", respectiv „Ca fel principal, am mâncat ciulama de pui cu mămăligă". După cum vedeţi, nu există nici urmă de cacofonie în aceste enunţuri. Bine, dar atunci de unde şi până unde „ca şi"?

Care e explicaţia pentru folosirea greşită a acestei formule?
Ei bine, asta mă aduce la a doua observaţie. Multor oameni li se pare că un simplu „ca" e insuficient şi trădează o anumită sărăcie de vocabular şi de mijloace de exprimare. În schimb, după logica şchioapă a aceloraşi oameni (mai cu seamă a vorbitorilor din Ardeal şi din Banat, unde s-a declanşat această manie), „ca şi" denotă, vezi Doamne, rafinament, pedanterie, eleganţă şi grijă pentru buna exprimare. În realitate, bineînţeles, lucrurile stau exact pe dos. „Ca" este varianta corectă, „ca şi" e o ţopenie lexicală şi nimic mai mult.
Cea mai nouă dovadă în sprijinul acestei afirmaţii vine din gura unui primar din mediul rural, care l-a informat pe reporterul radio venit să-i ia un interviu că localnicii nu se lăsaseră îngroziţi de cutremurul care tocmai îi zgâlţâise cu tot cu paturi. „Oamenii să ştiţi că nu s-au speriat şi au luat lucrurile ca şi atare", a glăsuit edilul, comiţând aceeaşi boacănă. Aberaţia „ca şi atare" în locul atât de firescului „ca atare" înseamnă un pas înainte pe drumul pervertirii depline a limbii.

Spre a lămuri definitiv lucrurile, să dăm câteva perechi de exemple, mai întâi cu varianta greşită şi apoi cu varianta corectă. Prin urmare:
Variantă greşită: Tudor nu prea mai are chef să lucreze CA ŞI instructor de schi.
Variantă corectă: Tudor nu prea mai are chef să lucreze CA instructor de schi.
Variantă greşită: CA ŞI membri ai acestei asociaţii, avem dreptul să-i modificăm statutul.
Variantă corectă: CA membri ai acestei asociaţii, avem dreptul să-i modificăm statutul.
Variantă greşită: Am ales Stadionul Arcul de Triumf CA ŞI loc de desfăşurare a concertului.
Variantă corectă: Am ales Stadionul Arcul de Triumf CA loc de desfăşurare a concertului.

Există totuşi şi situaţii în care folosirea lui „ca şi" e corectă. Este vorba de enunţurile în care „ca şi" poate fi înlocuit cu „la fel ca". Iată şi câteva exemple din această categorie:
„CA ŞI George Bernard Shaw (sau LA FEL CA George Bernard Shaw), Goethe a scris până foarte târziu".
Alt exemplu: „CA ŞI Patrick Modiano (sau LA FEL CA Patrick Modiano), Svetlana Aleksievici a câştigat Premiul Nobel pentru literatură".
În fine: „CA ŞI handbalul (sau LA FEL CA handbalul), fotbalul este un sport de echipă.

Atât pentru astăzi. Săptămâna viitoare, la o nouă „Pastilă de limbă", despre cea de-a treia greșeală cel mai des întâlnită în vorbirea curentă - „care” în loc de „pe care”.

[Otilia Alupei]

https://www.digi24.r...-pe-care-650256

Cum folosim corect: "care" versus "pe care"

Radu Paraschivescu : Am amintit în prima pastilă a anului de podiumul celor mai frecvente şi mai supărătoare greşeli de limbă. După ce am vorbit despre „decât" versus „doar" şi de „ca" versus „ca şi", a venit rândul lui „care" versus „pe care".

................... Există o democraţie, ba chiar o devălmăşie, a abaterilor, de care nu scapă nimeni: tineri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, elevi şi studenţi, liberali şi social-democraţi, ingineri şi mecanici de locomotivă, preoţi şi bucătari, miniştri şi moderatori de emisiuni TV.

O altă observaţie, poate chiar o presimţire, ţine de eventualitatea - nedorită, dar nu imposibilă - ca peste nu se ştie câţi ani să se renunţe definitiv la prepoziţia „pe" din faţa acuzativului „care". Argumente? Primul este frecvenţa înspăimântătoare a acestei abateri, care ar putea împinge Academia Română să statueze pe viitor drept normă ceea ce astăzi este o greşeală în toată regula. Al doilea argument, rostit mai în glumă, mai în serios, este economia de timp pe care chipurile o faci spunând „care" chiar şi atunci când ar trebui să spui „pe care". În ce mă priveşte, acest argument este o prostie fără margini, numai că s-ar putea ca punctul meu de vedere să nu conteze.

O a treia observaţie este că mulţi vorbitori au renunţat la flexările lui „care", tratându-l ca pe un propune relativ invariabil, ceea ce este departe de adevăr şi de gramatică. Există forme de genitiv, de dativ sau de acuzativ pe care unii le suprimă pur şi simplu, iar consecinţa este o exprimare precară, la limita analfabetismului.
De exemplu, am întâlnit oameni care spun „Prietenii care am vorbit m-au ajutat" (variantă greşită), în loc de „Prietenii cu care am vorbit m-au ajutat" (variantă corectă). Am întâlnit oameni care spun „Publicul care s-a adresat solista a aplaudat în picioare" (variantă greşită) în loc de „Publicul căruia i s-a adresat solista a aplaudat în picioare" (variantă corectă). În fine, am întâlnit oameni care spun „Viorel a deschis cartea care paginile sunt îngălbenite" (variantă greşită) în loc de „Viorel a deschis cartea ale cărei pagini sunt îngălbenite" (variantă corectă).

Revenind la distincţia dintre „care" şi „pe care", insist asupra ideii că preocuparea pentru această distincţie nu denotă nazism gramatical din partea mea şi a altora ca mine. Există oameni care cred că important e mesajul, nu corectitudinea lui. Încerc să-i conving că ambele sunt importante, pentru simplul fapt că o greşeală de exprimare poate fi cauzatoare de confuzii. Şi exemplific prin următoarea pereche de enunţuri: 1. Fiul meu are un coleg care-l ajută la lecţii. 2. Fiul meu are un coleg pe care-l ajută la lecţii. În acest caz, ambele enunţuri sunt corecte, numai că sensul lor diferă. Iar asta ne ajută să ne dăm seama de importanţa prepoziţiei „pe". În primul enunţ, fiul meu este cel care primeşte ajutor de la coleg, pe când în al doilea enunţ el este cel care oferă ajutor colegului.

Şi fiindcă nu e profitabil să ne pierdem în explicaţii complicate, vă propun un tipar orientativ, fără nimic academic sau metodologic, în funcţie de care să folosiţi sau nu prepoziţia „pe" înainte de pronumele relativ „care". Când substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea, „pe" nu trebuie aşezat înainte de „care". Când substantivul nu îndeplineşte el însuşi acţiunea, se impune plasarea lui „pe" în faţa lui „care".
Iată două exemple din prima categorie:
„Vecinul care face scandal stă la etajul trei" (vecinul e cel care îndeplineşte acţiunea).
„Chirurgul care mi-a operat verişoara s-a născut la Bistriţa" (medicul e cel care îndeplineşte acţiunea).
Iată două exemple şi din a doua categorie:
„Muzica pe care o asculţi e foarte frumoasă" (Nu muzica îndeplineşte acţiunea, ci tu).
„Rata pe care o plăteşte Mirela e cam mare" (Nu rata îndeplineşte acţiunea, ci Mirela).