No replies to this topic

[Otilia Alupei]

Cf art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, factura conține în mod obligatoriu următoarele informații:

• numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
  
• data emiterii acesteia;
  
• data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau cea a încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară celei a emiterii facturii;
  
• denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
  
• denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316 din Codul fiscal, ale reprezentantului fiscal;
  
• denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;
  
• denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 316 din Codul fiscal ale reprezentantului fiscal;
  
• denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) din Codul fiscal în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;
  
• baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;
  
• indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;
  
• în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea „autofactură”;
  
• dacă este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile aplicabile din art. 319 din Codul fiscal ori din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările și completările ulterioare, sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;
  
• în situația în care clientul este persoana obligată la plata TVA, mențiunea „taxare inversă”;
  
• în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea „regimul marjei– agenții de turism”;
  
• dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile „regimul marjei – bunuri second-hand”, „regimul marjei – opere de artă” sau „regimul marjei – obiecte de colecție și antichități”, după caz;
  
• în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea „TVA la încasare”;
  
• o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.

Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a acesteia. Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune sau printr-o semnătură electronică avansată, bazată pe un certificat calificat și creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Schimbul electronic de date trebuie sa prevada utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii și integritatea datelor.

Potrivit regimului intern de numerotare a facturii, prevăzut în anexa nr. 1 din OMFP nr. 2.634/2015., persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității vor desemna, prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe, după caz, care să aibă atribuții privind alocarea și gestionarea numerelor aferente facturilor emise de societate.
Obligația trebuie îndeplinită anual pt ca la începutul fiecărui an trebuie să se stabilească numărul de la care se va emite prima factură.
Se vor elabora în acest sens proceduri proprii de stabilire și/sau alocare de numere ori serii, după caz. Dispozițiile impun existența unui număr de ordine sau a unei serii care trebuie să fie secvențial(ă), stabilit(ă) de entitate. În alocarea numerelor se va ține cont de structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte de lucru, sucursale etc. Procedura presupune emiterea de către societate a unei decizii.