0
Inculpatul a fost acuzat că ar fi realizat activități comerciale în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017 fără a se înregistra ca plătitor de T.V.A., care conform acuzării constituie infracțiunea de evaziune fiscală.
Instanța reține că evaziunea fiscală reprezintă conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Infracțiunea are ca element material al situației existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.
Omisiunea plății unei taxe datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naștere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de T.V.A., evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu și atunci când autoritățile fiscale cunoșteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce privește contractele încheiate și veniturile obținute de către inculpat).
Prin bun sau sursă impozabila sau taxabila se înțeleg toate veniturile și bunurile impozabile sau taxabile. Prin ascunderea bunului se are în vedere ascunderea bunului atât în sens fizic cât si juridic.
Sursa impozabilă nu trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor, acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în raport de veniturile realizate și sursa acestor venituri. Atunci când veniturile realizate și sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a întâmplat cu ocazia declarării bunurilor și impozitării lor la vânzare ......), revine competența de stabili cuantumul sumelor datorate, în raport de toate tranzacțiile efectuate, fără să ia naștere infracțiunea de evaziune fiscală.
Omisiunea plăților impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, nu poate fi asimilată infracțiunii de evaziune fiscală în lipsa unui element fraudulos din care să rezulte intenția de a ascunde bunul sau sursa impozabilă. Caracterul public al actelor încheiate de inculpat, exclud elementul fraudulos din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În consecință, inculpatul a prezentat autorităților sursa impozabilă, a achitat impozitele datorate bugetului local, respectiv Primăriei Oltenița, astfel că nu se poate aprecia ca acesta a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă (în acest sens este și jurisprudență relevantă a ICCJ – decizia nr. 3907/2012 și 3203/2013 ale Secției Penale).
Instanța constată că fapta inculpatului de a depăși plafonul de plată pentru TVA, așa cum a reținut parchetul nu constituie infracțiunea prev. de art. 9 lit.a din Lg. 241/2005, nefiind o obligație penală, ci civilă.
