Tratamentul provizioanelor pentru impozite în condiţiile aplicării Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
Autor:Dr. Georgeta PETRE, dr. Alexandra LAZĂR
http://revista.cafr....CodArticol=8908
Conform Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă, fiind recunoscut numai dacă:- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă;\
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Provizioanele se pot distinge de alte datorii datorită incertitudinii legate de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Se recunosc în această categorie obligaţiile generate de evenimente anterioare, care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii.\r\rÎn categoria elementelor pentru care se constituie provizioane sunt incluse şi impozitele.
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul.
La recunoaşterea în contabilitate a provizioanelor pentru impozite trebuie să se aibă în vedere că, în relaţia cu instituţiile statului, pot fi constituite şi alte provizioane, de exemplu provizioane pentru amenzi. Astfel, un provizion pentru asemenea amenzi se poate constitui pentru efectele negative produse asupra mediului înconjurător, sancţionate de lege.
La evaluarea provizioanelor pentru impozite, ca şi în cazul celorlalte provizioane, se are în vedere că situaţiile financiare prezintă poziţia financiară a entităţii la sfârşitul perioadei de raportare şi nu poziţia financiară a entităţii în viitor. Astfel, nu vor fi recunoscute provizioane pentru costurile pe care entitatea le va suporta pentru desfăşurarea activităţii în viitor.
Pentru ca o obligaţie curentă la data bilanţului să poată fi recunoscută drept provizion, sunt necesare două condiţii, respectiv existenţa unei obligaţii curente şi probabilitatea unei reduceri a resurselor, care încorporează beneficii economice, pentru a îndeplini acea obligaţie. Deşi în cazul unei anumite obligaţii, probabilitatea reducerii resurselor poate fi scăzută, poate fi, totuşi, necesară o reducere a resurselor, caz în care entitatea va recunoaşte un provizion la nivelul sumei care poate fi estimată credibil.
1
