7 replies to this topic

[roxana marin]

Buna ziua,

As dori sa stiu daca exista vreo lege care sa stipuleze obligativitatea incheierii de contracte comerciale intre doua societati si eventualele amenzi care se pot da daca nu exista aceste contracte. Multumesc!

[Otilia Alupei]

si pe mine ma intereseaza, cred ca am mai vb o data de asta, dar nu mai stiu sigur ... poate confund

oricum, ctr comerciale se intocmesc pe codul comercial, de natura civila ... zic bine ? si sunt obligatorii ?? ca asta-i "buba" si la mine

Aceasta postare a fost editata de Otilia Alupei: 30 December 2010 - 01:42 PM

[eugen ursache]

Deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile prestate de terti este conditionata de existenta contractelor comerciale dintre parti si a dovezilor de prestare a serviciilor, in rest nu stiu (asta nu inseamna ca nu exista) vreo obligatie de incheiere a contractelor impusa prin lege.

[Otilia Alupei]

factura in sine tinea loc de ctr., iar acceptarea facturii de catre client era similara cu acceptarea serviciilor care i-au fost prestate (daca vb de servicii), s-a schimbat ceva ?

[eugen ursache]

Pe ici pe colo, in punctele esentiale
Obligativitatea rezulta din codul fiscal, dar e 30 dec si e tarziu, nu mai caut acum articolul si paragraful... la anu'! Sau poate avem colegi mai harnici care ne pot ajuta.
La multi ani tuturor!

Aceasta postare a fost editata de eugen ursache: 30 December 2010 - 04:54 PM

[Otilia Alupei]

de pe net adunate :

Art.942 C.civ. definește contractual ca fiind “acordul între două persoane, pentru a constitui sau stinge între dânșii raporturi juridice.”
În lucrarea prof. C. Stătescu și C. Bârsan – “Drept civil – Teoria Generală a Obligațiilor”, pag.28, contractele sunt clasificate, în funcție de modul de formare, după cum urmează:
 Contracte consensuale – acele contracte care se încheie prin simplul accord de voință al părților, simpla lor manifestare de voință, neînsoțită de niciun fel de formă, fiind suficientă pentru formarea contractului. Dacă părțile înțeleg să însoțească manifestarea de voință cu un înscris, în care o consemnează, o fac nu pentru a da validitate contractului, ci pentru a-și asigura un mijloc de probă privind încheierea și conținutul acesteia.
 Contracte solemne – acele contracte pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite forme, care, ca regulă, este forma autentică;
 Contracte reale – acele contracte pentru formarea cărora nu este suficientă simpla manifestare a voinței părților, ci trebuie să aibă loc și remiterea material a lucrului.

art.46 C.comercial spune ca obligatiile comerciale se probeaza- printre altele - cu "facturi acceptate".
art.43 C.comercial "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobinda de drept din ziua cind devin exigibile", daaar ... daca nu avem ctr cu alte dobanzi stipulate, atunci obligatia de plata a despagubirilor sub forma penalitatilor de intarziere se limiteaza numai la plata dobanzii legale.
OG 5/2001, factura reprezinta un inscris constatator al creantei si reprezinta titlu valabil pentru o somatie de plata, daca ea este semnata de catre debitor.

un contract comercial se poate încheia, potrivit intereselor părților, și altă in formă, nu numai aceea a unui inscris semnat intre părți prezente (poate fi incheiat verbal, telefonic, etc.) Dar ESENȚIALĂ in încheierea contractului, indiferent sub ce formă s-a realizat, este existența și concordanța manifestarilor de voință ale părților contractante.
Factura, inscris sub semnătură privată emis UNILATERAL de furnizor, configurează natura contractuală a raporturilor dintre părți, in sensul art 46 c. com. dar numai cu privire la operațiunile ce constituie obiectul ei. Daca acea factura a fost acceptata la plata de catre debitor atunci este clar ca a existat un acord de vointa al partilor (contract) chiar daca nu s-a materializat intr-un contract in forma scrisa. (art 46 Codul Comercial)

factura e o dovada a existentei contractului ce nu a mai imbracat forma scrisa.. daca a luat marfa sau a beneficiat de anumite servicii prestate, iar creantele din facturile emise au fost acceptate prin semnatura si stampila de debitoare, atunci e ok

Si in codul nostru civil se aplica regula consensualitatii la incheierea contractelor , inclusiv a celor comerciale.
Cu alte cuvinte, simplul acord de vointa concretizat si printr-o strangere de mana are ca si rezultat incheierea valabila a contractului. Problema este aici nu de valabilitate a conventiei ci de posibilitatea probarii ei. "Idem e non esse e non probari".

Existența unei facturi fiscale, face dovada existenței unui contract comercial?
În literatură, factura fiscală este definită ca fiind un înscris sub semnătură privată, prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale. Mai mult, se arată în Dreptul Comercial Român, scris de către prof. Cărpenaru faptul că “factura face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constutie obiectul ei.”Având în vedere toate acestea considerăm că o factură fiscal face dovada existenței unui contract comercial.
Prin urmare, sunt aplicabile prevederile OUG 119/2007 (care se referă la combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale), în situația în care nu există un contract comercial, încheiat în formă scrisă, dar faci dovada existenței acestuia? Considerăm că răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Din caracterul consensual al contractului de vânzare cumpărare, rezultă că acest contract EXISTĂ încă de la data realizării acordului de voință al părților. Această EXISTENȚĂ a contractului de vânzare-cumpărare comercială poate fi dovedită cu orice mijloc de probă admis de lege, iar existența unor facturi fiscale este suficientă pentru dovedirea acestuia.

Potrivit art.1295 C.civ. „Vinderea este perfectă între părți, îndată de părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul nu va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”
În concluzie, nu considerăm că poate fi contestată existența contractului de vânzare comercială, atât timp cât acesta este dovedit cu facturile fiscale aferente.

deci, nu este obligatorie existenta unui contract in forma scrisa !! si , din acest pdv, nu poate fi nici o amenda.
mai ramane sa "sap" dupa obligativitatea dpv al fiscului, ca si chelt. deductibila...

[Otilia Alupei]

dpv fiscal :

Cheltuieli
Art. 21.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
.................
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;

Ordinul 29/14.01.2003, art.3 pct.4) este abrogat Hot 105/18.02.2009 si de CF, art. 298, alin. (1) La data intrarii in vigoare a prezentului Cod fiscal se abroga: 44. Orice alte dispozitii contrare prezentului cod, care la art. 155 zice despre facturi.
Ord 29/14.01.2003 zicea "pe facturile fiscale care se utilizeaza pentru prestari de servicii se vor mentiona , in mod expres, numarul si data contractului, respectiv ale comenzii, in cazul prestarilor de servicii ocazionale care nu au la baza un contract " . Acest articol se referea la toate categoriile de servicii nu doar la cele de consultanta a caror deductibilitate este conditionata de existenta contractului .

[eugen ursache]

In concluzie:
Contractul dintre parti nu e obligatoriu, nu se dau amenzi pentru ca nu exista, dar...
daca vrei ca prestarile de servicii sa fie deductibile, trebuie sa existe! Si aici se dau amenzi (in cel mai vesel caz, deoarece se poate incadra chiar si la evaziune, care e infractiune) pentru inregistrarea ca deductibile a unor cheltuieli care, in opinia fiscului, nu sunt deductibile din motiv de lipsa contract;
la celelalte relatii dintre parti, contractul este cea mai sigura forma de a dovedi conditiile tranzactiei in caz de litigiu, factura fiind un document atacabil relativ usor.

Aceasta postare a fost editata de eugen ursache: 03 January 2011 - 10:23 AM