60 replies to this topic

[Otilia Alupei]

Buna, dragilor!

[b]Va provoc la o dezbatere pe un subiect mereu actual, atat pentru angajati cat si pentru angajatori : litigiile de munca
Va propun o abordare fara patimi excesive si, daca sunteti de acord, iata si cateva teme de discutii, fireste nerestrictive:
1. cat de departe aveti curajul sa mergeti pt. a va redobandi drepturile ce considerati ca v-au fost incalcate ?
2. cat de mult considerati ca legislatia actuala va ajuta in rezolvarea unor astfel de litigii ?
3. ati avut, vreodata, un astfel de litigiu sau stiti pe cineva care sa fi avut ? daca DA, cum s-a terminat (daca s-a terminat..) ?
4. cum ati gestiona(t) o situatie de criza generata de un litigiu de munca ?
5. ce atitudine au avut angajatorii/angajatii in astfel de situatii? dar cei de acasa ?
6. care credeti ca este optica generala a instantelor de judecata in astfel de litigii?
7. ati reusit sa vi se faca dreptate ? altii au reusit ?
8. ati mai lua-o de la capat daca ati mai fi pus in situatia de a va cere drepturile, fie si in instanta?
9. ce drepturi v-au fost incalcate ? ce ati obtinut declansind sau dand curs unui litigiu de munca?
10. ce urmari (pshice, fizice, financiare, etc) a avut asupra voastra/a altora o asemenea situatie conflictuala?
11. una-peste-alta, merita sa ne luptam pt. drepturile noastre? exista satisfactii ?
12. sfaturi ???

Sper sa va intereseze subiectul propus si, prin ceea ce vom discuta aici, sa ne ajutam unii pe altii sa intelegem ce trebuie sa facem, la ce ne expunem si ce putem obtine/pierde in asemenea cazuri.

Va astept cu drag sa facem "vorbire"... http://www.conta.ro/...tyle_emoticons/default/wink.gif

[BIBI]

interesant subiect! Drepturile ne sunt incalcate frecvent de patroni.Eu am program de 8 ore cu pauza 30 min , dar porgamul este de la 8-17.
Primii care cer date si situatii la ora pauzei sunt....sefii si patronii...DECI se lucreaza de fapt 9 ore si platite 8.Cineva are si pretentia sa stai peste program(chiar daca nu ai treaba) sa te remarci...Eu sunt de parere ca stai cand e cazul cat e necesar , dar nu stai de dragu de a sta.
In legatura cu subiectul ridicat pot spune ca stiu pe cineva care a dat firma in judecta pentru incalcarea contractului de munca si a casigat.Cu multa rabdare, bani cheltuiti, timp pierdut, iar in final s-a ales cu interdictia de a intra in firma chiar daca lucreaza la o alta societate ce are relatii de colaborare cu cea la care a lucrat.Daunele n-au fost prea mari dar oricum...a dovedit ca se poate.

[Diana_]

Litigii de munca .... eu m-am lamurit...... totdeauna statul castiga
Eu am lucrat la o companie nationala si in sept. 2003 am fost disponibilizata (la cerere) beneficiind de prevederile ordonantei 8. Pana aici toate bune si frumoase deoarece ord. 8 ofera (teoretic) multe.
Dupa disponibilizare am constatat (cu stupoare) ca de fapt nu beneficiam de mai nimic ..... evident a urmat un proces pe care l-am pierdut ... deci totdeauna statul castiga ... m-am lamurit

[bunescu anca]

am si eu vreo doua cazuri legate de subiect.
patronii de buticuri sau magazine alimentare de foarte multe ori dau afara oameni pe baza unor inventare la care gestionarul iese lipsa.
acum nu bag in foc mana pt nimeni, dar stiu situatii in care din cauza unei gestiuni proaste se creau in fiecare luna lipsuri si tot vanzatorii au tras papara.dar s-a gasit o fata mai iasteata si l-a dat in judecata pe patron.dupa un an a trebuit domnu patron sa vina cu banii pe un an(salariu aferent) si taxe de judecata.dar asta-i caz fericit.
chiar si eu am avut astfel de belele.eu sunt studenta la facultate de economie sectia contabilitate si am preferat sa renunt la tot dupa ce am fost scoasa lipsa la inventar cu 80 mil.la un magazinas de vreo 200 mil.

[SANDA ILIUTA]

Acest subiect este COOL! Atat cat poate fi catalogat asa.
Totul se rezuma la:
- atitudinea mai mult sau mai putin corecta a angajatorului;
- la cat de bine stim/nu sa ne aparam drepturile;
- la cat de atenti/nu suntem atunci cand semnam actele de angajare si/sau eventualele acte aditionale la CIM;
- la cat de mult/nu stim despre ce este legal/nu la incheierea si/sau modificarea CIM... si, lista ar putea continua.
Discutii pot fi nenumarate, exemplele pot continua.
Propun ca in completarea acestui subiect sa inscriem si drepturile + obligatiile noastre (ca salariati) vis-a-vis de dr.+obligatiile angajatorului si, la ce trebuie sa fim atenti a.c. semnam ceva!
Poate asa vom invata m.bine sa ne protejam.
Vreti?

[LEXUS]

SANDA ILIUTA a spus:

Propun ca in completarea acestui subiect sa inscriem si drepturile + obligatiile noastre (ca salariati) vis-a-vis de dr.+obligatiile angajatorului si, ...

Ma tem ca balanta este net dezechilibrata in favoarea angajatului. :evil: Dupa ce o sa epuizati discutia despre nedreptatile suferite de acestia o sa ma exprim si eu in ceea ce priveste abuzurile anajatilor fata de angajatori si asta sub obladuirea Codului Muncii :(
Subiectul o sa fie si mai fierbinte dupa modificarile aduse in curand la cod, cand o sa avem multe pasaje modificate ...

[Iustin]

Pereat mundus fiat justitia vor striga moralisti si juristii.
Cur! Scuzati expresia.
Iata: persoana numarul 1 (noi insine) trebuie sa fie prima preocupare. Legile jocului sunt de ficare data altele sau se aplica diferit?! Perfect! Inseamna ca trebuie sa gasesc calea care le subsumeaza intereselor mele! Ce ma faceam daca erau fixe si imuabile?! Credeti-ma, nu vreti sa traiti intr-o astfel de societate...
A! Aveti un cer de stele deasupra si un simt moral in voi?! Minunat! Cata vreme nu va sta in drum....
Atunci fie il schimbam, fie ingrosam randurile neputinciosilor care au fost mai putin indemanateci in a folosi situatia concreta si regulile jocului in favoarea lor. Si ne batem pe umar unii pe altii prin formuri: in ce nedreapta societate ne e dat sa traim.

Deci: sunteti intr-un conflict de munca?! NASHPA! Fa un bilant (esti contabil, ce naiba!) si vezi: in care din variante castigi: il dau pe patron in judecata - am bani? iau destui bani daca sentinta e in favoarea mea? am o sansa reala la o astfel de sentinta? Daca nu, lasati-o balta! Numai din orgoliu si in numele justitiei nu merita sa faceti pete pe ficat si sa imbatraniti prin tribunale!
Am avut si eu ocazia sa asist la destule conflicte de munca. Inntr-un caz un angajat chiar a luat daune frumusele de la companie. Ta-su era marele avocat X (persoana importanta, ma'ntelegi!).
Am vazut si angajati care au luat leapsa de la companii (de prea multe ori chiar as putea zice).
In toate aceste cazuri am vazut aplicat principiul lui Napoleon: Dumnezeu (recte dreptatea, sau justitia) sunt de partea batalionului cel mai puternic.
Nu cred ca un conflict de munca se poate rezolva in tribunal. Singura solutie reala este sa eviti aparitia acestui conflict. Daca totusi apare, cel mai intelept (sau mai slab) paraseste arena. E pur si simplu mai rentabil!

[SANDA ILIUTA]

Da, dar de ce sa parasesti (abandonezi) lupta doar pt.ca tu esti mai putin puternic?!? Intr-un litigiu de munca, sarcina probei incumba (revine) angajatorului.
Bani, nu te costa decat timbru judiciar. Litigiile de munca sunt scutite de taxe. Procesul se judeca cu celeritate (rapiditate = termene scurte, de max. 15 zile).
In general, in conflicetele de munca, chiar daca se spune ca justitia este oarba, se porneste de catre judecator - PARTINITOR! Practica impune a se da castig de cauza salariatului (pe actualul Cod al Muncii).
Lexus are dreptate cand spune despre "abuzurile anajatilor fata de angajatori si asta sub obladuirea Codului Muncii
Subiectul o sa fie si mai fierbinte dupa modificarile aduse in curand la cod, cand o sa avem multe pasaje modificate ..."
Eu am citit si forma modificata a "noului CM" - sincer, nu e cunimic mai buna decat ce avem noi acum.
Daca vreti sa continuam subiectul (m.mult decat interseant si provocator), haideti sa stabilim exact de vrem sa punem in discutie (sa facem un plan) si sa dezvoltam in mod ordonat. Altfel, vom face o varza totala dintr-o initiativa f.buna si actuala! :twisted:

[Iustin]

SANDA ILIUTA a spus:

Da, dar de ce sa parasesti (abandonezi) lupta doar pt.ca tu esti mai putin puternic?!? Intr-un litigiu de munca, sarcina probei incumba (revine) angajatorului.
Bani, nu te costa decat timbru judiciar. Litigiile de munca sunt scutite de taxe. Procesul se judeca cu celeritate (rapiditate = termene scurte, de max. 15 zile).
In general, in conflicetele de munca, chiar daca se spune ca justitia este oarba, se porneste de catre judecator - PARTINITOR! Practica impune a se da castig de cauza salariatului (pe actualul Cod al Muncii).
Lexus are dreptate cand spune despre "abuzurile anajatilor fata de angajatori si asta sub obladuirea Codului Muncii  
Subiectul o sa fie si mai fierbinte dupa modificarile aduse in curand la cod, cand o sa avem multe pasaje modificate ..."
Eu am citit si forma modificata a "noului CM" - sincer, nu e cunimic mai buna decat ce avem noi acum.
Daca vreti sa continuam subiectul (m.mult decat interseant si provocator), haideti sa stabilim exact de vrem sa punem in discutie (sa facem un plan) si sa dezvoltam in mod ordonat. Altfel, vom face o varza totala dintr-o initiativa f.buna si actuala! :twisted:

Ca sa rezum ce am detaliat anterior: sunt adeptul luptelor care POT si MERITA sa fie castigate....
Plecam de la premisa ca ai castigat. Inafara de o sentinta favorabila si eventuaal niste despagubiri banesti, nu prea castigi mare lucru. In mod cert nu castigi liniste la locul de munca (ca sa nu mai pomenesc de "prudenta" cu care vei fi intampinat la un alt loc de munca).
Iar in cazul in care esti angajator, in mod sigur faptul ca "l-ai infundat pe amaratu ala" nu va ajuta la formarea unei atmosfere pozitive in firma sau la cresterea loialitatii si dedicarii salariatilor!

[Otilia Alupei]

Iustin, ce spui tu nu e lipsit de logica, insa lectia data angajatorului/angajatului merita toata osteneala chiar daca nu castigi mare lucru material, asa cum spui tu. Cu siguranta, fiecare dintre cei implicati va fi cu mult mai atent la felul in care trateaza relatiile de munca !!! Iarta-ma, dar experienta de pana acum (personala si a altora) certificata si de mesajele date pe forum la subiecte tangente, imi arata f. clar ca, in 90% din cazuri, cei care comit abuzuri sunt angajatorii sau (culmea) reprezentantii neinstruiti ai acestora. Fiecare dintre noi avem o doza de demnitate si, in numele ei, merita sa luptam pt. a ne face macar respectati. Cat priveste viitorul loc de munca, unde s-ar afla de "ispravile" ANGAJATULUI CARE SI-A GASIT DREPTATEA IN JUSTITIE, eu zic ca poate fi UN PLUS la experienta profesionala, iar daca nu e - inseamna ca firma aceea e practicanta de abuzuri si, prin urmare, nu merita sa te aiba ca angajat, ca sa nu mai punem la socoteala ca neangajandu-te iti face un mare serviciu DE FAPT!

[Iustin]

ALUPEI OTILIA a spus:

Iustin, ce spui tu nu e lipsit de logica, insa lectia data angajatorului/angajatului merita toata osteneala chiar daca nu castigi mare lucru material, asa cum spui tu. Cu siguranta, fiecare dintre cei implicati va fi cu mult mai atent la felul in care trateaza relatiile de munca !!! Iarta-ma, dar experienta de pana acum (personala si a altora) certificata si de mesajele date pe forum la subiecte tangente, imi arata f. clar ca, in 90% din cazuri, cei care comit abuzuri sunt angajatorii sau (culmea) reprezentantii neinstruiti ai acestora. Fiecare dintre noi avem o doza de demnitate si, in numele ei, merita sa luptam pt. a ne face macar respectati. Cat priveste viitorul loc de munca, unde s-ar afla de "ispravile" ANGAJATULUI CARE SI-A GASIT DREPTATEA IN JUSTITIE, eu zic ca poate fi UN PLUS la experienta profesionala, iar daca nu e - inseamna ca firma aceea e practicanta de abuzuri si, prin urmare, nu merita sa te aiba ca angajat, ca sa nu mai punem la socoteala ca neangajandu-te iti face un mare serviciu DE FAPT!

8)

Nu vreau sa ma crezi impertinent, dar nu pari sa vorbesti din experienta.
Mai degraba as zice ca porti stindardul unui principiu pentru-ca teoretic ti se pare bun, corect si aplicabil. Cunosc senzatia si nu mi-e strain comportamentul.... DAR!
Am invatat ca beligeranta nu rezolva niciodata nimic. Iar intr-un razboi nu exista buni si rai.
Intr-un conflict de munca nu exista vinovati si nevinovati, victime si asupritori. Mai degraba un sir de incompatibilitati, un cumul de esecuri ale comunicarii si tolerantei, intelegerii si bunei credinte.
Nu opunand personalitatea si crezul nostru celuilalt rezolvam conflictul.
Intr-un alt thread sfatuiam pe cineva (caci nimic nu e mai usor decat sa dai sfaturi si sa ai opinii cata vreme nu esti implicat, nu?!) sa rezolve conflictul sau de munca (angajatul impertinent, nepot al patronului era tema) fie parasind firma (care corespunde cred asertiunii tale conform careaia "firma nu te merita") sau si mai bine, sa se poarte ca un profesionist.
STIU (nu CRED!) ca un conflict de munca, asa ca oricare alt conflict, este cladit in timp de ambele parti si e de datoria lor ( si NUMAI in puterea lor) sa stinga in folosul si pe placul amandorura acest conflict.
Repet: aducerea conflictului in fata arbitrajului legii nu rezolva, de fapt, conflictul. Il muta!

[LEXUS]

Uite ca Justin mai strecoara si cate o fraza de bun simt intr-un domeniu care ii e din ce in ce mai strain. Imi pare rau Otilia dar aici tin cu ursu' :P El e mai aproape de adevar decat avansarea unor procente (90% din cazuri :roll: ) aferente unor prejudecati mai degraba ale anilor '94-'98, chiar daca sunt rodul unei experiente personale nefaste. :?

[Otilia Alupei]

Iustin a spus:

Nu vreau sa ma crezi impertinent, dar nu pari sa vorbesti din experienta.

Nici nu stii cat te inseli !
Poate ca n-ar fi rau sa mai citesti o data mesajul meu, dar mai cu atentie.
Evident ca este de preferat sa nu se ajunga la un conflict, insa STIU, inclusiv din proprie experienta, ca exista situatii de necrezut si care sfideaza orice logica a unui elementar bun-simt si fair-play. In aceste cazuri, orice ai face pt. rezolvarea non-conflictuala a problemei, oricat ai incerca sa explici cu dovezi ca legea e de partea ta, te lovesti de zidul "nu vreau sa iasa ca el/ea", atitudine nascuta din orgolii exarcerbate si nepotolita prin necunosterea si/sau sfidarea legii.
Acum, tratand tema salariatului, adica a celor 90% din cazuri, acesta nu are decat 3 optiuni:
1. sa o lase balta si sa accepte sa fie bataia de joc a superiorului ( care poate ca nici nu-i este SUPERIOR);
2. sa paraseasca firma fara sa-si obtina drepturile, dand, astfel, castig de cauza superiorului si invitandu-l, prin urmare, sa-si mai bat joc si de altii fiindca i-a aratat ca tzine;
3. sa-si ceara drepturile in instanta si sa paraseasca firma, fiindca (aici ai dreptate), nu se va mai putea lucra in conditii civilizate.
A ne pastra demnitatea, fie si prin apelul la lege, poate fi costisitor din toate punctele de vedere, insa CRED CU TOATA TARIA ca este strict necesar sa o facem pentru a ne putea numi cu adevarat OAMENI.
Din pacate, draga LEXUS, procentul de 90% e cat se poate de real + actual si aici nu este vorba de nici o prejudecata a anilor '94-'98 si/sau DOAR de o experienta personala nefasta. :shock:

[Iustin]

ALUPEI OTILIA a spus:

Iustin a spus:

Nu vreau sa ma crezi impertinent, dar nu pari sa vorbesti din experienta.

Nici nu stii cat te inseli !
Poate ca n-ar fi rau sa mai citesti o data mesajul meu, dar mai cu atentie.
Evident ca este de preferat sa nu se ajunga la un conflict, insa STIU, inclusiv din proprie experienta, ca exista situatii de necrezut si care sfideaza orice logica a unui elementar bun-simt si fair-play. In aceste cazuri, orice ai face pt. rezolvarea non-conflictuala a problemei, oricat ai incerca sa explici cu dovezi ca legea e de partea ta, te lovesti de zidul "nu vreau sa iasa ca el/ea", atitudine nascuta din orgolii exarcerbate si nepotolita prin necunosterea si/sau sfidarea legii.
Acum, tratand tema salariatului, adica a celor 90% din cazuri, acesta nu are decat 3 optiuni:
1. sa o lase balta si sa accepte sa fie bataia de joc a superiorului ( care poate ca nici nu-i este SUPERIOR);
2. sa paraseasca firma fara sa-si obtina drepturile, dand, astfel, castig de cauza superiorului si invitandu-l, prin urmare, sa-si mai bat joc si de altii fiindca i-a aratat ca tzine;
3. sa-si ceara drepturile in instanta si sa paraseasca firma, fiindca (aici ai dreptate), nu se va mai putea lucra in conditii civilizate.
A ne pastra demnitatea, fie si prin apelul la lege, poate fi costisitor din toate punctele de vedere, insa CRED CU TOATA TARIA ca este strict necesar sa o facem pentru a ne putea numi cu adevarat OAMENI.
Din pacate, draga LEXUS, procentul de 90% e cat se poate de real + actual si aici nu este vorba de nici o prejudecata a anilor '94-'98 si/sau DOAR de o experienta personala nefasta. :shock:

Se vede treaba ca m-am exprimat anapoda!

Daca ai ceva vechime in campul muncii e apropae inevitabil sa te lovesti de un conflict de munca...
Experianta la care ma refeream e aceea de a MEDIA unul!
In ce priveste "eforturile" de a evita intrarea intr-un conflict de munca si tot restul: am invatat ca oricat de tolerant si de abil in relatiile cu oamenii ar fi cineva, nu in toate firmele (colectivele) "ai loc". Fie din cauza sefilor, fie din cauza colegilor (mai mult sau mai putin inruditi cu sefii!). Cred cu fermitate ca "perioada de proba" este mai degraba in avantajul angajatului decat al angajatorului... De acord: unii angajatori folosesc aceasta perioada pentru a scadea costul cu salariile (la fiecare trei luni dau afara angajatii aflati in perioada de proba si angajeaza altii), dar astea sunt mai degraba exceptii care nu afecteaza fondul dicutiei nostre. Mai ales ca nu functioneaza decat la nivelul entry level si numai in anumite industrii.
Personal, am invatat sa folosesc perioada de proba ca pe o perioada de test: e locul meu in firma asta?
Au fost cazuri in care as fi ramas si gratis, sau as fi adus bani de acasa numai sa pot lucra cu oamenii aia (de exemplu la RAV Technology).
REpet: in esenta si la ultima analiza, vorba romanului e sfanta - ce-si face omu cu mana lui...

[Iustin]

ie buna demnitatea aiasta...!
acuma depinde fata de cine o afisam si pentru cine o pazim. Iar ajung la vorba aia: daca e locul meu acolo, am si demnitate am si relatii normale cu ceilalti si tot restu. DAca e doar o alta tarla pe care trag ca robu ca trebuie sa traiesc, din start am renuntat la demnitate (mai mult sau mai putin!...) si am facut compromisul pe care il facem uneori cu totii in lupta pentru supravietuire sau pentru un loc mai bun sub soare (dupa posibilitati!).
Au fost vremi cand imi faceam socoteala sa-mi ajunga banii de salariu pentru 2 covrigi de la simigeria din Rosseti si un lapte batut pe zi pana la urmatorul salariu... Demnitatea era pe locul doi cu conditia sa nu raman fara covrig! Dar am nazuit sa ajung in pozitia in care demnitatea sa vina la locul ei, pe prima pozitie...! Si am ajuns... Culmea: abea de atunci am inceput sa intru in conflicte de munca!
:D

[amorioko]

daca esti un salariat informat care a pus mana intr-un weekend si a citit Codul muncii si Contractul colectiv de munca la nivel national iti poti cunoaste drepturile insa si obligatiile pe care le ai intr-un raport de munca. bineinteles ca e foarte important si contractul de munca pe care l-ai incheiat. am vazut ca se vorbeste deseori de abuzul angajatorului care obliga cateodata la ramanearea peste program fara a fi platite ore suplimentare. fiecare dintre noi trebuie sa inteleaga ca in momentul in care cere ceva trebuie sa poata dovedi ca angajatorul nu a procedat conform legii. legat de programul de lucru, tin sa va anunt ca in Codul muncii se permite ca acest program sa fie de si de 9 ore si de 10 ore pe zi ... singura limitare este aceea de a nu se depasi 48 de ore pe saptamana ... si chiar si regula asta e permisa caci Codul Muncii spune asa: Art. 111. - Regula (1) Durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãºi 48 de ore pe sãptãmânã, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prima exceptie Prin excepþie, durata timpului de muncã poate fi prelungitã peste 48 de ore pe sãptãmânã, care includ ºi orele suplimentare, cu condiþia ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioadã de referinþã de o lunã calendaristicã, sã nu depãºeascã 48 de ore pe sãptãmânã.
(2 indice 1) A doua exceptie Pentru anumite sectoare de activitate, unitãþi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã de activitate aplicabil, perioade de referinþã mai mari de o lunã, dar care sã nu depãºeascã 12 luni.
(2 indice 2) La stabilirea perioadelor de referinþã prevãzute la alin. (2) ºi (21) nu se iau în calcul durata concediului de odihnã anual ºi situaþiile de suspendare a contractului individual de muncã.


Si sa nu uitati ca salariul se datoreaza pentru munca prestata efectiv ... daca angajatorul te avertizeaza ca nu ti-ai terminat sarcina ce ti-a fost incredintata bineinteles ca va trebui sa o finalizezi. acum sa fim seriosi, spuneti-mi o singura persoana care intr-un program de lucru de 8 ore, chiar munceste efectiv cele 8 ore si nu mai casca gura pe un internet, pe casuta de email personala, mai face o vizita la un coleg de birou in care se povesteste ce meci de fotbal interesant a vazut, etc.!!!

[Otilia Alupei]

iti spun o persoana: EU !!!
si daca intru pe net e numai in interes de serviciu = conta.ro, bnr.ro, sagasoft.ro, mfinante.ro, yahoo.com pt. decarcarcare actualizari saga. se poate verifica oricand.
pt. celelate mesaje (de aici NUMAI), nici nu se discuta pt. stau zilnic peste programul negociat de 8 ore/zi, cel putin o ora. te asigur ca MUNCESC 8 ore de ma gasesc dracii. au fost cazuri cand am plecat si la 10 seara de la servici si nu fiindca am stat pe net, pt. ca net am si acasa si stau mai comod. telefoanele pe care le dau sunt tot legate de contabilitate. sunt zile in care uit sa si mananc, asa sunt de ocupata.
nici una din aceste ore suplimentare nu mi s-a platit platit vreodata.
una peste alta, la cate ore neplatite am muncit peste program, pot sa stau linistita pe net cat vreau. chestia e ca NU POT fiindca N-AM TIMP.

[amorioko]

nu am spus ca sunt persoane care nu fac munca de 8 ore efective intr-o zi, ci doar ca e posibil ca cele 8 ore de munca efectiv prestata sa nu fie tocmai in cadrul programului de lucru de la 8 la 16, sa spunem! ori daca o persoana vine la 8, fumeaza si bea cafeaua pana la 8.30 si apoi spre sfarsitul programului de lucru mai trage ceva tigari si un ceai inca 30 min. mi se pare normal ca programul de lucru sa fie continuat pana la 5. si iti spun astea nu pentru ca nu sunt salariata, ci pentru ca stiu ca cei mai multi salariati, cei mai multi din sectorul bugetar, freaca menta si taie frunze la caini cat cuprinde ... mai nasol e ca banii pe care-i iau ei, unii chiar mai mult decat Presedintele (salariatii AVAS, OPSPI, CONSILIUL CONCURENTEI, etc.) se platesc de la bugetele de stat sau din alte venituri din vanzarea participatiilor statului. la britanici deja a picat saptamana de lucru de 48 de ore ... si cred ca va incepe incet incet si in celalte state membre ... poate nu in cele cu mentalitate asemenatoare cetatenilor nostrii. sunt de acord cu tine ca muncesti toate orele si poate si suplimentar, dar de ce nu-ti ceri drepturile ce consideri ca-ti sunt legitim datorate? la mine la birou avem un soft de management al activitatilor si iti spun sincer cu man pe inima ca sunt putini cei care presteaza efectiv 8 ore pe zi, cu toate ca la noi programul e de 9 si 10 ore pe zi si chiar nu se plange nimeni.

[Otilia Alupei]

amorioko a spus:

...  nu am spus ca sunt persoane care nu fac munca de 8 ore efective intr-o zi ..

ba ai zis... fara suparare

amorioko a spus:

...  acum sa fim seriosi, spuneti-mi o singura persoana care intr-un program de lucru de 8 ore, chiar munceste efectiv cele 8 ore si nu mai casca gura pe un internet, pe casuta de email personala, mai face o vizita la un coleg de birou in care se povesteste ce meci de fotbal interesant a vazut, etc.!!!

si ai vorbit la modul general, fara referire la sectorul bugetar.

ca sa-ti raspund, draga mea, si la ultima intrebare, adica cea cu cerutul drepturilor, sa stii ca am facut-o si inca la modul frumos. ca o precizare, am cerut conditii normale de lucru privind zgomotul, temperatura din birou si gandacii de bucatarie care misuna p-acolo si care imi intra in imprimanta (pe unii i-am listat). rezultatul? sunt in preaviz !!! de pe 01.12. sunt somera ! ce zici de asta ???
ca sa fie mai clar, mi-a zis ca exista demisia daca nu-mi convine, de ce n-o aplic ? si-am aplicat-o, ca nu era sa ma umilesc in fata lui dand inapoi. daca a crezut ca ma sperie, iete ca s-a-nselat; inca mai am demnitate !
poate o sa zici ca nu trebuia sa-mi dau demisia, eventual sa-l dau in judecata... vreau sa-ti spun ca tocmai am iesit dintr-un proces cu fosta firma si degeaba l-am castigat, din pdv material, fiindca, intre timp, firma nu mai exista. sincer, a fost unul mai mult de onoare, dar m-a consumat si de aceea nu mai am putere pt. inca unul asa curand.

amorioko a spus:

...iti spun sincer cu man pe inima ca sunt putini cei care presteaza efectiv 8 ore pe zi, cu toate ca la noi programul e de 9 si 10 ore pe zi si chiar nu se plange nimeni..

daca ati munci pe bune cele 8 ore ( si 7 sunt suficiente daca le trageti tare, adica munciti in forta si contra cronometru = sub stress) ati vedea ca ajungeti sa va plangeti, pt. ca ajungeti sa simtiti oboseala. asa, cu munca mai de vara (adica mai diluata, ca spritzu') sigur ca nu va deranjeaza.
si revin, iar, cu intrebarea: unde gasiti voi, dragilor, asemenea servicii ???

[S_anda]

Sunt studenta al zi in anul IV la managementul firmei. Lucrez din anul II de facultate. Am inceput la o firma mica de constructii ca si contabila, cu jumatate de norma. La jumatatea anului III m-am hotarat ca e cazul sa imi gasesc un loc de munca mai bine platit, chiar si cu norma intreaga. Si l-am gasit, contabila la sucursala unei firme de distributie. Ce nu stiam era ce anume inseamna norma intreaga, si asta nu era un program de 8 ore, cum mi s-a promis la interviu. Asa ca am ajuns sa lucrez de la 8 dimineata pana pe la 7, 8, uneori si 9 seara, in continuu. Si cand spun ca lucram, asa si era, nu aveam timp de altceva, nici macar de scoala. Toate bune si frumoase, pana in momentul in care s-a pus problema recompensarii orelor state suplimentar. Sa vezi povesti, promisiuni... Prin iulie am vrut sa plec. Cu ocazia asta mi s-au factu niste promisiuni, pe care din pacate le-am luat de bune, salariul mai mare, nu va mai fi nevoie sa stau peste program, etc. Dar, teapa :? La inceputul lunii august mi-am data demisia, fara sa am altceva asigurat. Acum lucrez economist intr-o firma de IT, programul e program, salariul nu e la fel de mare, dar oricum merita linistea pe care o am aici si faptul ca pot sa merg si pe la socala. :D Va doresc tuturor care sunteti intr-o situatie deloc placuta la locul de munca, multa bafta, mai ales mult curaj, si nu disperati pentru ca se poate si mai bine. :smt039