0
ORELE SUPLIMENTARE NU SUNT UN “CADOU” PENTRU ANGAJATORI!!
Drepturi avem, legea ne protejeaza in calitate de salariati, dar ….trebuie sa ne aparam drepturile singuri; statul ne ofera instrumente, nu ne obliga sa le si folosim. Daca mergem toti pe ideea ca ramanem fara un loc de munca in cazul in care sesizam forurilor competente incalcarea legii, sa nu mai dam vina pe angajatori ca nu le respecta.
Inainte de calitatea de avocat si, in consecinta, de liber profesionist, sunt o persoana, ca si dvs. Imi pare rau sa vad ca legile, chiar de multe ori defectuoase, incearca sa va protejeze, ca angajati, dar dvs le refuzati ajutorul. Sunt aici pentru a va arata , pas cu pas, ce drepturi aveti; nu am pretentia ca voi sa le fi stiut dinainte, dar am speranta ca dupa ce lecturati, sa folositi informatiile in favoarea d-voastra.
Va voi arata in randurile de mai jos, care sunt limitele normei de lucru si numarul maxim al orelor suplimentare lunare si remuneratia ce vi se cuvine pentru orele prestate suplimentar, in favoarea angajatorului.
Codul muncii da o definitie stricta a timpului de munca, stabileste durata normala a acestuia, precum si posibilitatea de repartizare a orelor de munca. Nu in ultimul rand, stabileste ce inseamna munca suplimentara, limitele si remuneratia acesteia.
Durata normala a timpului de munca este de 40 ore pe saptamana. De regula, acestea se presteaza in cursul saptamanii, timp de cinci zile consecutive, iar sambata si duminica sunt libere. Legea insa ofera posibilitatea ca angajatorul, prin negocieri colective sau individuale, si in acord cu regulamentul intern al unitatii, sa stabileasca programe individualizate de munca . Chiar si in situatia programului flexibil, fiti atenti sa nu se depaseasca norma de 40 de ore de lucru pe sapatamana.
Durata timpului de munca poate fi marita pana la 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
De asemenea, se poate depasi limita maxima de 48 de ore pe saptamana insa numai cu conditia ca, in media orelor ,calculate pe o perioada de trei luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Prin exceptie, prin contractul colectiv de munca la nivel national pot fi stabilite unele sectoare de activitate sau pentru anumite profesii pentru care, prin negocieri colective la nivel de ramura sa se stableasca perioade de referinta mai mari de trei luni, dar care nu vor depasi 12 luni.
Este nula orice intelegere intre angajatorr si voi, in calitate de salariati, privind majorarea timpului de munca saptamnal peste limita maxima legala admisa.
Atunci cand prin negocieri colective sau individuale se stabileste un timp de lucru de maxim 12 ore, acesta va fi obligatoriu urmat de o perioada de repaus de 24 de ore.
Dupa cum spuneam, perioada de lucru saptamanala este urmata de doua zile consecutive libere, de regula acestea fiind sambata si duminica. Insa exista domenii unde activitatea se desfasoara in mod permanent si trebuie asigurata continuitatea. In acest caz, cele doua zile aferente repaosului sapatamanal se vor putea acorda inclusiv in zilele de lucru ale saptamanii.
Initiativa prestarii orelor suplimentare trebuie sa o aiba angajatorul.La solicitarea lui, va puteti da acordul sau nu, nefiind obligati sa acceptati. Chiar si asa, legea interzice sa prestati chiar de buna voie, mai mult de opt ore saptamanal, munca suplimentara.
Pentru a putea proba efectuarea orelor suplimentare, va sfatuiesc ca solicitati a vi se adresa in scris cererea de catre angajator si, in masura in care refuza, sa obtineti orice alt document care sa ateste prestarea efectiva a orelor respective( ca exemplu, o condica de prezenta zilnica).
Este bine sa stiti ca instantele accepta ca probatoriu inclusiv mail-uri de serviciu care demonstreaza ora si data cand au fost trimise, caracterul electronic al acestora fiind de netagaduit.
Doar decizia d-voastra unilaterala de a sta peste programul legal de lucru pentru a va indeplini sarcina zilnica avand un ritm mai lent fata de colegii vostri, nu obliga angajatorul sa va plateasca orele prestate din acest motiv, ca fiind suplimentare.
Situatia nu mai este aceeasi cand angajatorul va da sarcini suplimentare ce nu pot fi indeplinite in cele opt ore de program si care necesita finalizarea lor intr-un timp limitat. In aceasta situatie, chiar tacit, angajatorul solicita prestarea de ore suplimentare si trebuie sa vi le compenseze.
Angajatorul poate sa va impune prestarea orelor suplimentare, fara acordul d-voastra numai in urmatoarele situatii:
-cazuri de forta majora
-lucrari urgente destinate prevenirii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
In asemenena situatii, sunteti obligati sa acceptati a presta munca suplimentara.
Cum veti fi remunerati pentru orele prestate in afara programului normal de lucru?
Codul muncii prefera compensarea orelor suplimentare cu zile libere platite, in urmatorele 30 de zile dupa efectuarea lor.
Deoarece mi se pare relativ ambigua exprimarea legiuitorului, imi permit sa interpretez un pic si sa apreciez ca termenul de 30 de zile incepe sa curga din prima zi a lunii urmatore celei in care s-au efectuat orele suplimentare deoarece numai la sfarsitul lunii calendaristice se poate calcula daca se depasesc cele 40 de ore alocate timpului normal de munca.
In cazul in care nu se pot acorda, din motive bine intemeiate, zile libere, aveti dreptul la compensarea lor in bani. Trebuie sa stiti ca angajatorul nu are optiunea alegerii intre a acorda zilele libere platite si compensarea lor baneasca. Pentru a alege a doua optiune, trebuie sa aiba un motiv foarte temeinic cand refuza acordarea de zile libere.
Remunerarea muncii suplimentare se va face, in aceste conditi, prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Conform codului muncii, cuantumul sporului poate fi negociat dar nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.Totusi, conform contractului colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010 cuantumul sporuului nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza. Si, asa cum am aratat in articolul “contractul colectiv de munca-mai multe drepturi pentru angajati”, clauzele contractului colectiv de munca la nivel national primeaza.
In incheiere, voi face o trecere in revista a celor mai importante idei ale articolului.Astfel:
- durata de lucru nu poate depasi 40 de ore pe saptamana.
- Se poate admite o durata de 48 de ore pe saptamana, inclusiv cu prestarea orelor suplimentare.
- -nu puteti fi obligati sa prestati munca suplimentara; legea prevede exceptiile de la aceasta libertate, care sunt de stricta interpretare
- In orice caz, nici cu acordul ambelor parti implicate, nu se poate admite o incalcare a maximlui de ore suplimentare prevazut de legislatie
- Programul de lucru poate fi flexibil, cu respectarea limitelor de lucru mentionate
- Orele suplimentare sunt remunerate: ori prin acordarea de zile libere platite ori prin compensarea lor in bani, prioritatea fiind de stricta interpretare si nu permite optiunea de alegere, nici din partea angajatorului, nici din partea voastra, ca salariati.
Daca drepturile va sunt incalcate, aveti posibilitatea de a sesiza organele de control ale ITM, prin intermediul unei reclamatii. Nu va faceti griji: organele de control sunt obligate sa pastreze confidentialitatea asupra identitatii persoanei ce face reclamatia.
Temei de drept:
art 110- 120 codul muncii
art 10 alin. 1,2, 7,8,9, art 14,15 - contractul colectv de munca la nivel national aplicabil 2007-2010
NOTA:
Prezentul articol nu face referire la munca de noapte, munca in schimburi, munca prestata in conditii deosebite de munca, si alte cazuri cu caracter special. Articolul prezinta regulile generale ale tematicii abordate.
http://www.avocat-co...e-suplimentare/
