http://www.reclama/cjce/38502.html
Codul Muncii ART. 140 (1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
Deci nu se face referire la ce a facut salariatul in anul calendaristic ( a fost in medical sau nu). La aliniatul urmator se face o referire la activitatea prestata : "(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic"
Dreptul la concediu de odihna anual - neexercitat din motive medicale. Consecinte
Comunicat CJCE:
"Hotararea Curtii in cauzele conexate C-350/06 si C-520/06
Schultz-Hoff/ Deutsche Rentenversicherung Bund Stringer si altii /Her Majesty’s Revenue and Customs
Un lucrator nu isi pierde dreptul la concediu anual platit pe care nu a putut sa il exercite pe motiv de boala. Acesta trebuie sa primeasca o compensatie pentru concediul anual neefectuat.
In hotararea de astazi, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene interpreteaza dreptul la concediul anual platit consacrat de directiva comunitara privind timpul de lucru (Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3)
Aceasta interpretare a fost solicitata de Landesarbeitsgericht Düsseldorf (Germania) si de House of Lords (Regatul Unit) in cauze privind dreptul la concediul anual platit al unor lucratori care se afla in concediu medical. Landesarbeitsgericht (instanta germana regionala competenta in materia litigiilor de munca) are de solutionat o cerere de compensare a concediului anual platit formulata de un lucrator care nu si-a putut exercita dreptul la acest concediu din cauza unei incapacitati de munca ce a condus la pensionarea lucratorului. Potrivit dispozitiilor germane relevante, dreptul lucratorului la concediul anual platit neefectuat se stinge la sfarsitul anului calendaristic avut in vedere si cel mai tarziu la sfarsitul unei perioade de report care, cu exceptia unei derogari in favoarea lucratorului stabilite prin conventie colectiva, are o durata de trei luni. In cazul in care lucratorul s-a aflat in incapacitate de munca pana la sfarsitul acestei perioade de report, concediile anuale platite neefectuate nu trebuie sa fie compensate printr-o indemnizatie la incetarea raportului de munca.
In afara unei cereri similare de compensare pentru concediul anual neefectuat in perioada de referinta definita de dreptul britanic, House of Lords mai are de solutionat si cazul unui lucrator care, in cursul unui concediu medical pe durata nedeterminata, i-a solicitat angajatorului sau sa efectueze, in urmatoarele doua luni de la cererea sa, cateva zile de concediu anual platit. In hotararea sa, Curtea aminteste ca dreptul la concediul medical si modalitatile de exercitare a acestui drept nu sunt reglementate de dreptul comunitar. In ceea ce priveste dreptul la concediul anual platit, statele membre definesc conditiile de exercitare si de punere in aplicare a acestuia, prin precizarea imprejurarilor concrete in care lucratorii il pot exercita, fara insa ca insasi existenta acestui drept sa poata fi supusa vreunor conditii.
In aceste context, dreptul la concediul anual platit, consacrat de directiva privind timpul de lucru, nu se opune, in principiu, nici efectuarii unui concediu anual platit in perioada unui concediu medical, nici interzicerii unei astfel de efectuari, insa sub rezerva ca, in acest din urma caz, lucratorul vizat sa aiba posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu in alta perioada.
Desi modalitatile de exercitare a dreptului la concediul anual platit in diferitele state membre sunt reglementate de acestea, modalitatile de reportare a unui concediu neefectuat sunt totusi subordonate anumitor limite. Sub acest aspect, Curtea arata ca dreptul la concediul anual al unui lucrator aflat in concediu medical prescris in mod legal nu poate fi conditionat de obligatia de a fi lucrat efectiv in perioada de referinta prevazuta intr-un stat membru.
In consecinta, un stat membru poate sa prevada pierderea dreptului la concediul anual platit la sfarsitul unei perioade de referinta sau a unei perioade de report, numai cu conditia ca lucratorul vizat sa fi avut in mod efectiv posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu.
Or, Curtea constata ca un lucrator care se afla in concediu medical intreaga perioada de referinta si perioada de report stabilite de dreptul national este lipsit de orice posibilitate de a beneficia de concediul sau anual platit. Aceeasi este situatia in cazul unui lucrator care a lucrat in timpul unei parti din perioada de referinta inainte de a intra in concediu medical.
Curtea concluzioneaza ca dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediu medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, Curtea declara ca o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca."
Aceasta postare a fost editata de mihaela_cva: 31 October 2011 - 11:17 PM
0
