http://chat.mfinante...2/$FILE/982.pdf
Referitor la aceste susţineri ale petentei, organul de soluţionare a contestaţiei precizează:
Până la data de 31 decembrie 2009, a fost în vigoare interdicţia revenirii asupra înregistrărilor contabile privind repartizarea profitului (pct. 222 alin. 4 din Reglementările contabile conforme aprobate prin OMFP
1752/2005, cu modificările ulterioare). Actualele reglementari contabile nu mai conţin aceasta interdicţie (pct. 248 alin. 5 din Reglementările aprobate prin OMFP 3055/2009) însă acestea au intrat în vigoare în
ianuarie 2010.
În cazul societăţii petente, impozitul aferent dividendelor distribuite şi rămase neachitate la sfârşitului anului 2009 se naşte ca obligaţie fiscală la data de 31 decembrie 2009 şi are scadenţa la data de 25 ianuarie 2010, organele de inspecţie fiscală respectând principiul general de drept tempus regit actum.
Referitor la motivaţiile petentei legate de faptul că „ Legea nr. 31/1991 a societăţilor comerciale nu interzice revenirea la hotărârea asociaţilor” respectiv „ Codul fiscal nu poate lua acest drept elementar asociaţilor de asemenea, tot codul fiscal arată că acolo unde nu reglementează codul fiscal sunt valabile şi acţionează prevederile codului civil.” se reţin următoarele:
La data distribuirii dividendelor, în patrimoniul asociaţilor/acţionarilor se naşte un drept de creanţă asupra societăţii cu privire la suma fixată cu titlu de dividend, iar asociaţii/acţionarii devin proprietarii creanţei .
În conformitate cu prevederile art. 67 alin. 2 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, este stabilită şi o dată limită pentru plata dividendelor distribuite, respectiv nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, iar nerespectarea acestei scadente atrage obligaţia societăţii de a plăti asociaţilor/acţionarilor daune-interese pentru perioada de întârziere la nivelul dobânzii legale astfel încât revenirea asupra distribuţiei iniţiale a profitului pentru dividende afectează drepturile de creanţă existente în patrimoniul fiecărui asociat/acţionar si aceasta este posibila doar în urma adoptării hotărârii AGA de renunţare in unanimitate, fiecare asociat/acţionar în parte având dreptul sa dispună în acest sens cu privire la dreptul său de creanţă.
Pentru a fi opozabilă terţilor (inclusiv organelor fiscale), hotărârea AGA prin care s-a revenit asupra distribuţiei iniţiale a profitului pentru dividende trebuie supusă publicităţii şi înregistrată în acest sens la Oficiul Registrului Comerţului. Astfel, conform prevederilor art.131 alin.4 din Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare:
“(4) Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a. (…)” coroborat cu art.5 alin.1 şi 2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului care precizează :
“ (1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comertului ori de la publicarea lor înMonitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel
2) Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de acestea
.....
Din interpretarea acestor dispoziţii legale se reţine că societatea avea obligaţia să înregistreze la oficiul registrului comerţului orice modificare a hotărârilor pentru a putea fi opozabilă terţilor.
În raport de aceste prevederi legale, în cazul societăţii petente chiar şi în situaţia în care societatea ar fi putut reveni asupra repartizării profitului, hotărârea trebuia înregistrată până la sfârşitul exerciţiului financiar în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale (31 decembrie 2009 în acest caz).
În condiţiile în care hotărârea a fost luată în 25.05.2010 rezultă cu certitudine că nu a putut fi publicată şi astfel nu a devenit opozabilă terţilor până la finele lui 2009, astfel că impozitul aferent dividendelor distribuite şi rămase neachitate la sfârşitului anului se naşte ca obligaţie fiscala la data de 31 decembrie 2009, cu scadenţa la data de 25 ianuarie 2010, aşa cum corect au reţinut organele fiscale, hotărârea A.G.A. prin care s-a revenit asupra repartizării profitului nu mai poate produce efecte din punct de vedere al impozitului pe dividende datorat.
Pe cale de consecinţă, pentru capătul de cerere privind obligaţiile fiscale reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor juridice nerezidente în sumă de ….lei respectiv impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de ….lei, contestaţia va fi respinsă ca neîntemeiată.
0
)
