0
Acest topic e inchis
“6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între:
a) 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință;
b) 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință .
(6^1) Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).”
Astfel de prevederi puteau fi justificate prin anii 90’ si in urmatorii 10 ani eventual, cand preturile cladirilor erau mereu in crestere iar inflatia era semnificativa dar de mai multi ani preturile cladirilor (precum si chiriile) dupa cum stim nu numai ca nu mai cresc ci dimpotriva au tendinta de scadere continua, deci a impune impozit de 40% unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 5 ani (presupun ca prevederea cu nivelul cotei ramane valabila si pt. fiecare an urmator depasind cu mult per total valoarea cladirii oricum mai mare deja decat cea de piata ?!) este mai mult decat absurda in opinia mea. S-ar putea utiliza, asemanator cu cazul altor taxe si mpozite, niste coeficienti corelati cu inflatia etc. sau de ce nu , ca in cazul impozitului pe cladiri datorat de persoanele fizsice. Ca sa apelezi la un evaluator autorizat dincolo de taxele percepute trebuie sa astepti uneori mult pana gasesti unul disponibil si/sau care sa efectueze activitatea de reevaluare intr-un termen si conditii rezonabile etc. Inteleg necesitatea sustinerii unor categorii profesionale precum evaluatorii autorizati, dar cred ca asta nu trebuie sa se faca neaparat prin mentinerea unor prevederi legislative mult exagerate in opinia mea.
