0
Din lecturarea normelor legale incidente (reproduse in finalul acestui mesaj), inteleg ca lucrurile stau cam asa: bunurile din patrimoniul afacerii care se schimba/transforma se includ in venitul brut al acesteia (pentru care, in mod evident, trebuie achitate impozite si contributii), insa, paradoxal, daca acestea trec in patrimoniul noii activitati, nu sunt considerate cheltuieli deductibile din veniturile acesteia.
Cu toate acestea, consider ca fiscul nu ma poate obliga ca, in situatia in care doresc sa transfer bunurile dintr-o afacere in alta, sa o fac doar sub forma unei donatii impozabile, caci aceasta ar reprezenta o imixtiune in dreptul meu de proprietate privata, drept garantat de Constitutie.
Tocmai pentru ca intentia de transfer cu titlu gratuit a unor bunuri imi lipseste cu desavarsire (ca doar nu sunt cretin sa-mi fi traznit asa aiurea sa aduc un aport intr-o afacere, chiar si a mea, doar ca sa constitui un gaj pentru eventualii creditori ai respectivei afaceri), m-am gandit sa implementez urmatoarea solutie: vanzarea bunurilor din afacerea initiala, pe parcursul desfasurarii acesteia, catre mine, in calitate de persoana fizica sau catre un alt tert, persoana fizica si, ulterior, cumpararea de catre noua afacere a bunurilor astfel vandute. In justificarea legalitatii unei astfel de solutii, ma bazez, in afara argumentului lipsei intentiei de a face o liberalitate catre noua afacere si pe faptul ca normele fiscale nu impun un transfer de drept a bunurile din afacerea initiala in noua afacere, ci reglementeaza doar situatia “bunurilor care trec” in mod direct in patrimoniul noii afaceri la momentul infiintarii acesteia, per a contrario, nu exclude situatia existentei unor bunuri care nu trec in mod direct (nu se transfera) in patrimoniul noii afaceri. Cum vi se pare un astfel de rationament?
Mai exista vreo alta modalitate prin care sa pot aduce lucrurile in stare de normalitate?
Nu mai zic ca prin textele de lege fiscale care reglementeaza situatia care face obiectul prezentei discutii se incalca si principiul constitutional privind justa aplicare a sarcinilor fiscale (care, printre altele, presupune ca fiscalitatea trebuie să fie proportională, rezonabila, echitabila si nediscriminatorie), iar normele metodologice adauga la lege (codul fiscal), aspect ce contravine normelor de tehnica legislativa.
Multumesc
Dispozitii fiscale:
Art. 68 alin. (2) lit. c) din Noul cod fiscal: “Venitul brut cuprinde: câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității;”
Punctul 7 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal (Titlul IV, cap. II, sectiunea a 2-a): “În venitul brut al afacerii se include și suma reprezentând contravaloarea bunurilor și drepturilor din patrimoniul afacerii care trec pe parcursul exercitării activității în patrimoniul personal al contribuabilului, operațiune considerată din punct de vedere fiscal o înstrăinare. Evaluarea acestora se face la prețurile practicate pe piață sau stabilite prin expertiză tehnică.
În cazul schimbării modalității de exercitare a unei activități, precum și al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislației în materie, în condițiile continuării activității, se include în venitul brut al afacerii care urmează să se transforme/schimbe și contravaloarea bunurilor și drepturilor care trec în patrimoniul afacerii în care s-a transformat/schimbat.
În cazul bunurilor și al drepturilor amortizabile care trec în patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalității de exercitare a unei activități și/sau transformarea formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislației în materie, se aplică următoarele reguli:
a) cele cu valoare rămasă de amortizat se înscriu în Registrul-inventar la această valoare, care constituie și bază de calcul al amortizării;
b) cele complet amortizate se înscriu în Registrul-inventar la valoarea stabilită prin expertiză tehnică sau la prețul practicat pe piață; pentru acestea nu se calculează amortizare și valoarea acestora nu constituie cheltuială deductibilă din veniturile noii activități.
În cazul bunurilor și al drepturilor neamortizabile care trec în patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalității de exercitare a unei activități și/sau transformarea formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislației în materie, acestea se înscriu în Registrul-inventar la valoarea înscrisă în evidența contabilă din care provin și nu constituie cheltuială deductibilă din veniturile noii activități.
În cazul începerii unei activități ca urmare a schimbării modalității de exercitare a activității și/sau transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislației în materie, aporturile aduse în noul patrimoniu nu constituie venit brut.”
