7 replies to this topic

[Otilia Alupei]

Gabriel Biris: Noi, cu gulere albe si mansete bine calcate, suntem rupti de realitate. Punem oamenii sa munceasca degeaba


http://www.ziare.com...nterviu-1436040

[mgabi]

Sincer nu ma omor dupa Biris ... daaar ...

Am vazut interviul si personal am fost de acord si cu el si cu acel proiect de la inceput (in mare parte) ... chiar imi doream de zeci (deja!) de ani asemenea modificare referitoare la contributii.

Iar faptul ca unii (majoritatea media in special ... si culmea si sindicatele cu toate ca nu afecta salariatii deloc!) au sarit in sus cu tipete si istericale, sincer, mi-a parut extrem de suspect.

Consider ca normal ar fi ca pe statul de plata sa fie brutul (cu TOATE contributiile incluse), apoi sa apara toate contributiile si taxele pe fluturas, si la final restul de plata (netul).
In forma actuala sunt ascunse contributiile de ochii salariatilor ... asta se cheama inselatorie!

Cat despre alte activitati, normal ar fi sa plateasca toti la fel ... nu vad de ce un pfa sau un medic/avocat/notar/etc cu cabinet sa fie mai cu mot decat un salariat. Teoretic oricine depune o munca din care obtine un venit ar trebui sa intre in aceeasi oala de taxe si contributii (fara discriminari in functie de profesii/ocupatii)

Ca sa nu mai vorbim ca avocatii nici macar nu platesc la pensiile de stat (ale fraierilor), au casa de pensii speciala proprie (alti "speciali" de care nu zice nimeni nimic).
Pai ia sa-si faca si sudorii casa speciala de pensii, si programatorii, si economistii ... s.a.m.d.

Iar cu impozitarea in tara a veniturilor, indiferent in ce tara sunt "parcate" ... asta sigur doare rau pe multi .

[Otilia Alupei]

Eu una as fi de acord cu impozitarea tuturor veniturilor la fel DACA si serviciile oferite de stat ar fi de buna calitate ! Cum, insa, acest lucru e departe de realitatea nemijlocita, este firesc sa dorim sa platim pt cat primim si aici dau fie si numai ex. serviciilor de sanatate si a indm. de pensie pt vechime in munca.
Dupa cum stim cu totii, serviciile de sanatate oferite de stat sunt un dezastru - poti sa mori cu zile in 99% dintre spitalele de stat, iar pensia nu prea are legatura cu cat ai contribuit de-a lungul vietii active, ci cu cat isi permite guvernul (tara) sa plateasca la un moment dat fiindca val. unui pct. de pensie se stabileste de catre guvern.

Prin urmare, este o discrepanta uriasa intre ce urmeaza sa platim ca efect al impozitarii tuturor categoriilor de venituri, in acelasi mod, si ce primim de la stat pt banii astia - ca sa nu mai amintim si de restul serviciilor (politie, admin. financiare, primarii, ministere, scoli ...). Din acest pdv NU sunt, deocamdata, de acord cu acest mod de impozitare, INSA modul este absolut corect, ca principiu !

Cat priveste trecerea tuturor contributiilor salariale in salariul brut, cred ca e o masura excelenta - poate asa intelege tot romanul cat costa un loc de munca dpv al salarizarii si cat de mult ne taxeaza statul roman pt a ne pune la dispozitie servicii si indm. de tot rahatul !!

[Otilia Alupei]

https://www.facebook...185869918102507

Gabriel Biriș
September 11 at 6:37pm ·

Foarte mult s-a discutat zilele acestea despre proiectul de OUG scurs catre presa marti seara. Eu am lucrat la el cateva sute de ore, colegii mei din MF alte cateva sute. Unii au crezut ca l-au inteles dupa 3 ore si s-au apucat sa il "toace", creand o isterie care a dus la retragerea sustinerii acestuia de catre guvern si, in consecinta, la demisia mea.
O sa va explic despre ce este vorba. Mai intai, o sa va prezint un inventar al masurilor cuprinse in cele 100 de pagini, dupa care, in zilele urmatoare, o sa le descriu pe fiecare.
1. CFC rules. Profiturile "parcate" prin paradisuri fiscale deveneau impozabile in Romania. De-offshore-izarea Romaniei...
2. Momentul zero. Un set de masuri care ar fi facut extrem de dificil de ascuns averile neimpozitate. Declaratie de patrimoniu (momentul zero) pentru rezidentii cu avere de peste 1 mln euro (pentru a fi relevant) + declarare voluntara si impozit de 16%(la fel cat ar plati azi daca ar fi prinsi) + impozit sanctionatoriu de 75% pentru sumele nejustificate identificate prin aplicarea masurilor de control indirect (nu 16% cum este azi), dupa "momentul zero".
3. Impozitul pe dividende ramanea 5%, dar doar pentru dividende de la firme romanesti sau din UE. Pentru restul, in special pentru cele de prin paradisuri fiscale - 16%. Pentru stabilitate, avem nevoie de baza impozabila mare, nu de erodarea bazei fiscale prin masuri iresponsabile.
Acestea sunt probabil masurile care au speriat/iritat cel mai mult pe unii, dar despre care - evident, nu au avut nici un interes sa se vorbeasca public. Cu putine exceptii, au si reusit.
4. Restructurarea Titlului IV (impozitul pe venit) si Titlului V (contributii sociale):, incluzand:
- mutarea CAS si CASS la angajat, cu ajustarea coresunzatoare a brutului, pentru a asigura neutralitatea masurii. Nimeni nu ar fi platit un leu in plus, era o imensa simplificare. O sa explic ulterior de ce a fost nevoie de aceasta masura;
- plafonarea efectiva a bazei de calcul a CAS si CASS (la 5 sal medii), functie de suma veniturilor, nu pe fiecare tip de venit, fara schimbarea structurii actuale (CAS pt. salarii si venituri din activitati independente, CASS pentru salarii, venituri din activitati independente, din investitii, din cedarea folosintei bunurilor, din alte venituri);
- introducerea declaratiei anuale de impunere (nu de venit, ca acum), ca instrument de globalizare, dar si de regularizare a CAS, CASS, impozit pe venit. Formular inteligent, calcul automat al impozitelor si contributiilor de plata/de rambursat. Minim 2 milioane de decizii de impunere emise de ANAF anual ar fi disparut.
5. Redefinirea SOP (stock options) pentru a permite si antreprenorilor romani sa atraga talent prin acest instrument de motivare, nu numai companiilor listate, in general multinationale.
6. Eliminarea limitarii in timp a scutirii de impozit pe profitul reinvestit. Pentru a stimula investitiile in sectorul privat. In fapt, nici macar nu este vorba de scutire, ci de amanare. Scutirile nu imi plac, dupa cum stiti deja:-)
7. TVA
7.1 Eliminarea referirilor la analizarea de catre ANAF a "intentiei si capacitatii" contribuabilului de a desfasura activitati impozabile si inlocuirea cu analiza de risc, atat la inregistrare cat si ulterior. Eliminarea posibilitatii de a anula coduri pentru greseli mici si introducerea posibilitatii unui sistem de reactie rapida impotriva fraudei, prin suspendarea codului (nu anulare). O sa explic in detaliu ulterior;
7.2 introducerea unui sistem de TVA cu cota forfetara zero, pentru agricultori. Un regim simplificat, cu efecte similare celui de scutire, fara sa fie scutire. O sa explic si asta, e o (alta) poveste frumoasa despre cum se poate simplificare, fara sa chinuim oamenii degeaba...
7.3 Reguli noi cu privire la ajustarea TVA, pentru a evita un infrengement.
8. Impozitul pe cladiri, eliminarea evaluarilor la cladirile cu utilizare mixta si la locuintele detinute de firme. Tot pentru simplificare, valoarea impozabila urmand a se calcula ca la locuintele detinute de persoane fizice.
Cam atat deocamdata...

[Otilia Alupei]

https://www.facebook...188962171126615

Asa cum am promis, o sa explic fiecare din masurile cuprinse in proiectul de modificare a Codului fiscal “scurs” catre presa saptamana trecuta. Scopul principal al acestora era, pe langa simplificare si eficientizarea a unor impozite, acela de a crea conditii pentru cresterea conformarii voluntare, dar si de a introduce instrumente care sa faca mai dificila erodarea bazei fiscale prin diverse “trucuri”. Incep cu primele 3, pentru ca ele trebuiesc privite impreuna.

1. CFC Rules – de-offshore-izarea Romaniei

Cu totii am auzit de Panama, un paradis fiscal de prin America Centrala. Mai sunt multe altele situate pe toate continentele, inclusiv SUA (Delaware, de ex) permite companii care pur si simplu nu platesc impozit pe profit. Astfel de companii au fost si sunt folosite de investitori pentru a isi reduce sarcina fiscala, dar si pentru a asigura anonimitatea investitorilor. Directorii si asociatii acestor companii sunt “nominee” sau “trustee”, foarte rar numele beneficiarului final (“UBO”) aparand direct in informatii publice, gen registrul comertului. Pentru multi, secretul fiscal era la fel de important ca si regimul fiscal favorabil. Au fost si sunt in continuare permise, inclusiv de catre legislatia noastra.
Paradigma care a dus la aparitia si dezvoltarea acestor paradisuri fiscale se schimba insa rapid. G20 a cerut OECD, in urma cu cativa ani, sa dezvolte rapid un plan de masuri care sa duca la oprirea erodarii bazei fiscale. OECD s-a miscat rapid, iar planul de masuri anti-BEPS este deja finalizat. In iunie erau deja 83 de state care s-au raliat planului (inclusiv Romania). In plus, UE a introdus deja o directiva (ATAD – Anti Tax Avoidance Directive), bazata in mare parte pe planul anti-BEPS, dar si CRS – standard automate de raportare intre statele membre cu privire la rezidenti. Mai avem si FACTA impusa de SUA.
In urma cu nu mai mult de 5 ani, schimbul de informatii intre autoritatile fiscale era greu de inchipuit, acum vorbim deja de “schimb automat”, ceea ce duce transparenta la un cu totul alt nivel.
Asistam deci la o evolutie care, odata finalizata, va schimba modul cum sunt conduse “afacerile fiscale” atat ale multinationalelor, cat si ale unor investitori locali.
Ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare: noi ce facem? Stam si asteptam sa vedem ce se intampla sau suntem pro-activi?
Eu cred ca trebuie sa fim pro-activi, de aceea am dorit sa nu asteptam valul si sa o luam inaintea lui si am propus o solutie eficienta de transparentizare a detinerilor din paradisuri fiscale, in paralel insa cu un set de masuri care sa imbunatateasca regimul companiilor de tip holding in Romania.
Scopul principal al masurilor propuse nu era doar sa impozitam sumele “parcate” prin paradisuri, ci sa le aducam acasa, creaind in acelasi timp un climat prietenos pentru investitori, romani sau straini, in Romania. Acesta este motivul pentru care proiectul, pe langa modificarea definitiei devidendului, includea si cateva masuri care sa asigure neutralitatea fiscala a reorganizarilor…
Singurele chestiuni de care mai era nevoie pentru a face din Romania un veritabil hub regional si care nu erau prinse in acest proiect era:
- consolidarea fiscala - nesustinuta de ministrul finantelor datorita impactului bugetar, impact supraestimat insa in opinia mea;
- eliminarea din Legea societatilor comerciale a interdictiei cu privire la dreptul de a fi asociat unic in mai mult de o companie (nu am apucat sa discut aceasta modificare).
Lipsa de actiune, de pro-activitate, de transparentizare, ne expune unor riscuri deloc de neglijat:
- in pura traditie romaneasca, lipsa de transparenta poate genera abuzuri din partea autoritatilor, ceea ce poate duce la delocalizarea definitiva a capitalului romanesc;
- in lumea asta sunt multe state destepte care, mai mult decat sigur, vor veni cu solutii prietenoase pentru a atrage capitalul ce va migra (fara dubiu) din paradisuri fiscale. Poate chiar paradisurile se vor transforma in altceva.
Nota: nu cred ca vreun partid politic va declara ca nu vrea un astfel de “pachet”, desi cu totii aveau posibilitatea sa il introduca, pentru ca el era disponibil inca dinainte de 1989. Sa presupunem insa ca nu au stiut de el. Acum stiu.

2. Momentul zero

In 2011 au fost introduse, la insistent FMI, masurile de control indirect. Aceste masuri ar fi urmat sa permita inspectorilor ANAF sa scoata la lumina averile nejustificate sis a le impoziteze.
La vremea respectiva am salutat masura, dar am criticat modul in care a fost facuta. Doua au fost motivele:
- Primul, pentru ca este imoral ca sumele identificate ca fiind nedeclarate sa fie impuse cu 16%. Hotul neprins (prescriptia) e negustor cinstit, hotul prins plateste la fel ca cel cinstit? Ce mesaj da legea asta catre romanii onesti, care ne platim la timp “darile”?
- Al doilea, pentru ca nu avea cum sa fie aplicata in lipsa unui moment de referinta. Nu poti sa compari ce a cheltuit cineva cu ce a declarat daca nu stii cat avea la inceputul perioadei de control… Dovada cea mai buna ca legea nu a prea functionat este numarul de decizii de impunere emise, adica doar cateva (5 in 5 ani!!!), pentru sume derizorii. Am avut insa foarte multa propaganda…
Practic, metodele de control indirect au fost introduse degeaba. Nu imi dau seama cum de a trecut atat de mult timp fara ca cineva sa se intrebe de ce rezultatele sunt atat de mici, desi directia de verificari fiscale este un fel de star, face prezentari peste prezentari. Povesti… Rezultatele sunt aproape zero, sumele colectate nici macar nu acopera salariile…
Propunerea inclusa in acest proiect nu facea nimic altceva decat ce ar fi trebuit facut de la inceput:
- Stabilirea unei referinte (“momentul zero”), sub forma unei declaratii de patrimoniu (care exista, trebuie depusa insa doar atunci cand contribuabilul este selectat la control), la care inspectorii sa se poata raporta in viitor. Evident, supusa secretului fiscal;
- Declararea voluntara a sumelor ce nu pot fi justificate si plata impozitului de 16% (voluntar, nu doar in urma controlului, ca astazi);
- O cota de impozit punitiva (75%), pentru diferentele constate ulterior ca fiind nejustificabile prin venituri impozabile, neimpozabile sau scutite. Pentru a descuraja neplata impozitelor in viitor.
Propunerea este win-win si include masuri de tipul “morcov si bat”:
-“morcov”: declarare voluntara, plata impozit fara alte penalitati;
- “bat”: 75% impozit pe diferente.
Singura mare limitare a acestei propuneri se refera la motive ce nu tin de fiscalitate. Deoarece masura nu putea fi acompaniata de o amnistie si deci nu crea impunitate pentru infractiuni de genul celor de coruptie (de unde provin o buna parte din fondurile ascunse), foarte probabil aceste fonduri ar fi ramas ascunse sau ar fi iesit la iveala pe numele prepusilor. Este o limitare de care am fost tot timpul constient.
Toate aceste propuneri au fost prezentate de catre mine public si in 2011. Mai mult, am propus aceasta masura (impreuna cu alte amendamente) inclusiv in 2015, cand se discutau Codurile in Parlament…

3. Impozitul pe dividende

Intotdeauna am sustinut ca impozitul pe dividende este incompatibil cu “cota unica”, pentru ca introduce o dubla impozitare a aceluiasi rezultat (profitul companiei). Impozitul pe dividende este propriu sistemelor fiscale in care impozitul pe profit este semnificativ mai mic decat cel pe venit. La noi, impozitul pe profit fiind egal cu cel pe venit, el ar fi trebuit sa dispara in 2005, nu sa fie crescut la 16% (dubla impozitare, sarcina fiscala totala crescand la 29,4%).
Culmea ironiei, intarirea cotei unice prin eliminarea impozitului pe dividende urma sa fie facuta anul trecut chiar de PSD, marele oponent al introducerii cotei unice in 2004 Pana la urma, a ramas 5%...
La vremea respectiva, am atras insa atentia ca masura creeaza un pericol foarte mare pentru ca stimuleaza erodarea bazei fiscale. Exemplu: import marfa din China. Imi fac o firma in Panama (), care revinde marfa in Romania. Profitul din Panama putea fi adus in Romania cu zero (ulterior, 5%) impozit. Astfel de “scapari” pun in pericol cota unica, prin erodarea bazei fiscale. La fel ca si alte scutiri. Nu sunt OK, nu putem avea stabilitate si predictibilitate dacat daca impozitele sunt rezonabile (16% este foarte rezonabil!). Iar impozitele nu pot fi rezonabile decat le baza e mare, adica daca le platim cu totii…
Acesta este motivul pentru care am propus ca dividendele din afara Romaniei/UE sa fie impuse cu 16%, cota de 5% ramanand pentru dividendele platite de firme romanesti sau din UE.
Exista si o solutie cu cota efectiva de impunere (impozit pe profit + impozit pe dividende) de 16%, dar nu am implementat-o in aceasta propunere.
La cat de mult se vorbeste azi de mutarea profiturilor, nu vad de ce ar fi cineva impotriva acestei propuneri…

Voi continua in zilele urmatoare cu descrierea restului de masuri.

https://www.facebook...189789541043878

Continui explicatiile cu pct. 4.
4. Restructurarea Titlului IV (impozit pe venit) si Titlului V (contributii sociale obligatorii)

Un scurt inventar al masurilor:
- Titlul IV urma sa includa atat impozitul pe venit cat si contributiile sociale individuale obligatorii (la sanatate si pensii). In Titlul V ramaneau contributiile angajatorului (somaj, risc si accidente, fond de garantare, concedii medicale – in total aprox 4% + CAS pentru conditii special de munca) si cele platite de institutii publice. CAS (pentru conditii normale de munca) si CASS se mutau la angajat, cu ajustarea corespunzatoara a salariului brut (prin masuri tranzitorii, obligatorii) astfel incat salariul net, costul total al angajatorului si sumele la buget sa nu fie afectate (cu exceptia efectului din plafonarea bazei de calcul);
- Pentru veniturile din munca (dependenta sau independenta) se datora, la fel ca si azi, CAS, CASS si impozit pe venit;
- Pentru veniturile din investitii, din cedarea folosintei bunurilor, din activitati agricole, din alte surse se datora, la fel ca si azi, CASS si impozit pe venit;
- Pentru veniturile din premii, jocuri de noroc si din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal, la fel ca si azi, doar impozit;
- Retinerea la sursa ramanea regula, ori de cate ori acest lucru era posibil;
- Baza de calcul a CAS si CASS nu putea depasi 5 salarii medii lunare/60 anual, indiferent din cate surse de venit era constituita aceasta baza;
- Declaratia anuala de venit (200) urma sa devina declaratie anuala de impunere si instrument de calcul si regularizare atat al impozitului pe venit cat si pentru contributii. La fel ca si acum, obligatiile declarative pentru angajat urmau sa fie indeplinite de angajator (declaratia 112).
- Optional, pentru a beneficia de efectele plafonarii, persoanele care obtineau venituri din mai multe salarii puteau depune declaratia. Exemplu: o persoana are doua locuri de munca, de la unul castiga 3 salarii medii, de la celalalt 4 salarii medii. Total 7 salarii medii. Contributiile sunt retinute de fiecare angajator, deci persoana noastra contribuie la 7 salarii medii, peste plafonul de 5. Prin declaratia anuala de impunere se facea regularizare, i se rambursa contributiia la 2*12 salarii medii, minus impozitul ajustat.

Si cateva explicatii:

- Principalul motiv pentru care am propus contopirea CAS si CASS la angajat tine de nevoia asigurarii unei baze unitare, pentru a putea aduna veniturile din salarii cu cele din activitati independente, investitii, etc. Masura era importanta insa si pentru a simplifica sistemul (din 4 contributii ramaneau 2), dar si pentru a asigura transparent: ar fi devenit clar pentru angajat cat este de fapt costul total al al angajatorului, cost care de fapt conteaza si ii limiteaza angajatului salariul net.
Ar fi devenit clar pentru oricine cat platim de fapt din salariul nostru la buget. Am fi terminat cu ipocrizia care a stat la baza "impartirii" contributiilor intre angajat (mai putin) si angajator (mai mult).
Ce naiba inseamna oare "contributia la sanatate sau pensii a angajatorului"? Nu stiu nici o firma care sa mearga la medic sau sa iasa la pensie...
Cred ca este cat se poate de clar pentru oricine ca nici un angajator nu este interesat de altceva decat de costul total, la fel cum angajatul este interesat doar de netul pe care il primeste. Odata aceasta masura implementata nici un om politic nu si-ar mai putea permite sa spuna ca avem impozite mici...
- Masura era neutra, atat pentru angajat cat si pentru angajator.
Sa luam un exemplu: salariu brut 1.000.
ACUM:
CAS angajat (10,5%*1.000) + CASS angajat (5,5%*1.000) = 160. Angajatul ramane cu 840 net.
CAS angajator (15,8%(1.000) + CASS angajator (5,2%*1.000) = 210. Total cost angajator este 1.210.
La buget: 160+210=370
IN PROIECT:
Salariul brut se majora cu 21%, adica devenea 1.210.
CAS angajat (21,7%*1.210) + CASS angajat (8,9%*1.210) = 370. Netul angajatului ramane 840 (1210 – 370 = 840).
CAS angajator si CASS angajator = zero. Costul total ramane deci 1.210.
La buget ajung tot 370.
Orice om de buna credinta putea sa faca acest calcul. Unii au preferat insa sa se isterizeze dupa primele randuri…
- Sarcina fiscala totala (impozit + contributii) devenea egala, indiferent de CUM ne obtinem veniturile. Ramanea sa conteze doar CAT venit obtinem. Macar in fata legii sa fim egali…
- Pentru persoanele care obtin venituri din activitati independente (inclusiv din drepturi de autor), pentru care azi se datoreaza doar contributiile individuale (5,5%+ 10,5%) cuantumul contributiilor ar fi putut sa creasca. Dar nu obligatoriu, datorita plafonarii bazei de calcul pe suma tuturor veniturilor.
Atentie insa, nu exista pranz gratis!
Sa nu uitam ca pana in iulie 2015 am avut o prevedere in normele de aplicare ale codului care interzicea fiscului sa retrateze fiscal veniturile din profesii libere si drepturi de autor.
Acest lucru nu a impiedicat insa ANAF sa se apuce sa retrateze fiscal astfel de venituri, ca si cum ar fi fost salarii. Mai rau, nici macar nu a tinut cont ca oamenii isimplatisera impozite si contributii. Au luat considerat sumele platite ca fiin salariu net, au facut gross-up si au cerut inca pe atata impozite si contributii, plus dobanzi si penalitati!!! Problema a fost atunci rezolvata printr-o lege care a inchis trecutul, a anulat deciziile emise, dar a schimbat si definitia activitatilor independente, disparand insa si interdictia de retratare.
Prin eliminarea tratamentului diferentiat eliminam si tentatia de a “fenta”, dar si riscurile retratarii.
Nu uitati ca azi mai avem si penalitatea de nedeclarare care nu este deloc mica aprox 30%/an!!!).
Pasul urmator ar fi fost reducerea plafonului de la 5 salarii medii la 4 sau poate chiar 3 salarii medii. Nu se putea reduce acum fara riscul de a avea minusuri la buget pe care nu ni le permitem. Evident, unificarea bazelor crea si posibilitatea ca ulterior contributiile sa fie contopite in una singura, pentru o si mai mare simplificare.
Cel mai mare castig al acestui proiect cred insa ca tine de moralitatea legii. Nu putem vorbi in acelasi timp de solidaritate si de exceptii de la principiul solidaritatii.
Solidaritatea in fiscalitate este precum gravidia la femei. Nu poti fi partial gravida asa cum nu poti fi partial solidar. Fie esti, fie nu esti. Alternativa la acest sistem (cu cote procentuale) este cel cu sume fixe, precum la asigurarile private. Unii vom castiga, multi insa nu vor platea sa plateasca. Ar trebuie sa fim fericiti cu asta? Asa cum sunt astazi unii dintre noi, fericiti ca pot plati mai putin decat altii, chiar daca castiga mult mai mult...
Desi, la ce initiative vad in Parlament si pare ca nu avem nici o problema cu deficitul…


Continui seria explicatiilor, cu nr. 5 si 6 din lista

5. Redefinirea SOP (stock options)

SOP sunt un tip modern de stimulare a angajatilor pentru a "trage" si este unul din putinele instrumente care au creat angajati bogati. Sunt mai multe tipuri de SOP, dar toate au o caracteristica: angajatul castiga, uneori semnificativ mai mult decat salariul, din cresterea valorii de piata a firmei.
Fiscal, acest tip de avantaje sunt stimulate in Romania prin faptul ca ele nu sunt avantaje de natura salariala si se impoziteaza doar castigurile, atunci cand sunt obtinute, si nu ca venituri de natura salariala, ci ca venituri din investitii. La primirea optiunii, nu exista obligatii fiscale, doar la exercitarea optiunii apare impozitul.


La noi insa, reglementarea suferea de doua minusuri:
- in primul rand, se aplica doar angajatilor firmelor listate, in Romania (prea putine!) sau afara (de regula, mari multinationale!), deci excludea folosirea acestui instrument pentru a atrage talent de catre companii nelistate - mai mici sau mai mari, chiar start-up-uri;
- in al doilea rand, nefiind tocmai clar reglementate, au aparut probleme in legatura cu SOP-urile acordate de firmele mama angajatilor din Romania.
Prin modificarea propusa eliminam ambele probleme, dar mai ales pe prima, cea de a doua fiind oarecum discutabila. Ar fi fost pentru prima data cand talentul putea fi atras in acest mod, angajatii putand fi motivati cu parte din profitul pe care investitorul il poate obtine ulterior, din vanzarea business-ului sau chiar din listare.
Evident, costul pentru buget ar fi fost zero la implementare, castigand cu totii (angajat, angajator, buget) la exercitarea optiunii. Inca un exemplu de cat de usor putem avea solutii win-win, sau chiar win-win-win:-)

6. Eliminarea limitarii in timp a "scutirii" de impozit pe profitul reinvestit

Ghilimelele nu sunt intamplatoare, pentru ca, in realitate nu vorbim de o scutire de impozit, ci de o amanare.
Sa explic:
- am o firma, care are un profit de 100;
- investesc intr-un echipament care costa 100, amortizabil in 5 ani.
Facilitatea de care vorbim, care expira la sfarsitul acestui an, imi permite sa deduc intreaga investitie de 100, profitul impozabil devenind zero. In lipsa acestei facilitati, deduc 1/5 (presupunand o amortizare liniara), adica 20, platesc impozit la 80. Restul investitiei il deduc din profitul anilor urmatori.
Deci, nu vorbim de scutire, ci doar de amanare.
De aceea este o facilitate buna. Lasam omul sa se dezvolte. Cu banii lui. Nu inteleg de ce a fost limitata in timp aceasta masura buna, de aceea propuneam sa eliminam limitarea.

https://www.facebook...192043707485128

Continui explicatiile cu modificarile descrise la pct. 7 si 10 (TVA)

7.1 “Intentia si capacitatea”

Sa facem un scurt istoric. Sintagma a fost introdusa in 2011, cand s-au introdus pentru prima data un set de conditionalitati cu privire la inregistrarea ca platitor de TVA al firmelor noi. La vremea respectiva criteriile erau clare, oricine isi putea calcula punctajul de risc.
Efectul acestei masuri in combaterea fraudei de TVA, in special a celei de tip carusel (la fel ca si al introducerii in 2010 al ROI) a fost insa unul extrem de limitat. Frauda nu a scazut, dimpotriva. Romania nu a parasit niciodata dezonoranta pozitie de lanterna clasamentului tarilor UE, in ceea ce priveste randamentul colectarii (in 2012 era de doar 52%, dar niciodata nu a fost mai mare de 60%). Adica, doar putin peste jumatate din cat ar trebui colectat…
La inceputul lui 2015 a fost introdus un nou formular de evaluare a “intentiei si capacitatii”, deja celebrul 088. Criteriile de analiza nu mai erau insa disponibile, fiind un secret cunoscut doar de cateva persoane din conducerea ANAF.
Intelesul sintagmei a fost insa dus la un cu totul alt nivel incepand cu sfarsitul lui 2015, cand a fost introdus in codul fiscal un articol (316 (11) (h)) care prevedea posibilitatea ca ANAF sa poata anula codul de TVA, pentru companiile romanesti (nu insa si pentru sucursalele firmelor straine) care nu justificau “intentia si capacitatea” de a desfasura “activitate economica potrivit criteriilor si in termenele stabilite prin ordin al Presedintelui ANAF”.
In baza acestui articol, fostul presedinte ANAF a emis un ordin prin care ANAF putea cere depunerea formularului 088 si companiilor care aveau cod de TVA. Masura era absolut necesara, avand in vedere specificul fraudei de tip carusel.
In loc insa sa se concentreze pe analiza de risc (fond), pe identificarea riscurilor de frauda, presedintele ANAF a dat un ordin prin care permitea ANAF sa ceara depunerea formularului 088 tuturor companiilor care isi modificau actionariatul, administratorii sau sediul (forma). Ceea ce ANAF a si facut, trimitand intre Craciun si Anul nou mii de invitatii la depunerea formularului 088, in 15 zile (ca tot erau oamenii in vacanta!), in caz contrar urmand a se anula codul de TVA (a se citi: bloca activitatea).
Au primit astfel de invitatii inclusiv mari companii de utilitati, companii cu istorie de zeci de ani, companii cu mii de angajati, cu plati la buget lunare de zeci de milioane de lei. Acestor companii cineva din ANAF urma sa le analizeze “intentia si capacitatea de a desfasura activitati economice” si, eventual sa le anuleze codul de TVA… Cam cat de ok poate fi astfel de politica?
Rezultatul: cu exceptia “luminatilor” care conduceau la acea vreme ANAF si care considerau ca formularul 088 este cheia de bolta a luptei pentru combaterea fraudei de TVA, masurile au nemultumit pe toata lumea.
Nu numai mediul de afaceri a fost insa nemultumit, dar si oamenii din ANAF, care s-au vazut sufocati de zecile de mii de dosare pe care trebuiau sa le analizeze. Aproape degeaba… Am facut chiar vizite in administratii financiare de sector pentru a culege feedback de la baza, de la cei care aplica reglementarile facute de “luminati” pentru a intelege cum vad ei situatia. Nimeni nu considera ca masura ajuta scopului declarat… “Luminatii” nu s-au obosit insa sa intrebe iar oamenii nu au avut curajul sa le spuna ca au luat-o pe aratura…
Evident, au aparut si cazuri (nu putine) in care firme ce nu se stiau cu probleme si-au vazut codurile anulate, iar afacerile serios perturbate. Cele mai multe le-au primit inapoi, ceea ce arata ca nu prea erau motive sa le fie anulate codurile…
Mai mult, “luminatii” au decis ca aceste decizii de anulare a codurilor sa nu fie motivate in fapt si in drept, astfel incat sa nu transpara criteriile “secrete” de analiza. In mod evident, faptul ca legea spune ca orice act administrativ trebuie sa fie motivat in fapt si in drept, reprezenta doar un moft democratic irelevant pentru acesti adevarati arhangheli ai luptei impotriva evaziunii... Pentru ei, orice antreprenor ascunde un posibil hot, deci masurile erau justificate.
Interesant este insa ca aceste masuri nu era tocmai eficiente in ceea ce priveste viteza de reactia a ANAF in cazuri evidente de frauda fiscala.
Acestea sunt motivele pentru care proiectul de OUG continea cateva modificari, esentiale consider eu, pentru a schimba abordarea, cu focus pe eficienta a masurilor de combatere a evaziunii, dar si a eliminarii posibilitatii de a nenoroci degeaba antreprenori onesti:
- Eliminarea din legislatie a sintagmei “intentia si capacitatea”, generatoare de erori si inlocuirea cu analiza de risc, analiza obligatorie pentru orice administratie fiscala responsabila;
- Introducerea posibilitatii de a suspenda (nu anula!) coduri de TVA doar in cazuri bine determinate, cand exista risc de frauda.
Suspendarea ar fi urmat a fi pentru o perioada limitata (90 de zile), timp in care se puteau face verificari care fie sa duca la anularea codului sau la punerea partilor in situatia anterioara. Cu un astfel de instrument, situatii de genul celor relevate de operatiuni precum “Xenon” (piata auto second hand) sau “Apolo” (facturi fiscale false, furturi de identitate) ar putea fi prevenite mult mai eficient.
Trebuie sa ne preocupam de masuri care sa produca in principal rezultate (adica bani la buget, din reducerea fraudei) si nu doar costuri administrative, zgomot mediatic si frustrare pentru contribuabilii onesti (imensa majoritate).
Din aceasta categorie (masuri eficiente) fac parte AMEF (case de marcat cu modul de comunicatie, proces mult intarziat si datorita unor cerinte complet nerezonabile, de genul celor prin care urmau sa se colecteze si datele de pe card-uri), factura electronica sau SAF-T (care ar permite controlul fiscal de la distanta), in nici un caz politici de genul celor pe care le-am vazut aplicate in ultimii ani! Actiunile demarate in ultimele luni in aceasta directie (a cresterii eficientei, in special prin informatizare si imbunatatirea procedurilor) trebuie continuate, indiferent cine va castiga alegerile urmatoare. Trebuie avut insa grija si la costuri, sa nu ne trezim ca platim de 5 ori mai mult decat costa real…

7.2 Cota forfetara zero pentru producatori agricoli

Aceasta masura are o poveste.
La cateva saptamani dupa ce am ajuns in functie, ministrul agriculturii m-a sunat si m-a rugat sa ma vad cu un grup de oieri care avea ceva probleme cu fiscul, sa inteleg despre ce este vorba si sa vedem ce se poate face.
Pe scurt, inspectorii fiscali luasera de la APIA informatii cu privire la numarul de oi pentru care se primea subventia, estimasera venitul, ajunsesera la concluzia ca oamenii au depasit plafonul de scutire de TVA (220.000 lei/an) si au emis decizii de impunere pentru TVA estimat pentru veniturile oamenilor (nu si pentru cheltuieli, evident). Cam cum a mai facut fiscul si in 2010 cu veniturile obtinute de jurnalisti sau artisti din drepturi de autor… Evident, nu se prea putea face mare lucru, inspectorii aplicand legislatia in vigoare (chiar daca nu integral corect).
Discutia cu acestia m-a afectat. Oamenii, cu un bun simt impecabil, mi-au zis simplu: “Domnu’ ministru, multi dintre noi nu stiu nici sa scrie. Stabiliti domnule o cota forfetara, spuneti cat avem de dat si dam. Da’ nu ne puneti sa scriem facturi, sa tinem contabilitate”…
Ce era sa le spun, ca nu ne lasa Directiva sa le rezolvam problema? Am zis ca am nevoie de ceva timp, sa analizam.
Oamenii stiau ceva de cota forfetara de TVA, dar era un pic cam ca la Radio Erevan: cota forfetara exista, dar nu e despre dat, ci e despre luat.
Cu alte cuvinte, reglementarea era despre cat ar trebui ca statul sa le dea (ca sa compenseze TVA nededus la achizitii), functie de tipul activitatii, nu sa le ia. De aici si dificultatea reglementarii masurii, pentru ca trebuiau calculate, cu precizie, pe fiecare domeniu, functie de specificul activitatii de productie agricola, cotele forfetare.
Impreuna cu colegele din MF am gasit insa o solutie simpla, eficienta si – mai ales, permisa de Directiva TVA: cota forfetara zero.
Practic, cota forfetara zero este identica cu regimul de scutire (producatorul nu deduce TVA, nu colecteaza TVA, nu depune decont), regim care insa este limitat pana la o cifra de afaceri de 220.000 de lei/an. La cota forfetara nu avem aceasta limitare.
Sa nu avem grija, statul nu pierde, castiga sumele care ar fi deduse de producator daca ar aplica regimul normal. Castiga insa si producatorul, din simplificare. Daca nu ii mai convine, oricand poate trece la regimul normal, cu TVA colectat/dedus, deconturi, contabilitate, etc.
Solutia, odata gasita si prezentata, a fost salutata de toata lumea. Nu vad de ce nu ar fi implementata prin OUG…

10. Desfiintarea ROI

Mai tineti minte masura asta, din 2010? A fost prima data cand guvernul parca aflase de frauda de tip carusel si nenorocirea pe care aceasta o produce…
In loc sa se concentreze insa pe lucruri care sa faca sens, s-au gandit sa scoata din VIES toate firmele romanesti, sa inventeze un “registru al operatorilor intracomunitari” in care toate firmele care vroiau sa faca achizitii/vanzari intracomunitare trebuiau sa se inregistreze. Cateva sute de mii de firme au fost atunci bulversate, puse pe drumuri dupa tot felul de hartii ce trebuiau puse la dosar.
Evident, de vreme ce frauda nu a scazut, masura aceasta a fost un fiasco. Ulterior, au mai aparut si alte masuri “de lupta”, inclusiv 088, mai mult sau mai putin eficiente.
Mi-am pus si am pus intrebarea: de ce il mai tinem? Nu am primit un raspuns clar, deci am propus eliminarea lui.
Pastrarea lui azi, in conditiile in care avem 088 si capacitati informatice ceva mai bune, este inutila, doar de creste costurile de administrare. In plus, afecteaza in special pe antreprenorii mici, care daca nu realizeaza achizitii/vanzari intracomunitare timp de 6 luni sunt deregistrati, trebuind deci sa reia formalitatile de inregistrare periodic. Nu ajuta la nimic…

https://www.facebook...192194654136700

O sa inchei aici seria explicatiilor oferite in ultimele zile, nu inainte insa de a le explica pe ultimele dintre ele.

8. Impozitul pe cladiri

Acesta este singurul impozit cat de cat reformat in noul cod fiscal, dar si aici lucrurile s-au facut pe jumatate.
Scopul propunerilor facute de mine in acest sens (da, tot eu sunt vinovatul si pentru aceste modificari) era sa:
- Eliminam distorsiunile concurentiale existente, asezand sarcina fiscala in functie de destinatia cladirii (rezidential/ nerezidential) si nu functie de proprietar (persoana/firma);
- Simplificam modul de calcul si declarare, prin renuntarea la evaluari si calculul valorii impozabile functie de tipul cladirii, similar cu ce aveam acum pentru persoane fizice/locuinte;
- Sa nu mai descurajam calitatea prin supraimpozitare (calitatea costa, deci impozitarea la valoarea de piata in fapt descurajeaza investitiile de calitate).
A iesit insa o brambureala, nici cotele de impozit nu au fost la fel (de ex., in unele localitati cota de impozit pentru locuinte a fost stabilita la 0,08% pentru persoane si 0,2% pentru firme, iar la nerezidential 0,2% pentru persoane si 1,3% pentru firme - deh! veneau alegerile si oamenii voteaza, nu firmele) si nici administrarea nu s-a simplificat. Dimpotriva, a aparut nevoia de a face evaluari si in cazul cladirilor cu destinatie mixta, ceea ce a cam creat haos…
In proiectul de OUG propuneam eliminarea posibilitatii consiliilor locale de a face diferenta intre persoane si firme, la acelasi tip de cladire, dar si eliminarea evaluarilor pentru cladirile cu destinatie mixta ale persoanelor fizice sau pentru cladirile folosite ca locuinte si detinute de persoane juridice.
Ramanea sa fie nevoie de evaluari (la 5 ani, nu la 3 ca acum) doar pentru cladirile cu destinatie comerciala detinute de persoane fizice sau juridice.
Pasul urmator ar fi fost ca si valoarea impozabila pentru acestea sa fie stabilita in cod, pe baza unei medii a valorilor pe fiecare tip de constructie.

9. Definirea patrimoniului de afectatiune

Mai tineti minte nebunia inceputa in 2009 de ANAF cu TVA la vanzarile de imobile facute de persoane fizice in boom? Inca se mai judeca acele procese…
La acea vreme am atras atentia ca nu este normal ca notarii sa retina impozit pe venitul bunurilor imobile din “patrimoniul personal” unor dezvoltatori persoane fizice, inregistrate insa ca platitori de TVA. Am sustinut ca trebuie clarificat ca aceste venituri sunt venituri din activitati independente si ca nu ar trebui impozitat ca si cum si-ar vinde omul casa in care sta…
ANAF nu a fost insa de acord, au existat si raspunsuri in acest sens, conform carora se impun ca bunuri imobile din patrimoniul personal (aprox. 2% din pret) si nu ca venituri din activitati independente (16% impozit din castig +5,5% CASS, neplafonat).
Acum, se pare ca aceasta optica se cam schimba, existand pareri cum ca nu e bine cum a fost… Probabil ca, in lipsa unor clarificari, va urma un alt armaghedon, alte procese, alti investitori adusi la disperare. Din acest motiv era nevoie de o prevedere fara echivoc, aplicabila pentru viitor, pentru a se clarifica ce e acela un patrimoniu personal sau ce este patrimoniul de afectatiune al afacerii. Daca vreti, putem sa vorbim si aici de un “moment zero”, ceva mai punctual decat cel descries la pct. 2.

11. Eliminarea inregistrarii comerciantilor en-gross de produse accizate

Si aici este o poveste interesanta despre cum se face administrarea fiscala in tara noastra. Despre cum punem oamenii sa munceasca (aproape) degeaba. Sa ii tinem ocupati cu nimicuri, sa nu care cumva sa aiba idei…
Am mai scris despre acest lucru cu ceva timp in urma. In loc sa concentram resursele de control pe cei cateva zeci de producatori/ importatori pentru a ne asigura ca pentru tot ce iese din antrepozit se platesc accizele si TVA (aprox. 99% din total taxa), noi diluam resursele pentru a urmari mii de comercianti engross cu produse pentru care acciza e datorata de altii, la fel ca si cea mai mare parte din TVA (ei colectand doar TVA la marja, in general mica fiind volume mari). Nu ar fi mai firesc sa ne concentram pe masuri de preventie/combatere frauda la cei putini care datoreaza mult (titularii de antrepozite)? Eu zic ca asa ar fi normal, mai ales ca la alcool e jale cu colectarea…

O ultima masura propusa, despre care uitasem, dar care in sine arata ce probleme pot fi cauzate de neintelegerea mecanismelor economice de catre legiuitor.
Ma refer la:
12. Microintreprinderi

Pana in 2012, acest regim a fost intotdeauna optional. Regula era ca o firma poate opta pentru acest regim simplificat de impozit pe venit, altfel datora impozitul pe profit. Daca depasea plafonul, trecea automat la impozit pe profit.
Urmare a unei mentalitati similare celei care a dus la impozitul minim in 2009, abrogate in 2010, guvernul Ponta a stabilit din 2012 ca toate firmele noi sunt mai intai microintreprinderi (OG 8/2012). Motivul: prea multe firme mici inregistreaza doar pierderi si nu platesc nimic. Le facem micro si le pune si pe ele la plata…
Tin minte ca, la scurt timp dupa aparitia OG 8 intr-o emisiune TV, am supus atentiei secretarului de stat de atunci, urmatoarea speta: sa presupunem ca vine Mercedes in Romania (nu a venit, s-a dus in Ungaria). Isi face firma si se apuca de construit fabrica, adus echipamente, scolit oameni. Prima masina iese pe poarta dupa minim 2 ani, timp in care investitorul nostru are doar costuri, nu toate amortizabile. Deci, are o pierdere. Care, fiind micro, nu poate fi recuperata. Si uite asa, alungam investitorii…
Ulterior, OG 8 a fost modificata, firmele noi putand opta pentru regimul normal daca au capital social de minim 90.000 de lei (ca la un SA, de ex).
Una din intrebarile pe care le-am primit ca secretar de stat se referea la aceasta problema. Un investitor (un fond imens, strain) si-a facut o firma, care un timp a “dormit”, nu a avut activitate. Investitorul s-a decis sa investeasca si a cumparat, cu cateva zeci de milioane, un activ. Investitia nu a fost facuta prin credit, ci a majorat capitalul social (zeci de milioane). Ne-a intrebat daca poate sa opteze sa plateasca impozit pe profit. Acest minunat cod fiscal ne-a obligat sa ii spunem ca degeaba a investit el zeci de miloane, ca pentru noi ramane tot micro pana depaseste plafonul de 100.000 de euro… Evident, nu puteam sa ii spun ca ar putea face o mica golanie, gen sa presteze ceva catre un afiliat...
Propunerea venea sa corecteze aceasta “scapare”, optiunea putand fi exercitata si daca compania isi majoreaza capitalul social, pragul urmand si el a fi redus la jumatate (45.000 de lei). As fi preferat sa permitem optiunea fara conditionari, dar am fi intrat intr-o discutie care nu s-ar mai fi sfarsit pe impact bugetar…
Cam asta a fost. Un set de masuri de care sunt din ce in ce mai convins ca ar fi ajutat pe toata lumea, ca ar fi dus la o descatusare fara precedent a energiilor antreprenorilor romani si nu numai. Un set de masuri proactive si nu doar reactive, asa cum am fost obisnuiti. Sunt insa convins ca vom mai vorbi despre ele, probabil dupa alegeri.

[Otilia Alupei]

https://www.facebook.com/GabrielBiris/

Salut pastrarea unora din masurile discutate inainte sa imi dau demisia, in special regimul simplificat de TVA cu cota forfetara zero pentru agricultori si modificarile de la microintreprinderi.
Nu inteleg de ce nu au fost preluate modifcarile de la SOP, neutralitatea reorganizarilor, simplificarii de la impozitul pe cladiri, dar, mai ales nu inteleg de ce s-a renuntat la eliminarea art. 316 (11) (h) (cel cu "intentia si capacitatea", cel care a generat mizeria anularii codurilor de TVA) si nici de ce nu s-a pastrat introducerea suspendarii codurilor, masura extrem de utila in combaterea eficienta a fraudei si evitarea unor nedreptati in caz de erori.

Fiind o varianta de discutie, poate totusi...

Uitati-va insa la masura nr. 2 de pe pagina, o masura absolut fireasca, de bun simt: un sistem de popriri care sa nu mai duca la blocarea tuturor conturilor si eventual executarea fiecarui cont pentru aceeasi suma.
Absolut firesc, nu?
Hmm... Adica pana acum statul ne lua din cont mai mult decat datoram? Odata luati, stim cam cum e cu recuperarea lor..

Probabil si asta li s-a parut normal onor politicienilor care au condus pana acum treburile tarii, de nu s-a gandit nimeni pana la "tehnocrati" sa faca o chestiune atat de simpla si de bun simt. Bravo Dragos!
Parca si vad niste titluri: "CE MAI PREGATESC TEHNOCRATII ROMANILOR?" Ca doar nu o sa zica cineva de bine, ca nu se mai face ratingu'... :-)))

http://discutii.mfinante.ro/…/masuri_simplificare_debirocra…

[kmkz]

Ce să zic, foarte frumos, îmi dau lăcrimile, dar de ce așa de târziu?

[Otilia Alupei]

pt ca altii n-au fost in stare mai devreme !