0
Acest topic e inchis
Cf Ghidului pentru insepctia fiscala elaborat de catre ANAF, inspecţia fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale principale.
Inspecţia fiscală se exercită asupra oricăror persoane şi entităţi, indiferent de forma lor de organizare, la contribuabili, cât şi la plătitori, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, plătitor este considerat şi sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor.
Nu intră în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.
Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului, cf. art. 121 CPF. Nivelul riscului se stabileşte pe baza analizei de risc.
Analiza de risc identifică riscurile fiscale ale contribuabililor. Identificarea riscurilor fiscale conduce la eficientizarea activităţii de control, fiind controlaţi doar contribuabilii cu risc fiscal ridicat, astfel, analiza de risc reprezintă baza de selectare a contribuabililor care trebuie cuprinşi în control, în vederea stabilirii implicaţiilor fiscale ale riscurilor identificate.
Suplimentar faţă de selecţia contribuabililor, analiza de risc arată şi aspectele de verificat (ex.: TVA, impozit pe profit ) fiind controlate numai riscurile şi nu toată activitatea contribuabilului.
Grila de risc, pe baza careia sunt selectati la inspectie contribuabilii, nu este transparenta si nici nu poate fi contestata. În lipsa oricăror reglementări legale specifice cu privire la factorii care influențează gradul de risc, criteriile de selectie au rezultat din practica acestor controale si astfel putem enumera :
- Inregistrarea de pierderi contabile si fiscale mai multi ani la rand sau fluctuatii de profit / marje ale profitului inferioare mediei inregistrate in domeniul de activitate desfasurata ;
- Necorelarea dintre rezultatele financiare si taxele platite (declaratii fiscale) ;
- Contribuabilii au de recuperat TVA de la bugetul de stat ;
- Tranzactii cu parti afiliate nerezidente sau rezidente/ cu societati aflate in locatii off-shore / paradisuri fiscale ;
- Contracte de servicii si de licentiere pentru care se platesc sume semnificative ;
- Crearea de centre de servicii partajate si externalizarea unor departamente ;
- Contribuabilii care fac importuri și au TVA colectat mai mic decât TVA plătit în vamă;
- Existenta unor necorelari intre declaratiile companiei si ale partenerilor ei, cum ar fi, de exemplu, cazul declaratiei 394.
- Deductibilitatea cheltuielilor in functie de documentele justificative ;
- Dobanzile aferente imprumuturilor primite de la asociati / afiliati in conditii speciale
- Rezervele din reevaluare
- Provizioane
- Bonusuri acordate personalului
- Impozitul cu retinere la sursa pe veniturile nerezidentilor
- apropierea termenului de prescriptie de 5 ani, in special in cazul contribuabililor mari si mijlocii.
- identificarea unei anumite spete fiscale, cu implicatii semnificative, la companiile dintr-o anumita industrie (fapt ce creste probabilitatea verificarii si celorlalte companii din industria respectiva, care ar putea avea aceeasi problema).
