0
Codul de procedura fiscala
ART. 94 Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1) Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale sau ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale
(4) în situația în care contribuabilul/plătitorul corectează declarațiile de impunere în condițiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:
a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecției, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale;
b) pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
___________________________________________________________________
MENTIUNI :
- Ceea ce CPF numeste „anularea” rezervei verificarii ulterioare constituie in realitate definitivarea deciziei de impunere, aceasta nemaiputand fi modificata sau revocata in cazul in care intervine unul dintre evenimentele expres mentionate de lege.
- Dispozitiile CPF sunt corelate cu principiul unicitatii inspectiei fiscale, potrivit caruia nu pot fi efectuate mai multe inspectii cu privire la acelasi impozit si asupra aceleiasi perioade.
- Sunt asimilate deciziilor de impunere si alte acte administrative fiscale, respectiv :
Ø deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite;
Ø deciziile privind bazele de impunere;
Ø deciziile referitoare la obligatiile accesorii (dobanzi si penalitati).
Ø declaratia fiscala este si ea asimilata cu o decizie de impunere sub rezerva unei verificari ulterioare, in masura in care contribuabilul are obligatia de a calcula si mentiona in cuprinsul acesteia cuantumul creantelor fiscale datorate.
