No replies to this topic

[Otilia Alupei]

Impactul metodei de evaluare a stocurilor asupra rezultatului financiar

NUMĂRUL 3, 31 IAN. - 6 FEB. 2017 » EXPERTIZA ȘI AUDITUL AFACERILOR
conf. univ. dr. Boby COSTI
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad

➔ Generalități
Stocurile reprezintă pentru multe entități active cu pondere semnificativă în activitatea desfășurată. În această categorie intră în principal societățile care desfășoară activitate de producție de bunuri, inclusiv construcții, precum și de vânzare de mărfuri.
Stocurile fac parte din categoria activelor circulante deținute pentru a fi utilizate în vederea realizării obiectului de activitate al entității. Acestea se obțin din producție proprie sau prin achiziție. Clasificarea lor se face în funcție de scopul urmărit în realizarea obiectului de activitate.
În cadrul Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, regăsim următoarele categorii principale de stocuri:

• materii prime și materiale:
  a) materii prime;
  b) materiale consumabile:
  i) materiale auxiliare;
  ii) combustibili;
  iii) materiale pentru ambalat;
  iv) piese de schimb;
  v) semințe și materiale de plantat;
  vi) furaje;
  vii) alte materiale consumabile; c) materiale de natura obiectelor de inventar;
  
• producție în curs de execuție:
  a) produse în curs de execuție;
  b) servicii în curs de execuție;
  
• produse:
  a) semifabricate;
  b) produse finite;
  c) produse reziduale;
  d) produse agricole;
  
• active biologice de natura stocurilor.

Modul de evaluare a stocurilor poate avea drept impact majorarea sau diminuarea rezultatelor entității. Legislația românească stabilește clar care sunt metodele agreate pentru evaluarea stocurilor, atât la intrare, cât și la ieșire. Utilizarea uneia sau alteia dintre metode este lăsată la alegerea managementului și este influențată de specificul activității societății. Decizia managementului entității va fi înscrisă în manualul de politici contabile. Odată aleasă metoda, aceasta trebuie păstrată. Legiuitorul permite totuși schimbări de politici contabile în condiții bine justificate, dacă sunt cerute de lege sau dacă acestea vor duce la obținerea unor informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității.
Așa cum am precizat mai sus, legislația românească stabilește care sunt metodele agreate pentru evaluarea stocurilor, atât la intrare, cât și la ieșire.
La intrare, stocurile sunt evaluate la:

• costul de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
  
• costul de producție – pentru bunurile produse în entitate;
  
• valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
  
• valoarea justă, stabilită de regulă de evaluatori autorizați – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

La ieșirea din entitate sau la darea în consum, de regulă, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate.
Aceste valori pot fi calculate prin aplicarea următoarelor metode de determinare a costului la ieșire:

• metoda costului mediu ponderat (CMP);
  
• metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO);
  
• metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO);
  
• metoda prețului cu amănuntul;
  
• metoda costului standard.

Mai multe, aici : http://www.ceccarbus...inanciar-a1530/