No replies to this topic

[Otilia Alupei]

Tratamentul fiscal și contabil al vânzărilor sub cost

NUMĂRUL 10, 21-27 MARTIE 2017 » EXPERTIZA ȘI AUDITUL AFACERILOR
dr. ec. Cristian MARINESCU
auditor public extern,
Curtea de Conturi


1. Vânzările cu preț redus, definite conform OG nr. 99/2000

Potrivit art. 3 din OG nr. 99/2000, acest act nor­­mativ se aplică activităților comerciale des­fă­șurate, respectiv serviciilor prestate pe teritoriul României, cu excepția activităților de comercializare având ca obiect:

• produsele medicamentoase și dispozitivele medicale;
  
• produsele agricole și agroalimentare vându­te de producătorii agricoli individuali în baza certi­ficatului de producător;
  
• combustibilii pentru uzul mijloacelor de trans­port, inclusiv cei comercializați prin stații de distribuție;
  
• bunurile din producția proprie a meșteșuga­rilor individuali vândute la locurile de producție;
  
• lucrările, brevetele și invențiile, precum și pu­blicațiile de natură științifică sau informativă rea­lizate de titularii acestora;
  
• tipăriturile, pliantele, broșurile și albumele realizate în scopul prezentării patrimoniului cultu­ral deținut de muzee, centre de cultură, teatre sau alte instituții similare acestora, ori bunurile cultu­rale sau cu caracter promoțional specifice activității instituțiilor culturale, și comercializate prin fondul propriu al fiecărei instituții culturale sau cu prile­jul unor manifestări cultural-artistice organizate de acestea;
  
• mărfurile vândute vizitatorilor în cadrul fes­tivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al altor ma­ni­festări expoziționale, cu condiția ca acestea să facă obiectul manifestărilor respective;
  
• produsele confiscate și valorificate conform dispozițiilor legale în vigoare.

Vânzările sub costul de achiziție, conform OG nr. 99/2000, sunt cele menționate la art. 16 și sunt denumite vânzări cu preț redus. Acestea includ:

• vânzări de lichidare;
  
• vânzări de soldare;
  
• vânzări efectuate în structuri de vânzare de­numite magazin de fabrică sau depozit de fabrică;
  
• vânzări promoționale;
  
• vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut și este evident că produsele res­pec­tive nu mai pot fi vândute în condiții comer­ciale normale;
  
• vânzări ale produselor care într-o perioadă de trei luni de la aprovizionare nu au fost vândute;
  
• vânzări accelerate ale produselor suscepti­bile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate;
  
• vânzarea unui produs la un preț aliniat la cel legal practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, determinat de mediul concurențial;
  
• vânzarea produselor cu caracteristici iden­tice, ale căror prețuri de reaprovizionare s-au dimi­nu­at.

Conform art. 17 din OG nr. 99/2000, este inter­zisă vânzarea de produse în pierdere, cu excep­ția vânzărilor cu preț redus, menționate mai sus. Nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 10.000 lei, conform art. 73 pct. 5 din același act normativ.
Din punctul de vedere al impozitului pe profit, potrivit art. 80 din OG nr. 99/2000, în cazul vânzări­lor de lichidare și de soldare, atunci când acestea se efectuează în pierdere, conform pre­vederilor art. 17, costul de achiziție este deduc­tibil din punct de vedere fiscal. Totuși, trebuie avută în vedere posi­bi­­litatea de a reconsidera o tranzacție în funcție de pre­țul ei de piață. Această procedură este apli­cabilă în special tranzacțiilor care au loc între per­soane afi­liate. În plus, în Codul fiscal această si­tu­a­ție nu este prevăzută în mod direct.


2. Tratamentul fiscal al vânzărilor sub cost

În toate cazurile, fie că vorbim despre vânzări cu preț redus, definite conform OG nr. 99/2000, fie că vorbim despre alte categorii de vânzări sub cos­tul de achiziție, care nu sunt definite în acest act norma­tiv, sau sub costul de producție, în ceea ce pri­vește tratamentul fiscal trebuie să ne raportăm la pre­ve­derile Codului fiscal.

2.1. Tratamentul fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit

În ceea ce privește impozitul pe profit, tre­buie precizat că nu există nicio interdicție de natură fiscală care să limiteze deductibilitatea costurilor aferente vânzărilor, chiar în situația în care bunu­rile sunt vândute sub costul de achiziție/producție. Po­trivit art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, pentru de­ter­minarea rezultatului fiscal sunt considerate de­duc­tibile cheltuielile efectuate în scopul desfășură­rii activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Cheltuielile cu mărfurile/bunurile vândute sub costul de achiziție/producție pot fi considerate ca fi­ind efectuate în vederea realizării de venituri, pen­tru că acesta a fost scopul lor, motiv pentru care ele sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Deși nu există nicio prevedere în Codul fiscal care să limiteze deductibilitatea cheltuielilor cu vân­zarea mărfurilor sub costul de achiziție, în opi­nia noastră trebuie avut în vedere art. 11 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia, la stabilirea valorii unui impozit, a unei taxe sau a unei contri­bu­ții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în con­si­derare o tranzacție care nu are un scop eco­nomic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîn­cadra forma unei tranzacții/activități pen­tru a re­flecta conținutul economic al tranzacției/ac­tivității respective.
Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt de­cizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca ur­mare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indi­carea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mij­loacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.
Conform pct. 4 din Normele metodologice date în aplicarea art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, prin tran­zacție fără scop economic se înțelege orice tranzac­ție/activitate care nu este destinată să producă avantaje economice, beneficii, profituri și care de­ter­mină, în mod artificial ori conjunctural, o situație fiscală mai favorabilă. În situația reîncadrării formei unei tranzacții/activități pentru ajustarea efectelor fiscale se aplică regulile de determinare specifice im­pozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obliga­torii reglementate de Codul fiscal.


2.2. Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

1. Se poa­te deduce integral taxa aferentă achi­ziției de mărfuri în situația în care acestea vor fi utilizate în folosul unor operațiuni taxabile, con­form art. 297 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.
Prin urmare, dacă mărfurile achiziționate vor fi utilizate în folosul unor operațiuni pentru care se va colecta TVA, taxa aferentă achiziției se va deduce integral. Însă, în condițiile în care mărfurile achizi­ționate nu vor fi utilizate în folosul unor operațiuni taxabile, spre exemplu, dacă vor fi acordate gratuit în cadrul unor acțiuni de protocol, se va aplica regi­mul de TVA pentru cheltuielile de protocol.
2. Ajustarea TVA se realizează doar în condi­țiile prevăzute la art. 304 și 305 din Codul fiscal, și anume:
a) în următoarele cazuri, în situația achizițiilor de bunuri și servicii, altele decât bunurile de capital (art. 304):

• deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;
  
• există modificări ale elementelor luate în con­siderare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de taxă;
  
• persoana impozabilă pierde sau câștigă drep­tul de deducere a taxei pentru bunurile mobile ne­livrate și serviciile neutilizate.

Observație. Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul bunurilor distruse, pierdute sau fu­rate, în condițiile în care aceste situații sunt demon­strate sau confirmate în mod corespunzător de per­soana impozabilă. În cazul bunurilor furate, aceasta demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emi­se de organele judiciare.
b) în cazul bunurilor de capital (art. 305).

3. Nu există obligația de a colecta taxă pen­tru diferența negativă dintre costul de achiziție/pro­ducție și pre­țul de vânzare, întrucât această diferență nu poate fi considerată o operațiune asimilată unei li­vrări de bunuri și nu intră în baza de impo­zitare pen­­tru li­vrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în in­te­riorul țării conform art. 286 din Co­dul fiscal.

Mai multe, aici : http://www.ceccarbus...sub-cost-a1831/