No replies to this topic

[Otilia Alupei]

Evaziunea fiscala este in primul rand rezultanta logica a lacunelor si inadvertențelor unei legislații imperfecte si rau asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, a neprevederii si nepriceperii legiuitorului care printr-o fiscalitate excesiva, vinovata prin ea insasi, instiga la evaziune.

Evaziunea fiscala legala (optimizarea fiscala) presupune ca fapta contribuabilului nu este considerata contraventie sau infractiune si nu este pedepsita, contribuabilii diminuandu-si veniturile impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate, legale. Premisa evitarii platii impozitului, taxei sau contributiei fara ca acestea sa fie sanctionata de lege drept contraventie sau ca infractiune o constituie abilitatea fiscala a contribuabilului, ajutat de imperfectiunea legilor fiscale. Aceasta inseamna ca acel contribuabil utilizeaza cadrul normativ existent in sensul valorificarii inteligente a inconsecventelor, contradictiilor sau echivocitatii unor prevederi legale, in scopul evitarii obligatiilor legale catre stat.

Evaziunea fiscala poate avea loc si in urma unor erori determinate de necunoasterea sau interpretarea gresita a legilor. Este dificil de facut diferenta intre eroarea involuntara si eroarea realizata in vederea diminuarii impozitului, taxei, contributiei, fiind necesar ca fiecare situatie in parte sa fie analizata separat. Chiar si in situatia in care se stabileste existenta unei erori voluntare, nu poate aparea sanctionarea pentru contraventie sau infractiune, avand in vedere faptul ca acel contribuabil nu a incalcat nicio lege, ci, practic, a profitat de legislatia existenta (sau de lipsa ei). Singurul „vinovat” de producerea evaziunii fiscale legale ar fi deci legiuitorul.

Regula dominanta in materia dreptului fiscal este ca textele nu pot sa se ințeleaga prin extensiunea lor. Deci nu se poate aplica prin analogie un impozit la o anumita situație nereglementata, aceasta lacuna facand obiectul speculației din partea evazionistului. Procedand in acest fel, contribuabilii raman in limita stricta a drepturilor lor si statul nu se poate apara decat printr-o legislație aprofundata, clara si precisa.

Specificul evaziunii fiscale legale (optimizării fiscale) este acela ca subiectul (contribuabilul) nu ascunde sursa sau materia impozabila, ci pur si simplu, prin folosirea (aplicarea) unor norme juridice, reuseste sa evite plata anumitor obligațti de natura fiscala sau sa diminueze cuantumul unor datorii catre bugetul general consolidat care, in lipsa operatiunii de ocolire a normelor fiscale, ar fi trebuit sa execute acele obligatii.

Cateva exemple de evaziune fiscala legala sunt :

• abtinerea de la exercitarea activitatii ale carei rezultate sunt supuse impozitarii;
  
• utilizarea la maximum a facilitatilor fiscale (reduceri, amanari, scutiri) prevazute de legislatie;
  
• scaderea din veniturile impozabile a cheltuielilor permise spre deducere (de ex. amortizarea accelarata)
  
• cota de 0% TVA la export si restituirea TVA,
  
• impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de contribuabili persoane fizice pe baza unor norme medii de venit, impunere ce determina pentru cei care realizeaza venituri superioare mediei sa nu platească impozit pentru diferenta in plus,
  
• Intelegerea dintre angajator si angajat privind inceta raporturile de munca, urmata de incheierea unui contract de consultanta sau prestari servicii si inregistrarea fostului angajat ca PFA (numai daca activitatea fostului salariat nu este considerata dependenta potrivit legii),
  
• interpunerea in circuitul economic a unei societati cu sediul in jurisdictii fiscale avantajoase (state considerate paradisuri fiscale, care stimuleaza reinvestirea profitului etc.), ce preia cea mai mare parte a profitului;

Evitarea obligatiilor fiscale, in limitele legii, necesita, de obicei, asistenta din partea unor contabili sau avocati specializati in domeniul fiscal. Aceste costuri de evitare sunt suportate si justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari, in timp ce contribuabilii cu venituri modeste apeleaza, atunci cand se sustrag impozitului, la frauda fiscala, deoarece nu presupune costurile unei consultante specializate. Frecventa acesteia este mai accentuata in perioadele cand se modifica sau se introduc legi noi, precum si atunci cand statul utilizeaza, in mod intentionat, impozitul in scopul promovarii unor politici stimulatoare fata de anumite categorii socio-profesionale sau in anumite domenii de activitate. De asemenea, ea este mai frecventa atunci cand apar noi forme de intreprinderi, noi categorii de impozite.

Delimitarea intre evaziunea fiscala legala (licita) şi evaziunea fiscala ilegala (frauda fiscala) reprezinta una dintre cele mai delicate chestiuni ce tin de evaziunea fiscala.

DE RETINUT : ANAF, prin serviciile sale catre contribuabil, NU ofera (niciodata !!) solutii de optimizare fiscala !!

Surse :
http://www.inm-lex.r...e%20fiscala.pdf
http://revistaproleg...ca-infractiune/
http://www.hotca.ro/...fiscala-legala/