8 replies to this topic

[adiL]

Ma poate ajuta si pe mine cineva cu anexa la omfp 1829 /2003_MO 66 bis din 27.01.2004?

[ctanela]

REGLEMENTARI CONTABILE din 22 decembrie 2003 pentru persoanele juridice fara scop patrimonial
CAPITOLUL 1: DISPOZITII GENERALE
SECTIUNEA 1: ARIA DE APLICABILITATE
1.1.Prezentele reglementari stabilesc principiile si regulile contabile de baza, forma si continutul situatiilor financiare anuale pentru persoanele juridice fara scop patrimonial.
1.2.Prezentele reglementari privesc organizarea si conducerea contabilitatii, precum si întocmirea, prezentarea, aprobarea si publicarea situatiilor financiare anuale ale persoanelor juridice fara scop patrimonial prevazute la art. 1 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002.
SECTIUNEA 2: ORGANIZAREA CONTABILITATII
SUBSECTIUNEA 1: Obligativitatea organizarii si conducerii contabilitatii
2.1.Conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
2.2.Persoanele juridice fara scop patrimonial organizeaza si conduc contabilitatea, de regula, în compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare si raspund împreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, în conditiile legii.
Contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care raspund potrivit legii.
Pentru persoanele juridice fara scop patrimonial la care contabilitatea nu este organizata în compartimente distincte si care nu au personal calificat încadrat, potrivit legii, sau contracte de prestari de servicii în domeniul contabilitatii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, raspunderea asupra respectarii normelor contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii unitatii respective.
În acest scop, persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure, potrivit legii, conditiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operatiunile economico-financiare, organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situatiilor financiare anuale, depunerea la termen a acestora la organele în drept si publicarea lor; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare anuale; organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice fara scop patrimonial.
Potrivit reglementarilor în vigoare, persoanele juridice fara scop patrimonial au obligatia organizarii si conducerii contabilitatii financiare. Contabilitatea financiara are la baza norme unitare de organizare si conducere, furnizând informatii atât pentru necesitatile proprii, cât si în relatiile acestora cu membrii lor, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alti utilizatori.
În conformitate cu reglementarile fiscale în vigoare, persoanele juridice fara scop patrimonial care desfasoara, potrivit legii, activitati economice, au obligatia organizarii si conducerii contabilitatii, analitic distinct, pentru activitatile fara scop patrimonial, inclusiv activitatile cu destinatie speciala, potrivit legii, si activitatile economice din structura lor.
Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre flecare persoana juridica fara scop patrimonial, în functie de specificul activitatii si necesitatile proprii, având ca obiective principale urmatoarele:
stabilirea cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate; întocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul executarii acestora în scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea si altele.
SUBSECTIUNEA 2: Documente justificative si registre de contabilitate
2.3.Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, precum si celorlalte prevederi legale privind întocmirea si utilizarea formularelor comune si a celor cu regim special utilizate în activitatea financiara si contabila1, orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative sunt documentele primare care probeaza legal o operatiune.
Documentele justificative care stau la baza înregistrarilor în contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, dupa caz.
2.4.Documentele justificative cuprind, cel putin, urmatoarele elemente principale:
a)denumirea documentului;
b)denumirea si sediul persoanei juridice care întocmeste documentul;
c)numarul documentului si data întocmirii acestuia;
d)mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economice (când este cazul);
e)continutul operatiunii economice si, daca este cazul, temeiul legal al efectuarii acesteia;
f)datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;
g)numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, dupa caz;
h)alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
2.5.Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare. Acestea se utilizeaza în stricta concordanta cu destinatia lor si se prezinta în mod ordonat si astfel completate încât sa permita, în orice moment, identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.
2.6.Potrivit prevederilor art. 24 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, registrele de contabilitate, precum si documentele justificative care stau la baza înregistrarilor în contabilitate, se pastreaza timp de 10 ani în arhiva persoanelor juridice fara scop patrimonial, cu începere de la data încheierii exercitiului financiar în cursul caruia au fost întocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative se pastreaza în arhiva, de regula, în forma lor originala, grupate în functie de natura operatiunilor si în ordine cronologica, în cadrul exercitiului financiar la care acestea se refera. Arhivarea documentelor contabile trebuie sa asigure pastrarea si consultarea acestora în termenele prevazute de lege.
Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua masuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.
Documentele contabile reconstituite vor purta mentiunea "Reconstituit".
_____
1 Aceste prevederi sunt cuprinse în Hotarârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora, în ordinele ministrului finantelor publice date în aplicarea acesteia, precum si în Normele metodologice de întocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 425/1998.
SUBSECTIUNEA 3: Exercitiul financiar
2.7.Exercitiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiintarii persoanelor juridice fara scop patrimonial, potrivit legii.
SECTIUNEA 3: SITUATIILE FINANCIARE ANUALE
3.1.Persoanele juridice fara scop patrimonial care aplica prezentele reglementari au obligatia sa întocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv în situatia fuziunii, divizarii sau încetarii activitatii acestora, în conditiile legii.
3.2.Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si performantei persoanei juridice fara scop patrimonial, pentru respectivul exercitiu financiar.
3.3.Atunci când aplicarea prezentelor reglementari nu este suficienta pentru a oferi o imagine fidela, tratamentele contabile aplicate trebuie sa fie însotite de prezentarea, în notele explicative, a unor informatii suplimentare care sa fie relevante si credibile pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.
SECTIUNEA 4: APROBAREA, SEMNAREA, DEPUNEREA SI PUBLICAREA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE
4.1.Situatiile financiare anuale se semneaza de persoana responsabila cu întocmirea acestora.
4.2.Situatiile financiare anuale se însusesc de organul de administrare, semnate de conducatorul acestuia si aprobate de adunarea generala.
4.3.Organul de administrare elaboreaza pentru fiecare exercitiu financiar un raport care contine, în principal, urmatoarele:
a)o analiza fidela a evolutiei activitatii pe durata exercitiului financiar si a situatiei unitatii la încheierea acestuia;
b)informatii privind evenimente importante survenite dupa încheierea exercitiului financiar, care au afectat activitatea unitatii;
c)informatii asupra evolutiei probabile a activitatii persoanei juridice fara scop patrimonial;
d)informatii referitoare la filialele persoanei juridice fara scop patrimonial.
4.4.Raportul administratorilor se aproba de organul de administrare si se semneaza de conducatorul acestuia.
4.5.Situatiile financiare anuale, însotite de raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, sunt supuse spre aprobare adunarii generale.
4.6.Situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice fara scop patrimonial sunt supuse, potrivit legii, verificarii si certificarii de catre cenzori sau de catre auditori financiari, dupa caz.
4.7.Un exemplar al situatiilor financiare anuale, însotit de raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau auditorilor financiari, dupa caz, si de procesul-verbal al adunarii generale, este trimis, în termenul prevazut de lege, unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice unde persoana juridica fara scop patrimonial este înregistrata.
4.8.Organul de administrare se va asigura ca, dupa aprobare (depunere), situatiile financiare anuale sunt publicate în conditiile prevazute de reglementarile legale.
CAPITOLUL 2: FORMA SI CONTINUTUL SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE
SECTIUNEA 1: STRUCTURA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE
SUBSECTIUNEA 1: Aspecte generale
1.1.Situatiile financiare anuale cuprind:
a)bilant;
b)contul rezultatului exercitiului;
c)note explicative.
1.2.Potrivit prevederilor prezentelor reglementari:
a)Bilantul trebuie sa prezinte posturile enumerate în structura prezentata la pct. 1.10;
b)Contul rezultatului exercitiului trebuie sa prezinte elementele enumerate în structura prezentata la pct. 1.11.
1.3.Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale persoanei juridice fara scop patrimonial la încheierea exercitiului financiar, precum si în celelalte situatii prevazute de lege.
1.4.Bilantul cuprinde toate elementele de activ, datorii si capital propriu grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate.
1.5.Structura bilantului si a contului rezultatului exercitiului nu poate ti modificata de la un exercitiu financiar la altul.
1.6.Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilant sau în contul rezultatului exercitiului, valoarea corespunzatoare pentru exercitiul financiar precedent se prezinta într-o coloana separata.
1.7.În situatia în care valorile corespunzatoare exercitiului financiar curent si precedent înscrise în bilant si în contul rezultatului exercitiului nu sunt comparabile, cele aferente exercitiului precedent pot fi recalculate si prezentate corespunzator în notele explicative. În acest scop, trebuie prezentate rezultatele recalcularii, motivele pentru care a fost facuta si modalitatea de efectuare a acesteia. În situatia în care acest lucru nu este posibil, se va prezenta acest fapt.
1.8.Nu se vor mentine în bilant si în contul rezultatului exercitiului acele elemente pentru care nu exista valori atât în exercitiul financiar curent, cât si în cel precedent. Este obligatorie respectarea numarului de rând înscris în formatul prezentat la Capitolul IV.
1.9.Contul rezultatului exercitiului cuprinde veniturile si cheltuielile exercitiului financiar, grupate dupa natura lor pe feluri de activitati, precum si rezultatul exercitiului financiar (excedent/profit sau deficit/pierdere, dupa caz).
1.10.Structura bilantului este urmatoarea:
Bilant

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creante

III. Investitii financiare pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie platite într-o perioada de pâna la un an

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

I. Venituri în avans

J. Capitaluri proprii

I. Aporturi

II. Rezerve din reevaluare

III. Rezerve

IV. Rezultatul reportat

V. Rezultatul exercitiului financiar


SUBSECTIUNEA 2: Contul rezultatului exercitiului
1.11.Structura contului rezultatului exercitiului este urmatoarea:
Contul rezultatului exercitiului

I. Venituri din activitatile fara scop patrimonial

II. Cheltuieli privind activitatile fara scop patrimonial

III. Rezultatul activitatilor fara scop patrimonial

IV. Venituri din activitatile cu destinatie speciala

V. Cheltuieli privind activitatile cu destinatie speciala

VI. Rezultatul activitatilor cu destinatie speciala

VII. Venituri din activitatile economice

VIII. Cheltuieli privind activitatile economice

IX. Rezultatul activitatilor economice

X. Venituri totale

XI. Cheltuieli totale

XII. Rezultatul exercitiului financiar


SECTIUNEA 2: PRINCIPII CONTABILE
2.1.Evaluarea posturilor cuprinse în situatiile financiare anuale ale unei persoane juridice fara scop patrimonial se efectueaza în conformitate cu principiile prezentate la pct. 2.2-2.8.
2.2.Principiul continuitatii activitatii. Acesta presupune ca persoana juridica fara scop patrimonial îsi continua în mod normal functionarea într-un viitor previzibil, fara a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorii persoanei juridice fara scop patrimonial au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situatiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata împreuna cu explicatii privind modul de întocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia persoana juridica fara scop patrimonial nu îsi mai poate continua activitatea.
2.3.Principiul permanentei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.
2.4.Principiul prudentei. Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei. În mod special, se vor avea în vedere urmatoarele aspecte:
a)se vor lua în considerare numai excedentele/profiturile recunoscute pâna la data încheierii exercitiului financiar;
b)se va tine seama de toate obligatiile previzibile si deficitele/pierderile potentiale care au luat nastere în cursul exercitiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau deficite/pierderi apar între data încheierii exercitiului si data întocmirii bilantului;
c)se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este excedent/profit sau deficit/pierdere.
2.5.Principiul independentei exercitiului. Se vor lua în considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data încasarii sumelor sau a efectuarii platilor.
2.6.Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. ÃŽn vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.
2.7.Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de închidere al exercitiului financiar precedent.
2.8.Principiul necompensarii. Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor între active si pasive, permise de reglementarile legale.
SECTIUNEA 3: TRATAMENTE CONTABILE
3.1.ÃŽn conformitate cu prevederile art. 7 si art. 9 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, pentru evaluarea elementelor din bilant, se stabilesc urmatoarele reguli:
a)la data intrarii în unitate, bunurile se evalueaza si se înregistreaza în contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:
- bunurile reprezentând aport la patrimoniul social, la valoarea de aport, stabilita în urma evaluarii;
- bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa.
În contextul prezentelor reglementari, prin valoare justa se întelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.
ÃŽn aceste cazuri, valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie costului de achizitie;
- bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;
- bunurile produse în unitate, la cost de productie.
Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate în mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie înregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie, regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor în forma si locul final, precum si costurile de desfacere, reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
În costul unui activ cu ciclu lung de fabricatie pot fi incluse si dobânzile platite la creditele bancare contractate pentru achizitia, constructia sau productia acestuia, direct atribuibile activului, pâna la finalizarea sa, aferente aceleiasi perioade.
În sensul prezentelor reglementari, prin activ cu ciclu lung de fabricatie se întelege un activ care solicita în mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizarii sau pentru vânzare.
În cazul în care în primul exercitiu financiar de aplicare a acestor reglementari, costul de achizitie sau costul de productie al unui activ nu este cunoscut si nu exista informatii privind preturile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informatii nu pot fi obtinute fara cheltuieli sau întârzieri nejustificate, costul de achizitie sau costul de productie va fi reprezentat de valoarea justa atribuita activului. Aceasta situatie trebuie mentionata în notele explicative;
b)evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita în functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.
În cazul creantelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste în functie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plata;
c)la încheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta în situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.
ÃŽn acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, astfel:
- pentru elementele de activ, diferentele constatate în plus între valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate în minus între valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a elementelor de activ se înregistreaza în contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Prin valoare contabila neta se întelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere, cumulate;
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate în minus între valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate în plus între valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistreaza în contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste elemente mentinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
La fiecare data a bilantului:
- elementele monetare exprimate în valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii în valuta) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrarii creantelor sau datoriilor în valuta sau fata de cursul la care au fost raportate în situatiile financiare anterioare si cursul de schimb de la data încheierii exercitiului financiar, se înregistreaza la venituri sau cheltuieli, dupa caz;
- elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei; si
- elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la valoarea justa (imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinarii valorilor respective.
În contextul prezentelor reglementari, prin elemente monetare se întelege disponibilitatile banesti, precum si activele/datoriile de primit/de platit în sume fixe sau determinabile.
Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza informatii suplimentare fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea vor fi modificate pentru a reflecta si informatiile suplimentare;
d)la data iesirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
SECTIUNEA 4: PREVEDERI REFERITOARE LA BILANT
SUBSECTIUNEA 1: ACTIVE IMOBILIZATE
Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada îndelungata în activitatea persoanei juridice fara scop patrimonial, care nu se consuma la prima utilizare.
Contabilizarea imobilizarilor se tine pe urmatoarele categorii: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.
SUBSECTIUNEA 2: REGULI GENERALE DE EVALUARE
4.1.Valoarea ce urmeaza a fi înscrisa în bilant pentru fiecare imobilizare este reprezentata de costul de achizitie sau costul de productie, cu exceptia cazurilor în care s-a înregistrat un provizion pentru depreciere, respectiv un amortisment.
4.2.În cazul imobilizarilor cu durata de viata limitata, costul de achizitie sau costul de productie se va diminua în mod sistematic, pe perioada duratei de functionare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzatoare.
4.3.Este obligatorie constituirea, pe seama cheltuielilor, de provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate a caror valoare s-a diminuat, indiferent daca durata de utilizare a acestora este limitata sau nu. Valoarea care trebuie înscrisa în bilant va fi diminuata corespunzator, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta, separat, în notele explicative.
4.4.Daca motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au încetat sa mai existe, total sau într-o anumita masura, atunci acel provizion se va relua corespunzator la venituri. Aceste reluari se vor prezenta separat în notele explicative. În situatia în care deprecierea este superioara provizionului înregistrat, se constituie un provizion suplimentar.
SUBSECTIUNEA 3: IMOBILIZARI NECORPORALE
(1)Recunoasterea imobilizarilor necorporale
4.5.Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fara suport material si detinut pentru utilizare în procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau pentru scopuri administrative.
4.6.Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii pentru persoana juridica fara scop patrimonial si costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Beneficiile viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar catre persoana juridica fara scop patrimonial. Potentialul poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale persoanei juridice fara scop patrimonial.
4.7.ÃŽn cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte drepturi si valori similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizari necorporale; si
- imobilizarile necorporale în curs.
Cu exceptia fondului comercial, toate categoriile de imobilizari necorporale se evidentiaza în contabilitate, distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
(2)Cheltuielile de constituire
4.8.Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiintarea sau dezvoltarea persoanei juridice fara scop patrimonial (taxe si alte cheltuieli de înscriere, cheltuieli privind emisiunea si vânzarea de obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei, de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura, legate de înfiintarea si extinderea activitatii persoanei juridice fara scop patrimonial).
4.9.O persoana juridica fara scop patrimonial poate imobiliza cheltuielile de constituire. În aceasta situatie, suma reflectata în contul de imobilizari necorporale trebuie amortizata potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezinta detaliat în notele explicative.
(3)Cheltuielile de dezvoltare
4.10.Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte, în scopul realizarii de produse sau servicii noi sau îmbunatatite substantial, înaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii.
Exemple de activitati de dezvoltare sunt:
a)proiectarea, constructia si testarea productiei intermediare sau folosirea intermediara a prototipurilor si modelelor;
b)proiectarea uneltelor si matritelor care implica tehnologie noua;
c)proiectarea, constructia si operarea unei uzine pilot care nu este fezabila din punct de vedere economic pentru productia pe scara larga; si
d)proiectarea, constructia si testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunatatite.
4.11.Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectueaza conform legislatiei în vigoare.
4.12.În masura în care cheltuielile de constituire si de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisa orice distribuire a excedentelor/profiturilor, daca suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a excedentelor/profiturilor reportate nu este cel putin egala cu suma cheltuielilor neamortizate, cu exceptia situatiei în care legislatia nu prevede altfel.
4.13.Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte drepturi si valori similare, aportate, achizitionate sau dobândite pe alte cai, se înregistreaza în conturile de imobilizari necorporale la valoarea de aport (justa), costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.
Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si altor drepturi si valori similare se efectueaza conform legislatiei în vigoare.
4.14.Fondul comercial apare de regula la consolidare si reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea justa, la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o persoana juridica fara scop patrimonial.
4.15.În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achizitiei actiunilor unei societati, se au în vedere urmatoarele prevederi:
a)valoarea fondului comercial achizitionat trebuie amortizata sistematic; si
b)perioada de amortizare nu trebuie sa depaseasca durata de viata utila.
4.16.În cadrul altor imobilizari necorporale se înregistreaza programele informatice create de unitate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si alte imobilizari necorporale.
Valoarea programelor informatice se amortizeaza conform legislatiei în vigoare.
4.17.Imobilizarile necorporale în curs reprezinta imobilizarile necorporale neterminate pâna la sfârsitul perioadei, evaluate la costul de productie, respectiv costul de achizitie.
(4)Evaluarea initiala a imobilizarilor necorporale
4.18.Un activ necorporal se înregistreaza initial la costul de achizitie sau de productie, asa cum sunt definite la pct. 3.1. din prezentul capitol.
4.19.Un element necorporal raportat drept cheltuiala nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.
(5)Cheltuieli ulterioare
4.20.Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal dupa cumpararea sau finalizarea sa se înregistreaza în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil ca aceste cheltuieli vor permite activului sa genereze beneficii viitoare peste performanta prevazuta initial si pot fi evaluate credibil.
(6)Evaluarea la data bilantului
4.21.Un activ necorporal trebuie prezentat în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si provizioanele cumulate din depreciere.
(7)Amortizarea
4.22.Valoarea amortizabila a unui activ necorporal trebuie sa fie alocata sistematic de-a lungul duratei sale de viata utila.
(8)Cedarea si casarea
4.23.- Un activ necorporal trebuie scos din evidenta la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
4.24.Câstigurile, respectiv pierderile, care apar o data cu încetarea utilizarii sau iesirea unui activ necorporal se determina ca diferenta între veniturile generate de iesirea activului si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, si trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuiala, în contul rezultatului exercitiului.
SUBSECTIUNEA 4: IMOBILIZARI CORPORALE
(1)Recunoasterea imobilizarilor corporale
4.25.Un activ corporal trebuie recunoscut în bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii pentru persoana juridica fara scop patrimonial si costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Imobilizarile corporale sunt active care:
a)sunt detinute de o persoana juridica fara scop patrimonial pentru a fi utilizate în productia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; si
c)au valoarea mai mare decât limita prevazuta de reglementarile legale în vigoare.
4.26.ÃŽn cadrul imobilizarilor corporale se cuprind:
- terenuri si amenajari de terenuri;
- constructii;
- instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii; mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale;
- imobilizari corporale în curs.
Toate categoriile de imobilizari corporale se evidentiaza în contabilitate, distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
4.27.Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect de evidenta prin care se întelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat sa îndeplineasca în mod independent, în totalitate, o functie distincta.
4.28.Imobilizarile corporale detinute în baza unui contract de leasing se evidentiaza în contabilitate în functie de natura contractului de leasing.
4.29.Contabilitatea terenurilor se tine distinct pe doua categorii: terenuri si amenajari de terenuri.
ÃŽn contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidentiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii si altele.
4.30.În cadrul imobilizarilor corporale sunt evidentiate în mod distinct imobilizarile corporale în curs.
(2)Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale
4.31.O imobilizare corporala recunoscuta ca activ trebuie evaluata initial la costul sau determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementari, în functie de modalitatea de intrare în unitate.
(3)Cheltuieli ulterioare
4.32.Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute, de regula, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
4.33.Costul reparatiilor efectuate la imobilizarile corporale, în scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuiala în perioada în care este efectuata. În situatia unei modernizari care conduce la obtinerea de beneficii suplimentare, aceasta se recunoaste ca o componenta a activului.
4.34.Imobilizarile corporale în curs reprezinta investitiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriza. Acestea se evalueaza la costul de productie, respectiv de achizitie.
Imobilizarile corporale în curs se trec în categoria imobilizarilor finalizate dupa receptia, darea în folosinta sau punerea în functiune a acestora, dupa caz.
(4)Evaluarea la data bilantului
4.35.O imobilizare corporala trebuie prezentata în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si provizioanele cumulate din depreciere.
(5)Amortizarea
4.36.Valoarea amortizabila a unei imobilizari corporale este egala cu valoarea sa contabila si trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului.
4.37.Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale.
Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în functiune si pâna la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de viata utila si conditiilor de utilizare a acestora.
4.38.Amortizarea imobilizarilor corporale concesionate, închiriate sau în locatie de gestiune se calculeaza si se înregistreaza în contabilitate de catre persoana juridica ce le are în proprietate.
4.39.Persoanele juridice fara scop patrimonial amortizeaza imobilizarile corporale, potrivit legii utilizând, dupa caz, unul din urmatoarele regimuri de amortizare:
a)amortizarea lineara, care consta în repartizarea uniforma a valorii de intrare a imobilizarilor corporale pe toata durata de viata utila stabilita a acestora;
b)amortizarea degresiva, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineara cu coeficientii prevazuti de lege;
c)amortizarea accelerata, constând în calcularea, în exercitiul financiar în care imobilizarile corporale intra în activul persoanei juridice fara scop patrimonial, a unei amortizari în limita prevazuta de lege din valoarea de intrare a acestora. În exercitiile urmatoare, amortizarea se calculeaza dupa regimul amortizarii lineare.
Amortizarea aferenta imobilizarilor corporale se înregistreaza în contabilitate ca o cheltuiala.
Terenurile nu se amortizeaza.
(6)Cedarea si casarea
4.40.O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
4.41.Câstigurile, respectiv pierderile obtinute în urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta între veniturile generate de cedare si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia si trebuie recunoscute ca venit, respectiv cheltuiala, în contul rezultatului exercitiului.
(7)Compensatii de la terti
4.42.În cazul distrugerii totale sau partiale a unor imobilizari corporale, creantele sau sumele compensatorii încasate de la terti, legate de acestea, precum si achizitionarea sau constructia ulterioara de active noi sunt operatiuni economice distincte si trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidentiaza la momentul constatarii acesteia, iar dreptul de a încasa compensatiile se evidentiaza conform contabilitatii de angajamente.
Exemple de asemenea compensatii pot fi înregistrate în urmatoarele situatii:
- sume platite de societatile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizari corporale, cauzata de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
- indemnizatii acordate, de guvern, în schimbul unor imobilizari corporale, de exemplu terenuri care au fost expropriate.
(8)Reguli de evaluare alternative
4.43.Imobilizarile corporale pot fi supuse reevaluarii care se efectueaza potrivit reglementarilor legale, caz în care sunt prezentate în bilant la valoarea reevaluata si nu la costul lor istoric.
Reevaluarea acestora se face, cu exceptiile prevazute de reglementarile legale, la valoarea justa. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.
4.44.În cazul în care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, în locul costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în urma reevaluarii.
Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea în situatiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite.
Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia situatiei când nu exista nici o piata activa pentru acel activ.
O clasa de imobilizari corporale este o grupare de active de aceeasi natura si utilizari similare, aflate în exploatarea unei persoane juridice.
Exemple de astfel de clase sunt urmatoarele: terenuri; cladiri; masini si echipamente; nave; aeronave etc.
Daca un activ dintr-o clasa de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista piata activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata si pierderile din depreciere cumulate.
O piata activa este o piata unde sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a)elementele comercializate sunt omogene;
b)pot fi gasiti în permanenta cumparatori si vânzatori interesati; si
c)preturile sunt cunoscute de catre public.
Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale reevaluate nu mai poate fi determinata prin referinta la o piata activa, valoarea activului prezentata în bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, din care se scad amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate.
Daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta se trateaza ca o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, daca nu a existat o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ sau ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ.
Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se trateaza ca o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, daca în rezerva din reevaluare nu este înregistrata o suma referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scadere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve si valoarea descresterii, iar eventuala diferenta ramasa neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala.
SUBSECTIUNEA 5: IMOBILIZARI FINANCIARE
4.45.ÃŽn cadrul imobilizarilor financiare se cuprind:
- titlurile de participare;
- interesele de participare detinute;
- alte titluri imobilizate;
- creantele imobilizate.
4.46.Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute în capitalul unor unitati patrimoniale, a caror detinere pe o perioada îndelungata este considerata utila acesteia.
4.47.Interesele de participare reprezinta drepturi detinute în capitalul unei societati comerciale.
4.48.Contabilitatea creantelor imobilizate se tine pe urmatoarele categorii: creante legate de participarii, respectiv titlurile de participare si interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate.
Creantele legate de participatii reprezinta acele creante ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi societatilor la care detine titluri de participare/interese de participare.
În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistreaza sumele acordate tertilor în baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
La alte creante imobilizate se cuprind garantiile, depozitele si cautiunile depuse de unitate la terti.
(1)Evaluarea initiala
4.49.Imobilizarile financiare recunoscute ca activ se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea determinata prin contractul de achizitie a acestora.
4.50.Cheltuielile accesorii privind achizitionarea imobilizarilor financiare se înregistreaza direct în cheltuielile de exploatare ale exercitiului.
(2)Evaluarea la data bilantului
4.51.O imobilizare financiara trebuie prezentata în bilant la valoarea contabila, mai putin provizioanele pentru depreciere cumulate.
Pentru deprecierea imobilizarilor financiare se constituie provizioane pentru depreciere, ca diferenta între valoarea de intrare a acestora si valoarea justa stabilita cu ocazia inventarierii.
SUBSECTIUNEA 6: ACTIVE CIRCULANTE
(1)Generalitati
(11)Recunoasterea activelor circulante
4.52.Un activ se clasifica ca activ circulant atunci când:
- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilantului;
- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.
Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra într-un proces de transformare si finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.
Prin echivalente de numerar se întelege investitiile financiare pe termen scurt, usor convertibile în numerar si al caror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
4.53.ÃŽn cadrul activelor circulante se cuprind:
- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmita factura;
- creante;
- investitii financiare pe termen scurt;
- casa si conturi la banci.
(12)Evaluarea activelor circulante
4.54.Activele circulante se înregistreaza în contabilitate la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.
4.55.Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârsitul exercitiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
4.56.În situatia în care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau partial fara obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat sa mai existe într-o anumita masura, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzator la venituri.
(2)Stocuri
4.57.Stocurile sunt active circulante:
a)detinute pentru a fi vândute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;
B)în curs de productie în vederea vânzarii în aceleasi conditii ca mai sus; sau
c)sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
4.58.ÃŽn cadrul stocurilor se cuprind:
- materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar;
- produsele, respectiv:
semifabricatele, prin care se întelege produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor;
produsele finite, adica produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii, putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;
produsele reziduale reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deseurile;
- animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, mânji si altele) în vederea cresterii si folosirii lor pentru productie (lâna, lapte si blana etc.), reproductie, munca, reprezentatie (spectacole), expunere (în parcuri si gradini zoologice), animalele si pasarile la îngrasat pentru a fi valorificate, precum si coloniile de albine;
- marfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vândute si care în mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contracte;
- productia în curs de executie, care reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul productiei în curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile în curs de executie sau neterminate.
În cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignatie la terti, care se înregistreaza distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
Contabilitatea analitica a stocurilor se tine distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
4.59.Potrivit art. 12 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
ÃŽn aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure:
a)receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignatie se receptioneaza si înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistreaza în conturi în afara bilantului;
B)în situatia unor decalaje între aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:
- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de depozitare cât si în contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor însotitoare;
- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c)în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se înregistreaza ca iesiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilantului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât si în contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
(21)Costul stocurilor
4.60.Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma si în locul în care se gasesc, conform pct. 3.1. din prezentul capitol.
4.61.Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant si a caror valoare globala este de importanta secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute în activ la o cantitate si o valoare nemodificate, atunci când acestea nu se modifica semnificativ.
4.62.Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita în cazurile în care stocurile cuprind un numar mare de elemente, care sunt de regula fungibile.
4.63.În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, în comertul cu amanuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, în functie de conditiile existente la un moment dat.
Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:
Coeficient de repartizare = [(Soldul initial al diferentelor de pret + Diferente de pret aferente intrarilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului)/(Soldul initial al stocurilor la pret de înregistrare + Valoarea intrarilor în cursul perioadei la pret de înregistrare, cumulat de la începutul anului)] x 100
Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de înregistrare, iar suma rezultata se înregistreaza în conturile corespunzatoare în care au fost înregistrate bunurile iesite.
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute în planul de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se înregistreaza proportional atât asupra valorii bunurilor iesite, cât si asupra stocurilor.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
4.64.La iesirea din gestiune a stocurilor si altor active fungibile, acestea se evalueaza si înregistreaza în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele mentionate mai jos:
a)metoda primul intrat - primul iesit - FIFO;
b)metoda costului mediu ponderat - CMP;
c)metoda ultimul intrat - primul iesit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul iesit" (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, în ordine cronologica.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate în timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul iesit" (LIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, în ordine cronologica.
Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Daca, în situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:
- motivul schimbarii metodei; si
- efectele sale asupra rezultatului.
O persoana juridica trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.
4.65.Productia în curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfârsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.
4.66.Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În conditiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât si valoric.
Inventarul intermitent consta în stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârsitul perioadei. În acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.
4.67.Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilant la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obtine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pâna la valoarea realizabila neta, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.
(3)Terti
4.68.Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor unitatii în relatiile cu furnizorii, clientii, personalul, asigurarile sociale, bugetul statului si bugetele locale, unitatile din cadrul grupului, debitorii si creditorii diversi.
4.69.În contabilitatea furnizorilor si clientilor se înregistreaza operatiunile privind cumpararile, respectiv livrarile de marfuri si produse, lucrarile executate si serviciile prestate, precum si alte operatiuni efectuate.
4.70.Avansurile acordate furnizorilor, precum si cele primite de la clienti se înregistreaza în contabilitate în conturi distincte.
4.71.Operatiunile privind vânzarile/cumpararile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistreaza în contabilitate în conturile corespunzatoare de efecte de platit sau de primit, dupa caz.
4.72.Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se înregistreaza într-un cont în afara bilantului si se mentioneaza în notele explicative.
Efectele comerciale trebuie sa îndeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de reglementarile în vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.
4.73.Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, creantele si datoriile persoanei juridice fara scop patrimonial se înregistreaza în contabilitate la valoarea lor nominala.
Creantele si datoriile în devize se înregistreaza în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuarii operatiunilor, cât si în devize.
Operatiunile în valuta trebuie înregistrate în momentul recunoasterii initiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la data efectuarii tranzactiei.
4.74.Potrivit art. 15 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, contabilitatea furnizorilor si clientilor, a celorlalte datorii si creante, se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
În acest sens, în contabilitatea analitica, furnizorii si clientii se grupeaza astfel: interni si externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori si clienti, se grupeaza distinct datoriile si creantele rezultate din tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitica se grupeaza distinct clientii si furnizorii la care persoana juridica detine participatii.
4.75.Creantele incerte se înregistreaza distinct în contabilitate.
4.76.Contabilitatea decontarilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizatiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca, platite din fondul de salarii si alte drepturi în bani si/sau în natura datorate de unitate personalului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit reglementarilor în vigoare, din fondul de salarii.
4.77.În contabilitate se înregistreaza distinct alte drepturi si avantaje care, potrivit reglementarilor în vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimente antidot etc.), repartizarea din profitul net realizat, aprobata de adunarea generala, pentru participarea salariatilor la rezultatul activitatilor economice, precum si avansurile acordate potrivit legii.
Repartizarile efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului. În acest sens, sumele reprezentând participarea salariatilor la rezultatul activitatilor economice sunt evidentiate în rezultatul reportat, urmând ca, dupa aprobarea de catre adunarea generala a acestei destinatii, sa fie reflectate în contul corespunzator de datorii.
4.78.Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistreaza într-un cont distinct, pe persoane.
4.79.Retinerile din salariile personalului pentru cumparari cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligatii ale salariatilor, datorate tertilor (popriri, pensii alimentare si altele), se efectueaza numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale.
4.80.Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmeaza a fi încasate de la acesta, aferente exercitiului financiar în curs, se înregistreaza ca alte datorii si creante în legatura cu personalul.
4.81.Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale cuprinde obligatiile pentru contributia la asigurari sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj.
Eventualele sume datorate sau care urmeaza a se încasa în perioadele urmatoare, aferente exercitiului financiar în curs, se înregistreaza ca alte datorii si creante sociale.
4.82.ÃŽn cadrul decontarilor cu bugetul statului si fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe venit, subventiile de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.
4.83.Impozitul pe profit se stabileste de catre persoanele juridice fara scop patrimonial care desfasoara activitati economice, potrivit reglementarilor în vigoare. Impozitul pe profit de plata trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplatite. Daca suma platita depaseste suma datorata, surplusul trebuie recunoscut drept creanta.
4.84.Taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se stabileste lunar, pe baza de decont, ca diferenta între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectata) si a taxei deductibile pentru cumpararile de bunuri si servicii (TVA deductibila).
În situatia în care exista decalaje între faptul generator de TVA si exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistreaza într-un cont distinct

[adiL]

Multumesc

[ctanela]

Stai, ca nu este tot.
Incearca de aici.

[adiL]

Nu reusesc sa descarc fisierul

[adiL]

Ai putea sa mi-l trimiti prin mail? Adresa mea e lacatusua@yahoo.com
Merci mult.

[ctanela]

Ai dreptate, este o problema. Mai incerc.
Sau da-mi o adresa de mail si-l trimit direct.

[ctanela]

Normal ca nu merge, daca l-am atasat cu el deschis. :roll: :lol:

[mihails2005]

te rog mult,trimite-l si la adresa mihails2005@yahoo.com
mai am o intrebare.Legea este 82/1991,pt care mai exista diferite ordine,nu?