1
Articol de Lia Secareanu, sef Departament Consultanta Financiara si Audit, Contexpert Consulting
Operatiunile de leasing avand ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale fac parte dintre operatiunile pentru care locul prestarii este situat in tara in care beneficiarul isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent ori, in lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obisnuita, pentru care serviciile sunt prestate.
Aceasta regula constituie o exceptie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Codul fiscal potrivit careia pentru prestarile de servicii legea aplicabila in materie de taxa pe valoarea adaugata este cea a tarii in care prestatorul isi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, in lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuita, si este denumita “taxare inversa”
.Are aceasta denumire deoarece obligatia platii taxei pe valoarea adaugata revine beneficiarului prestarii de servicii si nu prestatorului. Atunci cand persoane impozabile stabilite in strainatate efectueaza astfel de prestari catre beneficiari romani, taxa pe valoarea adaugata este datorata de beneficiari.
Persoanele inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata evidentiaza taxa aferenta acestor operatiuni in decontul de taxa pe valoarea adaugata, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila. Conform prevederilor Codului fiscal, pentru operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit in strainatate, denumite in continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor.
Daca se efectueaza plati in avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data efectuarii platii. Operatiunile de leasing extern se autofactureaza de catre beneficiarii din Romania, inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, la data stabilita prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau la data platii de sume in avans. Autofacturarea se realizeaza prin emiterea unei facturi fiscale al carei regim fiscal este stabilit prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Potrivit acestora, facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special si nu genereaza venituri in contabilitatea persoanei emitente.
Completarea acestor facturi deroga de la normele legale privind circulatia si modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie mentionarea urmatoarelor informatii:
- numarul facturii va fi acelasi cu numarul facturii prestatorului sau se atribuie un numar propriu daca este o factura emisa pentru plati catre prestator, pentru care nu s-a primit o factura;
- data emiterii facturii;
- numele si adresa persoanei stabilite in strainatate, la rubrica furnizor;
- numele, adresa si codul de identificare fiscala de platitor de taxa pe valoarea adaugata ale beneficiarului, la rubrica cumparator;
- denumirea serviciilor prestate;
- valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, obtinuta prin convertirea in lei a valutei in functie de cursul de schimb in vigoare la data prevazuta prin lege pentru emiterea facturii fiscale;
- cota de taxa pe valoarea adaugata;
- valoarea taxei pe valoarea adaugata.
Aceste informatii se inscriu si in jurnalele pentru cumparari si in jurnalele pentru vanzari si sunt preluate corespunzator in decontul de taxa pe valoarea adaugata respectiv, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila.
In cursul perioadei fiscale, persoanele inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata reflecta taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor operatiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin inregistrarea contabila: 4426=4427.
Platitorii de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt, in functie de destinatia pe care o dau prestarilor, respectiv daca sunt utilizate numai pentru realizarea de operatiuni care nu dau drept de deducere - nu deduc taxa pe valoarea adaugata, daca sunt destinate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere - deduc integral taxa pe valoa-rea adaugata, iar daca sunt destinate realizarii atat de operatiuni care nu dau drept de deducere, cat si de operatiuni care dau drept de deducere - deduc taxa pe valoarea adaugata aplicand pro-rata. La incheierea decontului de taxa pe valoarea adaugata, taxa nedeductibila se inregistreaza in conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente.
Deasemenea, pentru venituri obtinute din Romania de nerezidenti, dintre care fac parte si dobanzile si redeventele, exista obligatia de a plati impozit in conformitate cu prevederile Titlului V al Codului fiscal. Impozitul astfel datorat se calculeaza, se retine si se varsa la bugetul de stat de catre platitorii de venituri. Se calculeaza, respectiv se retine in momentul platii venitului si se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul. Conversia in lei a impozitului in valuta se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua in care s-a platit venitul catre nerezident, si impozitul in lei rezultat se varsa la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul. Se declara la randul 31 - “Impozit pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti - persoanele juridice” din declaratia 100 - “Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat”. Mentionam ca in cazul contractelor de leasing operational, venitul obtinut de nerezidenti il reprezinta chiria (rata de leasing) si este un venit din redevente, iar pentru contractele de leasing financiar venitul este dobanda. "
