Agricultura: mai degraba o tinichea la picior sau o speranta renascuta?

Candva, cand criza era mai mult o presimtire decat certitudinea extrem de neplacuta de azi, Guvernul lansa indemnuri patriotice la consum din productia interna. Era gestul nostru, al societatii civile, de sprijin pentru economia tarii.
Ne-am straduit, nu ne-am straduit, am ascultat sau nu, cert e ca nu prea ne-a iesit treaba cu sustinerea economiei.

S-a dat putin ajutor din partea guvernului (vezi efectele pe care le produce asupra industriei auto proiectul de cod fiscal), s-au dat si cateva comportamente de consum bine inradacinate si cam toate ramurile cu care ne mandream supravietuiesc mai bine din export decat din vanzari interne.
Rationamentul se aplica destul de general, cu marea exceptie a agriculturii. Aici noi, care ne-am mandrit ani la rand cu orzoaica la hectar (inca nu stiu ce anume e orzoaica si la ce foloseste), am regresat serios.
Intr-un serial de interviuri mentionat de ziarul Adevarul,"Criza sub lupa", au fost intervievati vreo 30 de oameni de afaceri cu succese de piata bine dovedite, cu privire la solutiile pe care le vad pentru iesirea din criza. Si asa a reaparut agricultura pe primele pagini. Ei sustin ca cele doua sperante pe care le avem pentru iesirea din criza sunt agricultura si turismul.

Suna frumos spus asa. Aduce aminte de clasele primare, unde am invatat despre relieful variat si bogatiile naturale ale tarii (pentru care ne-au vanat atatia cotropitori). In realitate, agricultura supravietuieste cu greutate: numai 63% din suprafata cultivabila este si cultivata.

Un motiv ar fi ca Uniunea Europeana ne interzice sa avem sprijin guvernamental direct pentru agricultura. Un exemplu la indemana este si refuzul UE, anuntat ieri de ministrul Ilie Sarbu, de a ne permite subventionarea ingrasamintelor chimice (tot raul spre bine: merge prost dar macar e ecologica).
Am mai putea numi birocratia din jurul acordarii de fonduri europene pentru dezvoltare. Miercuri, Ministrul Ilie Sarbu anunta cu speranta ca decontarile pentru proiecte sustinute prin fonduri Sapard, ar putea fi efectuate de Comisia Europeana pana la finalul lunii mai. Ele au fost oprite in vara anului trecut ca urmare a deficientelor depistate de CE la Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, care gestioneaza platile. In concluzie, efectul neprofesionismului unei agentii a blocat vreo 200 de milioane de euro.

Comportamentele noastre de consum se schimba si afecteaza serios produsele interne. Vrem sa devenim mai eficienti si nu ne mai pierdem vremea in piata cautand morcovi plini de pamant. Ii gasim curati, egali si portocalii la supermarket. Nu neaparat mai ieftini, dar cu siguranta valoarea timpului castigat ca am cumparat painea, sosetele si castravetii din acelasi loc e nemasurata.
E un sablon acuzat de marii producatori. Adam Istvan, cel mai mare producator de legume din Cluj, descrie si acuza acest sablon pentru ca e fortat sa schimbe culturile in functie de relatia cu intermediarii si retelele de consumatori, intr-un articol aparut marti in Cetateanul Clujean. Marii producatori renunta sa se bazeze pe consumatorii finali. Accesul in supermarketuri este imposibil pentru ca regula de intrare este mixul format din: flux sistematic de produse, aprovizionare constanta pe durata unui an intreg, taxa de raft. Solutia e concentrarea pe zootehnie si culturi industriale.

Alternativa e investitia in piete externe, care cumpara produsele ecologice, produsele Slow (crescute in ritmul natural) pentru ca productia naturala, asa cum inca se mai practica in agricultura noastra costa mult, reclama efort si aduce venituri mici si sezoniere. Colindand prin piete europene, prin supermarketuri cu legume perfect simetrice si viu colorate, ti se face dor de rosiile care miroseau dulce, de castravetii cu ghimpi... Si te mandresti ca la tine in tara inca mai sunt piete in care te intalnesti direct cu producatorii, si eventual te reorganizezi vreo doua saptamani la intoarcerea din concediu sa iei rosii si branza direct din piata.