Amendarea petrolistilor: o victorie care trebuie validata in viitor

Consiliului Concurentei a anuntat ca va sanctiona companiile OMV Petrom Marketing, OMV Petrom, Rompetrol Downstream, ENI Romania, MOL Romania Petroleum Products si Lukoil Romania cu amenzi ce cumuleaza 880,5 milioane lei (205 milioane de euro), reprezentand aproximativ 3% din cifrele de afaceri realizate in anul 2010. Ancheta a fost declansata in urma cu mai bine de doi ani, la solicitarea premierului, exasperat de cursa nesfarsita a majorarii de preturi la carburanti.

Fara indoiala, exasperarea premierului avea o indreptatire rationala. Nu numai ca cavalcada scumpirilor carburantilor lovea in "bunul cel mai de pret" al politicianului, alegatorul, disperat ca trebuie sa cheltuiasca tot mai mult pentru a se deplasa cu autoturismul personal, dar politica de preturi a petrolistilor afecta puternic unul dintre indicatorii vitali ai economiei romanesti: inflatia.

De altfel, statisticile date publicitatii de Comisia Europeana confirma ingrijorarile de atunci ale executivului de la Bucuresti. In ultimii trei ani de criza, adica de la inceputul lui 2009 si pana la finele anului trecut, litrul de benzina comercializat pe piata locala s-a scumpit cu peste 84%, in euro, arata datele publicate de Comisia Europeana. Astfel, daca la inceputul lunii ianuarie 2009, un litru de benzina costa circa 0,66 euro (3 lei), la sfarsitul anului anului care tocmai s-a terminat, pretul depasise usor 1,2 euro (5,6 lei). Romania se claseaza astfel pe al doilea loc in topul scumpirilor la benzina intre cele 27 de state membre. Ne-a depasit in aceasta perioada doar Grecia, tara in care pretul carburantilor a crescut cu aproape 98% in aceeasi perioada.

Cititorului neavizat al acestor informatii i se va parea probabil ca suntem pe calea cea buna. Cred ca ma numar si eu printre acestia, insa temerile mele se leaga de efectul de substanta si de durata al acestui gen de interventii pe care le poate realiza statul in incercarea de a asigura un tratament onest consumatorilor pe care ii reprezinta in raport cu companiile si producatorii de bunuri si servicii in general.

Sa reamintim ca, in urma cu mai bine de cinci ani, acelasi Consiliu al Concurentei amenda, in urma unei anchete similare, producatorii de ciment din Romania, plecand de la aceeasi suspiciune de cartelare a pietei de profil. Suspiciunea de care aminteam privea un gen de foarfeca a preturilor, prin care producatorii, companii transnationale, isi vindeau scump productia pe piata interna, in asa fel incat sa isi acopere o buna parte din costurilor de productie, ceea ce le-ar fi permis sa scada pretul de vanzare la export.

Consiliul a dat atunci, de asemenea, amenzi record, insumand mai multe milioane de dolari pentru fiecare membru al cartelului anticoncurential. Reactia celor vizati a fost vehementa, acestia contestand existenta vreunei probe care sa justifice verdictul Consiliului Concurentei. Scenariul acesta se repeta si acum, petrolistii aducand aceleasi reprosuri, legate de lisa unei dovezi evidente privind o eventuala intelegere anticoncurentiala.

Desigur, e greu sa dovedesti ce se pune la cale intr-o discutie la care participa patru-cinci oameni intr-un birou oarecare. Este dificil sa dovedesti ca s-au inteles sa manipuleze preturi sau sa-si coordoneze politicile de vanzari in defavoarea consumatorilor. Aici nu exista documente, dovezi scrise care sa-i incrimineze negru pe alb pe vinovati. Acest dovezi sunt mai curand indirecte si lipsite de relevanta judiciara stricta. Ele se desprind dintr-un tablou economic de ansamblu si contravin mai curand logicii economice decat uneia juridice.

"Easy come, easy go" spune o vorba englezeasca, echivalentul romanesc al lui "cum a venit, asa s-a dus". La ea m-am gandit citind stirea despre amendarea companiilor petroliere. Cum insa capacitatea de interventie a institutiilor statului nostru in aceasta lupta inegala cu manifestarile anticoncurentiale ale unor transnationale cu indelungi experiente de viata, n-ar fi exclus sa constatam ca acestea vor rasturna zicala, astfel incat ea sa devina "Easy go, easy come". Dar sa speram ca suntem, totusi, pe calea cea buna...