Aurul, PFA-ul si artistii

"Romania nu are nevoie sa fie salvata" spune presedintele Traian Basescu la Rosia Montana, unde a mers pentru ca (este doar o presupunere bazata pe comportamente trecute) si-a pierdut rabdarea cu toate avizele astea impiedicate care nu dau odata drumul aurului. Nimic nou. Un presedinte care se comporta ca un director de intreprindere (atentie, nu manager) uitand ca nu are acest rol.

Dar Romania cere ajutor. Cere ajutor atunci cand ia masuri care nu incurajeaza nimic constructiv, ci mai strang cate un banut lesinat de ici de colo. Cere ajutor cand ajunge la disperarea de a vorbi cu vocea presedintelui sau despre cum trebuie sa exploatam azi tot ce avem.

Si cum se asteapta Romania sa se salveze?

Sa va spun o scurta anecdota. De cand eram mica am o fobie groaznica de dentist. Atat de rau e, ca atunci cand devine musai sa merg, am cosmaruri cu vreo saptamana inainte, nu mai pot manca, nu ma pot concentra la nimic. Acum 5 ani, descoperisem o minune de tanara, medic stomatolog, cu radbare cat pentru doi ca mine, cu mana usoara si profesionism cat trei mai batrani ca ea. Am facut cu ea o multime de progrese. Dar dupa vreun an de cand mergeam, fata a plecat in Anglia si dusa a fost. Provocari mai frumoase. Sistem mai transparent si mai corect. Acum vreo doua saptamani, la mare ananghie, am mai gasit o perla de medic stomatolog. Tot pe la inceput de cariera. Rabdare, cat China. Atentie, delicatete, profesionalism. Minunat, dar ma grabesc tare sa rezolv tot ce pot, pentru ca e prea buna sa stea prea mult prin tara.

Ce am invatat in ultimii ani? Ca ne-am ambalat si cu mandrie am adus inapoi in tara creierele de programatori emigrati prin anii 2000. Ei bine de vreo doi - trei ani stam cu mainile in san si lasam sa plece doctorii.

Azi ce facem? Pai luam la purecat artistii si jurnalistii si alti destepti care au lucrat pe contracte de drept de autor. Cum ca n-au platit TVA din 2006. Nu i-a informat nimeni pana acum, dar acum s-a trezis ANAF ca ar mai fi de scos niste bani de acolo. Sa lasam dezbaterea conceptuala, pe care o mentionez foarte pe scurt: cand si la ce e aplicabil TVA? TVA este o taxa pe consum, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ajunga la consumatorul final. Caile prin care se intampla asta azi, in epoca filmelor vazute pe internet, sau muzicii luate tot de aici... sunt confuze.
Dar oamenii au o problema cu modul in care au fost anuntati. Retroactiv. Asa cum am invatat la Drept Civil ca putem fi linistiti ca legea nu face niciodata.

De unde sa mai scoatem niste bani? Pai PFA-urile. Niste intreprinzatori mai lenesi asa din perspectiva Statului roman, care in loc sa-si faca firma in toata regula stau nici pe drum nici in caruta. Ei bine, activitate impozabila la norma de venit = cod CAEN. Ca si cum oamenii isi multiplica norma de opt ore pe zi pentru fiecare cod. Si de asta au aflat tot un pic prea tarziu, si s-au trezit cu ceva impozit retroactiv, aplicat ca pedeapsa ca s-au gandit ca ar sti sa faca mai multe.

Romania isi loveste fix creierele. Salveaza minerii de azi, cu costul creierelor de maine (culmea! nu e nici macar prima data). Artistii, jurnalistii, it-istii... sunt exponentii unei generatii care se contureaza la nivel cultural global. Freelancerii. Cei care isi focalizeaza talentul catre a produce un anumit tip de valoare multiplicabil in contexte diferite. Cei care isi iau riscuri pentru a produce valoarea aceasta.

Dar cultura lor nu a contaminat si gandirea politica. Pentru ca ei sunt totusi putini. Si in loc sa fie incurajati sa faca mai mult din ce fac, sunt incurajati sa plece. Sa se supere pe Romania. Sa cedeze unui cliseu care pentru ei e doar atat: un cliseu (acela cu "pacat ca-i locuita tara asta").

Asadar, Romania are nevoie sa fie salvata. Din pacate tocmai de cei care isi disputa puterea, fie ca o au, fie ca si-o doresc.