Fariseism si schizofrenie. Astfel as sintetiza, in doua cuvinte, filosofia fiscala - dar si una sociala - pe care statul roman o are fata de o categorie mai speciala de contribuabili. Este vorba despre dependentii de substante psihotrope, fie ca e vorba despre tutun sau alcool (singura atitudine coerenta a statului fiind cea fata de droguri). Aceste dependente constituie una dintre marile probleme ale societatii contemporane, insa vreau sa discut exclusiv la raporturile dintre stat si acesti dependenti si ma voi margini la a trece in revista doar acele raporturi care se refera la obligatiile financiare. Adica la taxe si impozite.
Daca drogurile sunt substante supuse regimului interdictiei cvasitotale de comercializare (cu exceptia utilizarii medicale), alcoolul este o substanta care se comercializeaza aproape fara restrictii, acestea din urma fiind legate de vasrta la care poate cumparat si la regimul de publicitate a produsului. in ceea ce priveste tutunul si produsele din tutun, acestea are parte de un regim oarecum intermediar, fiind libere la vanzare, insa in combinatie cu o publicitate agresiva care isi propune sa isi convinga publicul asupra nocivitatii consumului, cu scopul declarat de a eradica, intr-un final, obiceiul consumului.
in urma cu multe decenii, s-a nascut ideea unui impozit cu caracter penalizator pentru obiceiurile de consum considerate nesanatoase. Astfel au aparut accizele si alte taxe conexe pentru acest gen de produse, marfuri care se comercializeaza legal pe piata. Acciza pe tutun este una dintre cele mai mari "taxe penalizatoare" si reprezinta - potrivit producatorilor de profil - grosul pretului acestor produse, adica aproximativ de patru ori mai mult decat cheltuielile de productie. Situatia este similara si in cazul alcoolului.
Pe de alta parte insa, fumatul a devenit tinta predilecta a unei opinii publice tot mai vehemente, transformandu-i pe fumatori intr-un soi de salbaticiune dezagreabila, care trebuie, intr-un final, exterminata. Acest curent de opinie este sustinut cu multa verva, pe cai politice si administrative, de guvernele aproape tuturor statelor din lume, existand dispozitii legale tot mai restrictive si mai "exterminatoare" pentru aceasta categorie de dependenti. A se vedea situatia abordarile unor state si societati ca cele din SUA si, mai nou, Uniunea Europeana.
Marturisc ca nu am reusit sa inteleg aceasta vehemeneta antitabagica, dusa pana dincolo de aspectele care tin de un anumit comportament social menit sa protejeze sanatatea si comoditatea fiecarui cetatean care ar putea fi afectat de acest obicei si cu care sunt perfect de acord. Dincolo de aceste restrictii, mi-e greu insa sa imi explic de unde pornirea aneantizatoare impotriva fumatorilor.
De ce spun asta? Consumului de alcool nu este restrictionat in spatiul public si nici nu se prefigureaza astfel de interdictii. Cat priveste fumatul, avem deja o lege in Parlamentul Romaniei, care se pregateste sa faca din fumatori niste oameni care se ascund in spatii privatre pentru a-si exercita viciul. Ce anume justifica aceasta discriminare? Este comportamentul fumartorului mai antisocial si mai dezagreabil decat al alcoolicului? Nu stiu sa existe intentia de a cere restaurantelor separeuri pentru cei care consuma bauturi alcoolice. Pentru fumatori exista deja. Nu stiu sa existe vreo interdictie - sanctionabila "ab initio" - privind consumul de alcool in mijloacele de transport in comun. Pentru fumatori, ele exista, iar trenurile CFR-ului nu au nici macar un colt de vagon pentru ca acestia sa-si poata aprinde o tigara atunci cand ajung in pragul vertijului.
La acest sfarsit de an, ministrul Finantelor Publice anunta ca a adunat la bugetul de stat accize pe tutun peste 1,27 miliarde de euro. Bani din scrum si fum! In schimb, fumatorul platitor al acestor dari devine pe zi ce trece un personaj tot mai diabolizat, persecutat de autoritati si dispretuit de ceilalti concetateni. Oare de ce ar mai vrea domnul ministru sa eradicheze fumatul din tara? Sau asta ar fi doar opinia titularului de la Sanatate? Dar acesta din urma de unde isi primeste oare banii?
Nu de alta, dar accizele pe tutun, singure, fara CAS, acopera singure intreg bugetul Ministerului Sanatatii pe anul care urmeaza!
Opinia generala antifumat prolifereaza usor, cu incurajarea autoritatilor si a societatii civile. Citeam recent, pe un forum, propunerea cuiva ca fumatorii sa nu mai fie tratati gratuit in sistemul de sanatate daca se dovedeste a avea acest viciu, ci sa-si plateasca tratamentul integral. Nu stiu ce va fi fost in mintea legislatorului de ocazie cand a decis sa aplice o astfel de corectie fumatorilor. Mi se pare insa cert faptul ca fumatorii sunt in pozitia de contributor net la bugetul de stat. De orice boala s-ar imbolnavi un fumator redutabil, cu siguranta ca nu va putea beneficia de tratamente atat de costistoare din punct de veder financiar pe cat a platit, prin accize, in viata lui.
Cum s-ar spune, acciza pe tutun reprezinta o asigurare de pe urma careia nu poti pierde niciodata. Dimpotriva, statul "asigurator" va fi intotdeauna pe profit, ca doar nu vinde RCA-uri!
Intr-o epoca ciudata, a "corectitudinii politice", fariseismul si schizofrenia cu care este tratat contribuabul special care este fumatorul, este greu de inteles pe cale rationala. Luati-i banii, umiliti-l si, daca e posibil, lichidati-l! Dar nu prea curand, ca sunt vremuri de criza!
Pai chiar una ca asta nu se poate!
Nota: Acest articol nu face apologia consumului de substante care produc dependenta si nici nu incearca sa justifice un astfel de comportament. El prezinta doar un punct de vedere asupra polticilor fiscale ale statului.
Fii un contabil informat! 
