Cine a pierdut i cine a ctigat n urma eecului reuniunii OMC

Reveniți de la Geneva, unde timp de nouă zile a avut loc - potrivit aprecierii unanime a corespondenților de presă - cea mai furtunoasă dezbatere din ultimii ani a OMC, experții europeni, corespondenții principalelor ziare franceze de profil economic  au încercat să identifice adevăratele cauze și să tragă unele concluzii în urma eșecului răsunător al acestor negocieri ce se anunțaseră drept momentul decisiv în realizarea unui acord privind liberalizarea comerțului mondial. Așa cum se știe, blocajul total a intervenit după ce Statele Unite și țările emergente au refuzat un compromis propus de directorul general al OMC, Pascal Lamy, asupra mecanismelor de salvgardare a agriculturii. Acum, sublinia corespondentul la Bruxelles al cotidianului "Les Echos", "este în joc însăși credibilitatea Organizației Mondiale a Comerțului, în calitatea ei de gardian al regulilor după care se ghidează comerțul internațional". Analiștii economici de la cotidianul strasbourghez de mare tiraj DNA ("Dernieres Nouvelles d"Alsace") au făcut, și ei, un bilanț al reuniunii, constatând că unii membri ai OMC au avut totuși de câștigat în urma eșecului, alții au pierdut, iar consecința cea mai îngrijorătoare - în opinia lor - este divizarea  și mai accentuată a europenilor, cu prioritate în materie de agricultură.
Cine a câștigat?
- În primul rând Guvernele. Cea mai mare parte a conducătorilor planetei noastre nu mai au a se teme că-și pierd popularitatea semnând un acord ce s-ar fi concretizat printr-o deschidere și mai mare în fața concurenței agricole în țările bogate și a concurenței industriale în lumea în curs de dezvoltare;
- Agricultorii subvenționați. Acordul prezentat spre negociere, dar neadoptat, prevedea o reducere de 50 până la 80 la sută a subvențiilor interne acordate agricultorilor din țările bogate și dispariția în 2013 a subvențiilor la exporturi;
- Agricultorii protectioniști. Potrivit textului acordului supus dezbaterii, țările dezvoltate ce impun taxe vamale ridicate pentru a-și apăra propria producție agricolă (cum este cazul Japoniei sau cel al Elveției) și-ar fi văzut tarifele respective plafonate la cifre stabilite prin acord.
Perdanții
- Economia liberală mondială. Un acord adoptat s-ar fi tradus printr-o injectare a 50 miliarde de dolari anual în economia mondială și de 100 miliarde de dolari la capătul a 10 ani, via diminuarea taxelor vamale. Chiar dacă cifra reprezintă o parte infimă din PIB-ul mondial (evaluat la 50.000 miliarde de dolari), un acord comercial realizat la Geneva ar fi constituit un semnal pozitiv în plină criză financiară;
- Producătorii africani de bumbac. Beninul, Burkina Faso, Mali și Ciad au făcut front comun pentru a cere diminuarea subvențiilor pe care SUA le acordă propriilor lor producători de bumbac, precum și suspendarea subvențiilor la export;
- Exportatorii de produse agricole. Brazilia, Canada, Australia sau Uruguayul așteptau cu nerăbdare diminuarea subvențiilor agricole în țările bogate, pentru a-și putea exporta propriile produse agricole atât pe piețele țărilor dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare;
- Țările cel mai puțin dezvoltate (PMA). Aceste state sperau să obțină accesul - fără taxe vamale - pe piețele țărilor dezvoltate;
- Industria. Țările bogate așteptau - fără a avea succes - ca statele emergente să-și reducă taxele vamale pentru a putea pătrunde cu mai mare ușurință pe piețele lor. Însăși China ar fi avut de câștigat în cazul realizării unui acord care să deschidă noi piețe pentru produsele ei manufacturate;
- Nu în cele din urmă, perdant este însuși Pascal Lamy, directorul general al OMC. Convocând reuniunea ministerială fără a o pregăti suficient, în sensul de a se asigura dinainte că propunerile sale vor beneficia de un sprijin confortabil, șansele sale de a-și reînnoi mandatul la conducerea OMC s-au diminuat considerabil.
Europenii, mai divizați ca oricând
Chiar dacă UE nu poartă răspunderea pentru eșecul negocierilor comerciale le OMC, ea a ieșit serios divizată. Cele 9 zile de confruntări, relevă "Les Echos", "au adâncit și mai mult prăpastia dintre statele europene favorabile unui acord care să cuprindă noi concesii prioritar în agricultură și celelalte, conduse de Franța, care dezaprobă strategia comisarului european Peter Mandelson, în special în domeniul agriculturii. Miniștrii Agriculturii ai Franței și Italiei, respectiv Michel Barnier și Luca Zaia, au făcut declarații publice în care au  recunoscut că și-au dorit eșecul dezbaterilor. O cu totul alta este atitudinea unui grup de 15 state membre ale UE - în frunte cu Germania și Marea Britanie, care s-au pronunțat în favoarea strategiei lui Mandelson. Sunt deosebiri de poziții ce riscă să reapară în orice moment, făcând dificilă o reluare a negocierilor comerciale ale OMC. O părere unanimă la Bruxelles este aceea conform căreia relansarea acestor negocieri nu va avea loc decât după instalarea la Washington a unui nou președinte și a unei noi administrații.