Cum scoatem din evidenta marfa care nu mai poate fi vanduta

O societate comerciala A, platitoare de impozit pe profit, doreste, cu ocazia inventarierii anuale, sa scoata din evidenta un stoc de marfa care nu a avut miscare in ultimii 12–14 ani. Acest stoc a fost achizitionat pentru un proiect care nu a fost implementat, iar ulterior s-au incercat diverse metode de vanzare, insa fara succes. De-a lungul anilor, nu s-a inregistrat nicio cheltuiala cu deprecierea acestui stoc. Valoarea sa este semnificativa, aproximativ 90.000 euro, ceea ce ridica intrebari privind modalitatea corecta de scoatere din evidenta si implicatiile fiscale aferente.

 

Raspuns:
 

 Potrivit art 25 alin (4) lit c) din Codul fiscal, sunt cheltuieli nedeductibile :

 

“Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VII.

Aceste cheltuieli sunt deductibile in urmatoarele situatii/conditii:

1.bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme;

2.bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost incheiate contracte de asigurare;

3.bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, daca se face dovada distrugerii;

4.alimentele destinate consumului uman, cu data-limita de consum aproape de expirare, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1 si 2, daca transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

5.subprodusele de origine animala, nedestinate consumului uman, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1-3, daca eliminarea acestora este efectuata potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

6.produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, daca directionarea/dirijarea vizeaza transformarea acestora in compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

7.alte bunuri decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1-6, daca termenul de valabilitate/expirare este depasit, potrivit legii;”

 

In normele metodologice de aplicare a acestui articol se precizeaza :

“ (3) In sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, conditia referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile se considera indeplinita atat in situatia in care distrugerea se efectueaza prin mijloace proprii, cat si in cazul in care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate catre unitati specializate.”

In ceea ce priveste TVA, conform art 304 alin (2) lit a) din Codul fiscal, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor distruse, in conditiile in care exista dovada distrugerii lor( cum se mentioneaza mai sus).

 

“Art. 304: Ajustarea taxei deductibile in cazul achizitiilor de servicii si bunuri, altele decat bunurile de capital

(2)Nu se ajusteaza deducerea initiala a taxei in cazul:

a)bunurilor distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator de persoana impozabila. In cazul bunurilor furate, persoana impozabila demonstreaza furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;”

 

La pct.78. alin. (11) din Normele de aplicare ale art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, se prevede ca situatiile mentionate la alin. (10) nu sunt exhaustive, in orice alta situatie in care persoana impozabila aduce suficiente dovezi ca bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligatia ajustarii taxei.

 

La pct. 78 alin. (12) din norme se arata ca, obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, in sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. In situatia in care organele de inspectie fiscala nu considera suficiente dovezile furnizate de persoana impozabila, acestea pot obliga persoana respectiva sa efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila.

 

Astfel, pentru bunurile degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, societatea nu are obligatia ajustarii TVA in favoarea bugetului de stat doar daca va proceda la distrugerea acestora daca poate face dovada distrugerii.

 

Asadar, pe baza inventarierii, puteti stabili scoaterea din evidenta a marfurilor care nu mai pot fi vandute. Puteti intocmi un proces verbal de distrugere semnat de catre conducerea societatii, sau cel mai bine ar fi sa le predati la o societate colectoare de deseuri.

 

La data deciziei de scoatere din stoc a marfurilor, se intocmeste un bon de consum in baza caruia se inregistreaza scoaterea stocului din evidenta contabila:

607 =371.

In concluzie, vom putea sa deducem cheltuiala inregistrata in debitul contului 607 si nu vom ajusta TVA dedus la achizitie, doar daca facem dovada distrugerii stocului.

 

Explicatii oferite in luna ianuarie 2026 de catre specialistii site-ului PortalContabilitate.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti.