Despre cum se poate destepta presa cu bani europeni. Ceva foarte indicat

La inceputul anului 2009, atunci cand criza incepea sa-si arate coltii, discutam cu colegii din presa despre posibile solutii financiare pentru acest domeniu, atat de sensibil si din punct de vedere economic, dar si profesional: o presa saraca este o presa vulnerabila, predispusa la compromis.

Dan Tapalaga, unul dintre sefii de la Hotnews.ro, si Dan Turturica, redactorul sef de la Romania Libera, dar si Cornel Nistorescu, director la Cotidianul, au fost de acord ca fondurile europene pot fi o solutie pentru a pastra pe piata presa romaneasca, fiecare dintre ei aratand preocupare pentru viitorul presei pe timp de criza.

Dan Tapalaga era singurul atunci care avea idee despre preocuparile in acest sens, pentru ca erau cativa colegi ai sai din firma care gandeau la un asemenea proiect cu finantare europeana, legat de innoirea echipamentelor IT, dar solutii de finantare sigur existau pe mai multe axe, presa trebuind doar sa fie informata si temeinica in a scrie proiecte.

O alta conditie pentru a accesa bani europeni era aceea de a dispune de partea de cofinantare, care pentru domeniul media putea ajunge si la 50%. Eu, de exemplu, pentru micuta publicatie pe care o conduceam la Cluj, desi am scris un proiect, n-am gasit acest capital necesar de cofinantare, resursele editorului fiind extrem de limitate la acea data. Dar teoretic, multe dintre publicatiile romanesti ar fi putut scrie proiecte si accesa bani europeni.

Aceste fonduri alocate directionat obligau la profesionalism, un proiect european presupune seriozitate si corectitudine, altfel, oficialii europeni cer returnarea banilor. Ori, presa romaneasca in mare masura a preferat sa se compromita in relatii suspecte cu mediul de afaceri si cel politic, proiectele europene ramanand un domeniu strain, oarecum exotic pentru ea.

Nici macar un jurnalism profesionist pe acest domeniu nu s-a creat in ultimii ani, cu atat mai putin unul construit ca atare, din bani europeni. Sunt foarte putine texte profesioniste pe domeniul fondurilor europene si asta pentru ca nu a existat destula preocupare din partea institutiilor de presa pentru subiect, dar nici nu exista cultura specializarii in presa romaneasca: un jurnalist care astazi scrie la politic, maine il poti gasi la sport sau la cultura. Solutiile la problemele presei trebuie sa vina in primul rand din interior.

Pentru presa, sa acceseze fonduri europene ar fi fost o proba a inteligentei si competentei, dar si a ridicarii standardelor sale, o relatie cu organismele europene ar fi presupus un nivel ridicat de dialog si competenta profesionala. Daca ar fi putut face aceasta dovada, presa ar fi avut de castigat.

Anul trecut, de exemplu, Comisia Europeana a deschis direct de la Bruxelles o linie de finantare pentru presa care disemineaza informatia din domeniul agricol. Romania stand foarte prost la acest capitol, avea avantajul oportunitatii. Nimic mai simplu decat sa te informezi, sa concepi o strategie si sa ai un buget pentru cofinantare. Presa romaneasca ar fi trebuit sa fie mult mai atenta la aceste oportunitati si sa le speculeze inteligent.

Cred in continuare ca fondurile europene sunt o solutie si pentru domeniul media din spatiul european, daca nu una decisiva pentru soarta ei, macar ca varianta de diversificare a ofertei.

In plus, dezvoltarea unor proiecte tematice care ar putea fi finantate de la comunitatea europeana ar fi o varianta de lucru inovatoare, produsul media rezultat din proiect ar putea fi scos la licitatie pe piata media.

Iata de ce ar trebui sa fim mai degraba interesati decat intrigati de proiectele pentru media din bani europeni.