Despre mancare, global vorbind (sau ce scumpa va fi ciocolata in 2014)

Ne-a lovit criza si toate ni s-au scumpit. Salariile au scazut, venitul real a scazut, carburantii se scumpesc pe zi ce trece, iar piata imobiliara e cu toane. Cine sa mai creada ca alimentele s-au scumpit la nivel mondial? Pe cine sa doara capul ca anul trecut omenirea a mancat mai mult decat a produs? Cu toate radiatiile astea care vin din Japonia pe masurate sau nemasurate, prin ploaie sau pe soare, cine sa mai auda ca zaharul si uleiul au ajuns la maximul preturilor in februarie 2010, mai sus chiar decat nivelul record din 2008, cand din cauza asta au izbucnit revolte sangeroase din Haiti pana in Egipt?

Ne dor toate ale noastre: benzina e mai scumpa in curand decat uleiul (deja mai scumpa decat uleiul mai ieftin), creditele se scumpesc (pe termen lung, pentru ca EURIBOR-ul a fost deja la minim si acum se face mare), TVA-ul a crescut, gazele ne vor impovara si mai tare. De ce atunci sa ne gandim la cat grau a mancat lumea asta mare de sase miliarde de suflete?
Cat din plusul pe care il platim zilnic e din cauza unei situatii mondiale si cat se numara in TVA, benzina, curs valutar?

Anul trecut omenirea a produs 2180 de milioane de tone de cereale (orez, grau si porumb). A consumat 2240. Anul asta are nevoie sa produca (astfel incat sa se poata hrani si sa si aduca pretul la un nivel mai rezonabil) in plus cu vreo 150 de milioane de tone. Si inca nu avem o criza alimentara. Cele mai dramatice cresteri de pret sunt inregistrate pentru zahar si seminte de ulei.

Bloomberg zice asa: preturile pentru cafea, zahar si cacao vor creste de cinci pana la zece ori pana in 2014, ceea ce va duce inflatia preturilor la alimente. Lipsa pamantului arabil si costurile in crestere inseamna ca producatorii nu vor mai tine pasul cu cererea. Reunite la Berlin in ianuarie, 48 de state au afirmat impreuna ca "securitatea alimentara este amenintata de volatilitatea preturilor si specula".

Niste semnale mari de alarma cu care noi nu ne ocupam acum. Pentru ca acum ne dor toate. TVA-ul, benzina, salariile bugetare, gazele. Printre altele, Romania a pierdut startul in lupta cu criza economica pentru ca (spun specialistii) nu a recunoscut existenta crizei decat prea tarziu).
Asa ca, printre dureri acute, merita sa ne gandim si la altele mai mari si mai peste puterile noastre.

De ce? Pentru ca Romania are suprafata cea mai mare din Europa cultivata cu porumb. Si are randamentul cel mai scazut (cu excepptia Bulgariei), cf. agrias.ro. Pentru ca desi ne-am propus sa exportam aproape doua milioane de tone de greu din productia anului trecut, in 2011, trebuie sa incepem prin a importa asa cam jumatate de milion de tona (ceea ce influenteaza preturile la paine pe termen nedefinit).

Macar pentru anul asta, avem asigurari. Sau cel putin niste presupuneri: "Cred ca preturile se vor mentine, inclusiv la grau, carne si legume-fructe, pentru ca preturile la producatori sunt bune", a declarat ministrul agriculturii, Valeriu Tabara, in cadrul unei conferinte de presa sustinute miercuri, citat de Mediafax. El a afirmat ca prin "preturi bune" intelege acoperirea costurilor de productie plus profit. "Preturile la raft depind in continuare de probleme de organizare. Exista mari rezerve de reducere a preturilor la raft, mai ales daca vom ajunge la constructia unor sisteme integrate de agricultura", a afirmat ministrul.
El a mai spus ca in cazul carnii de pasare si al oualor multi producatori vand sub costul de productie.

Oare cat vor rezista sa faca asta? Acum mai mult decat oricand poate, e momentul, daca tot ne preocupa doar "ograda" noastra, sa ne ambalam eforturile si sa facem si din agricultura ce am facut, de exemplu, cu industria IT. Sa o sustinem, sa credem in ea, sa militam si noi (ca atatea alte state europene) pentru alimente de sezon (chiar daca ne plac rosiile iarna), pentru alimente produse in tara si pentru alimente care nu se transporta congelate (chiar daca pulpa de rechin e mai fina decat crapul de la Dunare).