Economia gri: bugetul de spaga si alte aventuri

Romania nu mai e deja azi ceea ce era acum zece ani. Darmite acum douazeci. Si totusi, sa supravietuiesti ca entitate economica e o chestiune de forta. Pe cine stii si cum te descurci. Ce ai tu de dat si ce au nevoie ei. Jucam noi multe maini bune cu tot felul de momeli pentru investitori: ba costurile, ba oamenii valorosi, ba pur si simplu piata buna si inca neatinsa de tot felul de tentatii.

Investitorii pe care ni-i dorim, laudam, tinem in brate chiar uneori, nu vin nici ei cu mana goala. Zilele trecute, un amic, angajat de multinationala, povestea despre cum firma lui a venit pregatita cu bugetul de spaga. Ii putem zice elegant un fond de protocol. Dar in final, tot asta fac banii aia: platesc favoruri.

O alta afacere, de data asta locala, incearca de ani buni sa ia un avans suficient cu cifra de afaceri, cat sa poata dormi fara sa se impovareze cu grija constanta a zilei de maine: salarii, furnizori, chirie, taxe la stat. S-a ambalat cu mare forta sa-si faca o strategie de marketing. Plan ca la carte facut de profesionist. Literalmente ca la carte. Pentru ca trebuia sa functioneze ca in problemele de fizica "intr-un mediu fara frecare": situatia fara spaga. A incercat sa faca sa iasa. Si concluzia a fost ca daca vrea clienti mari, trebuie sa fie dispus sa dea spaga. Ca a fi recunoscut, a avea o imagine, o reputatie de piata este la fel de folositor cum e sa-ti dai cu lotiune de soare ca sa poti traversa desertul. Nu strica, dar nici nu bate un jeep cu aer conditionat.

Romania nu e o tara in care coruptia sa fie la nivel de institutii ale statului. Ci la nivelul indivizilor. Puterea da control. Iar controlul iti permite sa obtii mai mult pentru a influenta o situatie. Daca ni se pare normal si usor sa dam, ni se pare la fel de usor sa primim. Cu cat companiile sunt mai mari si nivelele ierarhice mai stufoase, cu atat mai greu e sa gasesti un responsabil. Si atunci devine posibil sa il contractezi nu pe cel mai potrivit ci pe cel dispus sa plateasca.

Stim de institutiile publice. Dar e greu sa digeri ca asa e si in mediul privat, acolo unde se discuta sumele cu adevarat mari.

Ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, afirma intr-un interviu acordat Mediafax ca Romania continua sa aiba probleme cu birocratia si nu are o reputatie de "tara curata" pentru afaceri, cazurile de coruptie continuand sa reprezinte o ingrijorare pentru investitorii straini si o problema ce trebuie rezolvata de procurori. Ambasadorul arata, fara a generaliza, ca exista companii mici si mari care se confrunta cu problema "spagii", motiv pentru care autoritatile trebuie sa se concentreze sa schimbe reputatia tarii.

Iar ajungem la reputatie. Noi insine suntem zi de zi confruntati cu coruptia. Fie ea mica, nesemnificativa, ignorabila, sau mare, revoltatoare. E greu sa risti o amenda pentru un amarat de pachet de cafea. Dar e o educatie pe care ne-o tot propagam. Si asa ajungem ca ne punem bani de-o parte, la inceput de an (ca doar e momentul bugetelor) ca sa fie de o tratatie, un cadou de colaborator.