Esti sclavul propriilor tale obiceiuri de consum(sau despre cum ne supunem cuminti alegerilor noastre din trecut)

O anecdota veche despre un producator celebru de pasta de dinti zicea ca s-a cerut de catre actionari/CEO sa creasca vanzarile. Problema era ca deja cota de piata era la maxim. Asa ca s-au strans mintile luminate de la marketing si s-au pus pe gandit: cum sa cresti vanzarile fara sa mai acaparezi piata? De unde? Si cum se gandeau ei, a venit un inginer cu solutia simpla si geniala: crestem cu un milimetru diametrul deschiderii tubului. Oamenii consuma pasta de dinti masurand din ochi cam cat pun pe periuta. Numai ca in felul acesta ei vor consuma mai mult la aceeasi lungime scoasa din tub, fara macar sa isi dea seama. Si vanzarile au crescut miraculos!

Cine mai stie daca si cat adevar e in spatele anecdotei. Dar daca ati avut o reactie la finalul ei, daca v-ati gandit macar o clipa la tubul de acasa cu pasta de dinti si cat ati folosit dimineata, atunci ea ne invata ceva despre noi. Ne invata (iar acest adevar a fost studiat si demonstrat stiintific) ca dezvoltam extrem de usor obiceiuri din gesturi aparent nesemnficative. A pune pasta de dinti pe periuta e un gest nesemnificativ. Dar chiar daca esti atent sa nu risipesti, tot folosesti in fiecare dimineata o cantitate similara. Pentru ca "asa faci intotdeauna".

Ai alergat toata ziua, cari cu greu doua sacose pline plus geanta (plina si ea cu hartii si tot felul) si tocmai ai fugit dupa autobuzul care ti-a zburat de sub nas. Te hotarasti ca gata! Te dai batut(-a)! In spatele tau isi imprastie aromele imbietoare o cafenea. Te asezi la prima masa libera si savurezi un capucino. E cald si dulce, si miroase a scortisoara. Ai fi putut si tu acasa (pe cel mult o zecime din banii pe care ii lasi la cafeneaua cocheta) sa prepari o cafea minunata cu scortisoara. Dar, de maine, iti va fi mult mai usor sa te opresti la cafeneaua din statie, sau sa-ti iei cu tine cafeaua de acolo. Poate va deveni un obicei pe care nici nu mai stii de cand il ai (pare ca dintotdeauna).

Studiile stiintifice au demonstrat ca avem tendinta de a repeta gesturile care ne apartin si a face din ele obiceiuri cu foarte mare usurinta. Chiar si atunci cand facem un gest intr-o situatie extrem de speciala (cum ar fi cea cu sacosele pline si ghinionul de a fi pierdut autobuzul), avem tendinta de a-l repeta fara sa mai fie necesare circumstantele speciale care l-au facut acceptabil prima data. Chiar si atunci cand situatia speciala este o stare de emotie mult mai intensa decat de obicei, vom ajunge sa repetam gestul, pentru ca el ne e familiar (chiar daca emotia a disparut).

Iar de aici incolo, rationalitatea noastra economica, intreaga noastra configuratie de consum, atent analizata in zi de salariu (sau, mai bine, in zi de dinainte de salariu) e in pericol sa fie subminata: pentru ca obiceiurile noastre sunt ultimul bastion la care ne-am gandi sa atentam, atunci cand ne analizam bugetul. Obiceiurile fac parte din noi. Tata joaca la loto in fiecare saptamana. Si, pe banii pe care ii depune cu constiinciozitate la agentia loto, isi cumpara o dupa-amiaza de emotie anticipativa: "iti dai seama ce am face cu trei milioane de euro?! Zii, ce masina sa-ti cumpar?". Nu castiga niciodata. Dar e obiceiul lui si mai degraba renunta sa-si cumpere pantofi decat sa isi puna problema ca obiceiul lui il costa intr-un an cat o pereche bunicica de pantofi.

E placut si reconfortant sa stii ca ai tabieturile tale. Incercati numai, din cand in cand, sa faceti curat in sertarele ocrotite cu drag ale propriilor obiceiuri. Poate ca renuntand la vreunul mai putin important, se mai finanteaza o iesire de familie, sau, de ce nu, chiar o pereche noua de pantofi!