Fata care a invins o banca

Molly Katchpole, o proaspata absolventa a unei facultati are 2,200 de dolari pe numele sau, doua job-uri cu jumatate de norma (unul dintre ele ca bona) si isi descrie situatia financiara ca fiind una limitata.
Asadar, atunci cand Bank of America a anuntat ca va incepe sa taxeze detinatorii cardurilor de debit cu 5 dolari pe luna, Katchpole a pornit o petitie online care a atras peste 300,000 de semnaturi. Saptamana aceasta, Bank of America - cea mai mare banca din SUA, dupa activele detinute - a batut in retragere.

Acum, tanara de 22 de ani se bucura de faptul ca a reusit sa puna capat taxei pentru cardul de debit. "Cred ca cea mai importanta calitate a unui om este abilitatea de a empatiza cu ceilalti", sustine ea. "Cand am inceput prima oara petitia, si chiar si acum, oamenii imi spuneau . Cred ca oamenii uita cu usurinta ca nu oricine isi poate inchide contul si poate aplica pentru un credit de imprumuturi. Sunt cartiere unde exista doar o banca."

Intr-un paragraf al petitiei, tanara precizeaza: "Poporul american a ajutat Bank of America pe timpul crizei financiare pe care bancherii au provocat-o. Cum se poate justifica faptul ca inca 60 de dolari sunt luati pe an de la clientii posesori de carduri de debit? Este inadmisibil!"

Am reprodus mai sus o stire care a circulat zilele acestea pe agentiile de stiri din intreaga lume. Intamplarea este, evident, iesita din comun si, in plus, are o morala si, mai mult decat atat, o concluzie: iata ca "binele" poate invige "raul", iar lacomul ajunge sa "pagubeasca" mai mult decat ar fi crezut. Iata ca i s-a dus buhul in toata lumea.
Interesanta mi se pare ultima observatie a tinerei, asa cum a fost citata de media: "Este inadmisibil!" In paienjenisul de relatii cu tot felul de furnizori de servicii, multe lucruri mi s-au parut si mie inadmisibile si sunt sigur ca si dumneavoastra. Si bancile, intre acestia. Nu-mi amintesc sa fi obtinut vreodata satisfactie deplina atunci cand le-am sesizat nereguli flagrante sau absurditati in relatia lor cu clientii.

Si totusi, lucrurile sunt, de regula, atat de simple atunci cand vorbim despre o economie libera. Cu exceptia statului, orice relatie comerciala cu un furnizor de bunuri si servicii sta sub semnul liberului arbitru. Adica sta in puterea consumatorului sa ceara si sa accepte un serviciu, sa-l refuze sau sa ceara socoteala pentru modul in care functioneaza aceasta relatie. Ca dovada, sta exemplul tinerei Molly Katchpole, care a ajuns sa invinga cea mai puternica banca din Statele Unite.
De ce spun ca lucrurile sunt simple? Pentru ca nu exista nicaieri vanzator fara cumparator, banci fara clientela si creditor fara debitor. N-am vazut niciodata afaceri fara clientela, dupa cum n-am vazut mireasa fara mire.
Chiar daca aceste lucruri sunt la mintea cocosului, multi ajung, dupa o vreme si printr-un proces destul de complicat si de abscons, sa ignore acest adevar elementar. Dar, daca ajung aici, este doar vina clientului care-si pierde identitatea de sine si ajunge sa fie sclavul inconstient al unui serviciu si a furnizorului sau.
Molly Katchpole a iesit din aceasta intertie baguboasa si a catigat. Este insa o victorie de moment. Libertatea pietei marfurilor si serviciilor nu se castiga insa niciodata pentru totdeauna, ea trebuie aparata in fiecare zi si cu fiecare ocazie. Cu atat mai mult cu cat astazi, cand unii par sa fi castigat dreptul de a fi lacomi si inconstienti si, in acelasi timp, sa fie salvati cu bani publici si asta fara sa fi tras, pana acum, o concluzie de bun-simt.
Si iata ca, uneori, chiar si obrazul bancilor poate fi pazit chiar de catre proprii lor clienti.