Interviu cu dl expert contabil, Laurenţiu M. Popescu

Dl expert contabil Laurențiu M. Popescu deține un cabinet de profil în Arad și, dat fiind faptul că d-sa este inclusiv un membru activ pe forumul nostru, ne-am gîndit că ar fi optimă intervievarea unei persoane de specialitate, cum este d-sa, cu privire la cîteva chestiuni sensibile din aria contabilității și nu numai, respectiv din financiar-bancarul internațional.


Conta.Ro : Avînd în vedere Directiva - cadru a VI-a a Uniunii Europene (U.E.), care impune tuturor statelor ce se găsesc în proces de ratificare a Tratatului de Aderare, o nouă formulare de taxă pe valoare adăugată (T.V.A.), cît de amplu considerați a fi impactul asupra contabililor români, dacă ne gîndim inclusiv la plafonul de înregistrare necesar entităților comerciale și/sau bancare autohtone?

Laurentiu M. Popescu (L.M.P.) : Contabilul român este o specie rezistentă, fie și numai pentru faptul că a supraviețuit eroic degringoladei din legislația fiscală românească. Va rezista și acestei încercări pentru că nu are alternativă. Impactul noilor reglementări în materie de T.V.A. va fi unul major, iar noile reguli (impuse de aderarea României la U.E.) sunt mult mai complexe decât cele cu care eram obișnuiți; va conta foarte mult raționamentul profesional al contabilului.
Dacă mă gândesc la "antrenamentul" la care ne-a supus Fiscul până acum, zic că ne vom adapta fără probleme. Singurul și eternul impediment constă în faptul că Ministerul Finanțelor nu emite normele de aplicare a noilor reglementări în timp util și cred că nici de data asta nu va fi altfel.
Vor fi multiple raportări, notificări și alte declarații recapitulative de întocmit și de depus, dar până nu apar normele, ceea ce pot aprecia este că timpul contabilului va fi extrem de ocupat, motiv pentru care, cu atât mai mult, ar trebui și remunerat corespunzător. Mă abțin, însă, de la comentarii punctuale asupra noilor prevederi în materie de T.V.A., în lipsa normelor. Practica m-a învățat că, deseori, “normele bat Legea”, astfel încât, vom trăi și vom vedea.


Conta.Ro : Care estimați a fi efectele asupra industriei farmaceutice naționale, avînd în vedere faptul că noul T.V.A. trebuie să rămînă la 9%, or în statele central – europene, respectivele cote în industria de profil sunt fie de 0% (exemplul Germaniei), fie de 2,1% (exemplul Franței).
Ce anume considerați, de fapt, că influențează menținerea acestei discrepanțe dintre cota noastră redusă în aria farmaceutică, îndeosebi, și cele ale celorlalte state membre ale Uniunii? De-asemeni, există aspectul problematic al bunurilor de bază în România, care nu au un T.V.A. mult redus precum în cazul celorlalte state membre.

L.M.P. : Piața produselor farmaceutice este în creștere în România. Probabil că decidenții asupra politicii fiscale apreciază că reducerea T.V.A. la aceste produse ar influența în mod sensibil bugetul de stat. Fiind produse indispensabile pentru o largă categorie de persoane, piața fiind deja ocupată de producătorii majori pe plan mondial, iar prețurile destul de piperate, probabil că cineva, acolo "de sus", se gândește că e normal ca aceste produse să fie taxate... bine.  În momentul în care sistemul sanitar din România, concomitent cu schimbarea atitudinii populației față de propria stare de sănătate, va cunoaste o mutație semnificativă, în sensul acordării unei importanțe majore analizelor preventive, lucrurile se vor schimba, dar asta e tot o chestiune de politică economică și, nu în ultimul rând, socială.
Sprijinirea industriei farmaceutice autohtone nu se poate realiza prin reducerea cotei de T.V.A. pentru că aceasta nu se poate aplica numai producătorilor români. Ar însemna un avantaj de piață, ceea ce e de neconceput în U.E.
Bunurile de bază, consider că vor fi taxate cu o cotă redusă sau scutite, chiar, după ce România va depăși perioada de creștere economica actuală, respectiv mai bine zis, atunci când aceasta s-ar plafona, pentru că atunci românii vor avea venituri față de care coșul zilnic de alimente de bază va avea o pondere mult mai redusă decât în prezent. Asta înseamnă că, în afară de majorarea bazei de impozitare a T.V.A. și în structura pe produse a acesteia, vor interveni mutații care vor putea determina reducerea cotei pentru produsele în cauză.
Dar pentru a avea creștere economică, trebuie realizate investiții (în sens larg), iar cheltuielile bugetare trebuie orientate către acest obiectiv, în detrimentul consumului (vezi: reticența guvernelor de dreapta și ale instituțiilor financiare internaționale față de creșterea nejustificată a salariilor bugetarilor sau față de subvenționarea păguboasă a activităților economice). În fond, administrarea bugetului de Stat ar trebui privită în același mod cu administrarea bugetului unei firme; e drept, la altă scară. Astfel ajungem tot la problema adoptării unei politici economice, care nu se poate realiza în lipsa vreunei strategii economice pe termen lung, însă.


Conta.Ro : Avînd în vedere scandalul nuclear "potențial distructiv" iscat între O.N.U. / N.A.T.O., pe de-o parte, și Coreea de Nord – Iran, pe de alta, cum apreciați aceste distrageri „nucleare” de atenție a afecta indicele bursiere internaționale?

L.M.P. : Nu sunt vreun analist politic sau militar, precum nici vreunul al pieței de capital, dar sunt un contabil care gândește că orice scandal politic are influențe asupra piețelor din economia globală, iar piața de capital, foarte sensibilă la orice schimbări, nu se poate să nu reacționeze. Dacă aș afla, spre exemplu, că există posibilitatea izbucnirii vreunui război, mă gândesc că aș lua măsuri. Investitorii de pe piața de capital ar căuta, evident, să-și protejeze investițiile și interesele, în paralel. Măsura în care informațiile legate de acest subiect se pot constitui sau nu într-o manipulare a pieței de capital, pe de altă parte, nu îmi este la îndemână.


Conta.Ro : S-a scris foarte mult prin presa română, mai ales, despre periclitarea stabilității macroeconomice naționale din cauza acordării haotice de către banci (atît de stat, cît și particulare) de împrumuturi în valută populației. Ar trebui ca împrumuturile în valută să fie diminuate, astfel încît riscul (în grad destul de ridicat, momentan) nerambursării creditelor să nu mai fie atît de stresant pentru bănci? Dar cele în moneda națională?

L.M.P. : Sistemul bancar reprezintă canalul prin care circulă resursele financiare de la cei ce le dețin în exces către cei ce nu dispun de ele. Dacă acest sistem este afectat de eventuala insolvență a vreunei bănci, efectele sunt majore și se propagă în economie cu repeziciune. Într-o economie aflată în dezvoltare, ca a noastră, ar însemna ca deponenții să fie privați de fondurile acumulate, iar costurile să crească îngrijorător. Dar dacă o economie este privată de sursele de finanțare a dezvoltării, ea încetează să se mai dezvolte.
Apetența băncilor pentru creditele în valută și pentru creditele de consum se datorează creșterii cererii, pe de-o parte, și îngustării posibilităților de a realiza câștiguri în lei din operații de plasament în titluri cu venit fix, pe de alta. Acest fapt a determinat reorientarea lor către alte tipuri de plasamente, adică spre acordarea de credite; măsura ar fi benefică pentru economie dacă s-ar concretiza preponderent în credite de investiții sau pentru dezvoltarea activității economice, nu în credite de consum; creditul de consum creează infuzie de bani în economie, fapt care poate duce la inflație.Criteriile de acordare a creditelor ar trebui subordonate unor proceduri de management al riscurilor (cel de neplată fiind esențial).
Explozia cererii de credite din partea persoanelor fizice, determinată atât de ofertele firmelor de retail, cât și de apariția actualelor instituții financiare nebancare, a dus la o adevărată frenezie, lăsând managementul riscului pe plan secund față de dorința de a vinde mult și repede și de a face profituri pe termen scurt. Implicațiile sunt cunoscute, accentuarea deficitului balanței de plăți fiind cel mai grav, iar B.N.R. cunoaște foarte bine (as zice chiar cel mai bine) toate aceste lucruri. Or, faptul că de-a lungul întregii perioade de tranziție a fost capabilă să realizeze obiectivele macroeconomice juste pe care și le-a propus, înseamnă, cel puțin pentru mine, că este o instituție care știe foarte bine atât să-și fixeze țintele, cât și să și le atingă, iar acest aspect reiese probabil din cauză că este una dintre puținele (dacă nu singura!) instituție de profil care știe și vrea să analizeze datele din economie, să creeze strategii, să modeleze evoluția indicatorilor macroeconomici și, nu în ultimul rând, să ia decizii juste și responsabile. În baza acestor realități, cel puțin eu voi continua să îi acord votul meu de încredere.


Conta.Ro : Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, entitățile economice românești vor fi obligate să se adapteze unui nou standard de raportare fiscală (S.I.R.F. - Standard Internațional de Raportare Fiscală). Cum apreciați a fi primit S.I.R.F. de către entitățile economice autohtone, avînd în vedere corvoada reorientării politicilor contabile interne și al estimării impacturilor asupra indicatorilor financiari?

L.M.P. : S.I.R.F.-urile (I.F.R.S., en., n. red.) nu trebuie privite ca un element de instabilitate, generator de costuri inutile sau drept o corvoadă; ele reprezintă exact ceea ce sunt, și anume: standarde. Adoptarea lor în practica raportărilor ce trebuie realizate de entitățile economice din România înseamnă trecerea la un nivel superior față de ceea ce exista inainte, fie și numai datorită faptului că aceste standarde nu sunt revizuibile de instituții de Stat românești inconsecvente și influențabile politic precum este cazul Ministerului Finanțelor, ci de un organism internațional care are conștiința influenței în economie a oricărei modificări; conștiința generată de o experiență foarte îndelungată a unor țări care exersează cu adevărat economia de piață. Necesitatea lor este determinată de conducerea la situații financiare care trebuie să fie întocmite după reguli comune tuturor entităților economice, ceea ce înseamnă că utilizatorii acestor situații financiare (fie ei autorități publice, bănci, alți finanțatori, investitori, acționari, parteneri economici sau chiar publicul larg) să știe (sau să poata afla cu certitudine) ce înseamnă fiecare cifră dintr-un bilanț, să le poată compara cu alte situații financiare ale altui agent economic, din altă țară, să facă analize corecte, să estimeze sau să previzioneze evoluții viitoare etc.S.I.R.F.-urile reprezintă un fel de limbaj universal în economie; ele oferă o imagine a entității economice care nu este influențată (sau este, dar nesemnificativ) de reglementările naționale în domeniul economic, contabil sau fiscal. Impactul adoptării acestor standarde asupra indicatorilor financiari, dacă există vreunul (standard, n. red.), ar trebui să nu însemne o frână în activitatea societăților (sau a managerilor lor), ci un semnal că această activitate nu este privită în mod corect. Cu alte cuvinte, firmele vor fi responsabilizate într-o mai mare măsură față de conținutul datelor financiare pe care le oferă publicului (contabil, n. red.) fiindcă acesta are dreptul de a fi informat corect, iar corectitudinea înseamnă și respectarea unor principii și reguli acceptate de comunitatea în care vrei să accezi. Din punct de vedere strict contabil, însă, adoptarea S.I.R.F. este o provocare căreia orice profesionist contabil ar trebui măcar să încerce să-i facă față.


Conta.Ro : Deficitul bugetar al Guvernului României, care a fost impus spre accelerare mai ales din pricina apropierii datei ratificarii Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană (U.E.), a fost atît de blamat de către Banca Națională a României (B.N.R.), prin vocea guvernatorului acesteia, încît s-au creat numeroase tensiuni între B.N.R. și Guvern, rezultînd într-un compromis propus de către guvernatorul Isărescu: atingerea unei convergente financiare nominale. Avînd în vedere faptul că un deficit bugetar excedentar poate scăpa de sub controlul Guvernului României, cum considerați ca o convergență financiară reală a Ministerului Finanțelor Publice (M.F.P.), pe de-o parte, și a Guvernului României, pe de alta, să fie posibilă într-un timp atît de scurt? Nu ar fi înțelept să adoptăm modelul ungar în domeniu, spre exemplu? În plus, procesul decelarant al deflaționării naționale nu face mai mult rău segmentului macroeconomic național?

L.M.P. : Dacă Guvernul României ar avea vreo strategie economică și financiară pe termen lung, nu s-ar pune problema unei convergențe între politica M.F.P. și cea a Guvernului, per ansamblu, în primul rând. Dacă această convergență nu se vede, înseamnă, fie că Guvernul (și, implicit, ministrul de resort al finanțelor publice) nu o are, fie că nu și-o dorește, iar a treia variantă ar fi că Guvernul nostru e incompetent, dar nu o pot lua în considerare.
Majorarea deficitului bugetar în termeni relativi (adică procentual din P.I.B.), în condițiile unui excedent al încasărilor bugetare pe primele 8 luni ale acestui an este o nerozie(!) Or, nu există semne că M.F.P. ar ști pe ce vor fi cheltuite încasările excedentare, mai ales într-o perioadă atât de scurtă, precum cea până la finele anului în curs (!)
Menținerea economiei românești într-un coridor extrem de strâmt, creat de constrângerile de toate felurile din ultimii 15 ani, este cauzată de excelenta competență a B.N.R., nu a variilor personaje care au ocupat fotoliile ministeriale. Vocea Guvernatorului B.N.R., Mugur Isărescu, spre exemplu, este cu mult mai importantă decât cea a corului politicienilor actuali din România. Este normal ca B.N.R. să intervină atunci când se vede în situația de a estima că nu poate menține în frâu inflația din cauza unei politici bugetare adoptate haotic.
Majorarea deficitului procentual raportat la P.I.B. înseamnă bani mai mulți pe piață și eforturi suplimentare în sarcina B.N.R. pentru o eventuală sterilizare a lor. Obiectivul deflaționist asumat de B.N.R. ține de o strategie pe termen lung menită să asigure, într-o perioadă cât mai scurtă, atât evitarea influențelor negative ale aderării noastre la U.E., cât și adoptarea monedei euro drept monedă de schimb. Pe lângă acest obiectiv, cel de a cheltui mai mult decât ți-ai propus, în condițiile în care încasările îți depășesc sensibil previziunile, este de neconceput.
Păstrarea deficitului bugetar în limite nominale înseamnă ca acesta să se limiteze în cifre absolute (ca lei reprezentând deficitul procentual inițial aplicat la P.I.B.-ul estimat, nu ca procente din P.I.B.) la cel conținut în Legea Bugetului din 2006. Oricum, datorită excedentului de încasări, Guvernul României va avea mai mulți bani de cheltuit decât estimase inițial. Nu cunosc modelul ungar, însă.
Interesul general pe termen lung, reprezentat de reducerea inflației primează interesului pe termen scurt al operatorilor economici naționali; aceștia vor trebui să se adapteze. Nu e vorba de sacrificiu aici, ci de creșterea competitivității acestora, reflectată de indicatorii de performanță, desigur. Dacă își vor reduce costurile, vor crește productivitatea (și, în general, indicatorii de eficiență), chiar în dauna profiturilor, aceștia vor rezista mult mai bine deschiderii totale a pieței naționale odată cu intrarea în U.E.