Noi ipostaze ale impozitului: colectia Regresiv

Cu ocazia lansarii colectiei 2012 de programe (electorale) revine sub reflector cota unica. De fapt, apare un concept chiar nou: impozitul regresiv. Vineri, 27 mai, USL si-a lansat programul propus pentru o eventuala guvernare. Despre acesta a discutat ieri Victor Ponta intr-un interviu HotNews-RFI. In vizor se afla din nou impozitul. "Cine are peste 1600 RON pe luna plateste tot 16% impozit, ca si pana acum. Cine are salariul minim pe care noi il vedem la 800 de lei va plati 8%, 12% pentru cei intre cele doua categorii. Pentru celelalte venituri ne va trebui cel putin un an de zile pentru a reveni la declaratiile de venit pe impozit global. Celelalte venituri raman la 16% impozit." Acesta este impozitul regresiv.

Nu intentionez sa dezbat o platforma electorala. Pe cat posibil imi doresc sa nu ma asortez niciuneia dintre culorile politice in voga azi (cu tot riscul, asumat de altfel, de a intreba cu nedumerire printre "hac"-uri in ziua alegerilor: "io... cu cin" votez?"). Dar cred ca merita sa analizam, pe masura ce apar, propunerile de a guverna, mai ales cele care schimba (fragilul) status quo.

Cota unica versus impozit progresiv este o discutie pe care o tot auzim in ultimii ani. Anii de criza au adus povara fiscala la o limita a suportabilitatii (sau asa pare). Pare ca nu am putea duce mai mult. Iar ideea impozitului progresiv, vanturata amenintator, ne-a tot dat emotii. Iata ce este destept in conceptul de "impozit regresiv". Este opusul conceptului pe care il uram. Il uram si ne temeam de el cu totii. Pentru ca stim ca se aplica pentru ca vor sa mai ia. Asa ca prea putin vom simti pe undeva (la cei cu venituri chiar mici) ca ar fi si bine. In schimb, impozitul regresiv, promite exact inversul: garantia ca nimic nu se ia in plus!

Tocmai pentru ca ne agatam cu disperare de cifra de 16%, ca si cum ar fi ultima masura a capacitatii noastre de a face fata crizei, ideea celor de la USL porneste de la 16, in jos. Cum sa nu-l iubesti (ma refer la acest impozit)? Ceea ce este destept la el (in afara de atractivitatea imediata) este si ca de fapt nu genereaza pierderi majore la buget. Pentru ca de fapt este o usurare de fiscalitate aplicata pe o patura de venituri extrem de mici. Acolo ea va genera cel putin impresia de crestere a venitului (plus o cel putin temporara prietenie pentru autori).

Asadar, aceasta noua gaselnita pare a fi minunata. Are ea si neajunsuri?

Poate ca nu neaparat neajunsuri clare, cat de fapt niste riscuri mai degraba imprecise (cel mai rau soi). Riscul cel mai clar e ca nu ne permitem. Ca bugetul subtiat care a avut nevoie sa taie indemnizatii si pensii nu-si permite sa lase din mana nici un leut pe termen scurt ca sa produca efecte pe termen lung.

Un alt risc, de data asta difuz, e ca acest concept destept sa devina cu timpul fix impozitul progresiv de care ne temem. Cum ar putea face asta? Pai simplu: se aplica, impreuna cu alte masuri de relaxare fiscala prevazute in platformele electorale, si pe urma isi dau seama guvernantii ca nu ne ajung banii. Asa ca incep sa creasca cotele.

Sau, si mai rau, se intampla sa incerce sa acopere gaurile din alte parti. Exact asa cum s-a intamplat si in anii trecuti. Fie apar impozite experimentale, cum este celebrul forfetar, fie cresc alte taxe in compensare si afecteaza mai larg si mai grav chiar categoriile favorizate de scaderea cotei de impozitare (vezi exemplul TVA).

Un alt neajuns major (de data asta de imagine), este chiar faptul ca discursul politic al actualei puteri marseaza puternic pe ideea de curaj de a nu fi populist si deci curajul de a merge inainte cu politica curenta, chiar nefiind popular. Asa ca, chiar daca potentialii alegatori nehotarati ar fi tentati de ideea Regresivului, faptul ca el suna bine si popular, il poate face sa fie de necrezut. Cu promisiunea ca voi reveni cu dezbaterea noilor idei ce emerg pe scena politica odata cu apropierea anului electoral, inchei intrebandu-ma: Oare nu exista un organism independent si credibil care sa ne certifice ce e realizabil, ce e destept si daca merita sa ne facem sperante? Asa ca un juriu al ideilor...