Noi modificri aduse Legii nr. 31 din 1990 privind societile comerciale prin OUG nr. 82 din 2007

In afara modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 a  societăților comerciale, în luna iunie 2007 a intrat în vigoare OUG nr. 82, ce modifică legea mai sus menționată în scopul pregătirii mediului de afaceri la standarde europene în materia administrării societăților comerciale.
Astfel, prin art. 6 alin. 2 din lege s-a introdus o nouă interdicție în ceea ce privește persoanele ce pot avea calitatea de fondator, administrator, director sau membru al consiliului de supraveghere. Potrivit textului actual, nu pot fi fondatori persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656 din 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor. Această interdicție, deși nu este prevăzută în mod expres - doar prin corelarea normelor prevăzute în Constituția României și Codul Penal - se aplică numai dacă persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Modificarea legislativă o reprezintă lărgirea cadrului instituțional privind legile penale sub incidența cărora persoanele mai sus menționate nu pot avea funcții în societățile comerciale. Aceeași prevedere lărgește și categoria persoanelor asupra cărora se ridică această interdicție. Aceștia sunt: fondatorii, administratorii, directorii, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului, cenzorii sau auditorii financiari, acestea fiind decăzute din drepturile corespunzătoare funcțiilor respective.
În literatura de specialitate s-a pus întrebarea dacă această prevedere se referă numai la societățile pe acțiuni (SA) sau și la societățile cu răspundere limitată (SRL). Suntem de părere că se impune, contrar altor opinii juridice, ca aceasta să se aplice atât societăților pe acțiuni, cât și societăților cu răspundere limitată în scopul protejării "unui interes general". Dacă am accepta ideea că se aplică numai societăților pe acțiuni (sau numai societăților la care statul este acționar), ar însemna să creăm condiții mai favorabile și mai puțin restrictive persoanelor cu funcții de conducere în cadrul societăților cu răspundere limitată.
O altă modificare a Legii nr. 31/1990 o reprezintă art. 52, la care s-a introdus alin. 2, conform căruia dacă există neconcordanță între actele constitutive ale societății și cele publicate în Monitorul Oficial, la cererea acesteia, se va corecta mențiunea din registru, respectiv se va publica textul pe cheltuiala sa.
Această prevedere este importantă pentru a proteja interesele terților care pot lua cunoștință de actele constitutive sau modificările acestora, numai după ce informația corectă și legală apare în Monitorul Oficial, partea a IV-a, precum și interesele proprii ale societății respective.
Referitor tot la publicitate, trebuie remarcat și alin. 71 al art. 237 din Legea nr. 31/1990 prin care "hotărârile judecătorești de numire a unui lichidator se comunică acestuia, se publică pe pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) și se afișează la sediul ONRC la care este înregistrată societatea comercială în curs de dizolvare sau care este dizolvată". Și această prevedere a fost necesară pentru a se cunoaște de către toate persoanele juridice sau fizice starea de dizolvare și lichidare a unei societăți comerciale, precum și denumirea lichidatorului numit pentru realizarea acestei proceduri de către judecătorul sindic (delegat).
Mult discutate în literatura de specialitate au fost și prevederile art. 1441 din Legea nr. 441/2006 prin care se reglementează modul în care membrii consiliului de administrație își exercită mandatul. S-a apreciat că acesta trebuie să procedeze cu prudența unui bun administrator, îndeplinind mandatul ce i-a fost încredințat și acționând numai în interesul societății cu loialitate (alin. 4). Aceiași membri ai consiliului trebuie să păstreze informațiile confidențiale și secretele comerciale ale societății, inclusiv după încetarea mandatului de administrator.
O altă problemă abordată a fost remunerația directorilor și administratorilor, care, în temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct de vedere fiscal veniturilor sub formă de salariu și se impozitează potrivit legislației în materie. Prin derogare de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și dreptul la asigurări sociale, remunerația directorilor prevăzută în contractul de mandat este asimilată salariului, iar impozitele aferente acestuia pot fi plătite de către societate dacă se prevede în mod expres în contractul de mandat. Astfel, angajatorul va plăti contribuția individuală "prin reținere la sursă" de asigurări sociale, dar și contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Acestea sunt cele mai importante prevederi ale OUG nr. 82/2007 ce modifică Legea nr. 31/1990 în scopul uniformizării dreptului afacerilor cu prevederi similare din Uniunea Europeană.