Nu impuscati calul impiedicat. Dezlegati-l si veti avea un cal!

Dupa mai bine de doua decenii in care diversi politicieni si ministri ne-au fluturat pe la urechi himerice "pariuri cu agricultura", situatia de pe campurile Romaniei este jalnica, daca nu chiar catastrofala. Trei milioane (atentie, milioane!) de hectare de teren agricol, dintr-un total de noua, ramase in parloaga stau marturie unei lipse crase de interes a clasei politice nationale fata de agricultura. Rezultatul? Un mediu rural lasat in parasire, sate fara niciun fel de utilitati absolut esentiale (apa curenta, canalizare, toaleta in casa), fara resurse financiare si fara infrastructura; acolo locuieste o populatie imbatranita si incapabila sa lucreze in agricultura. In acest timp, mediul urban traieste cu alimente importate, cumparate din supermarketuri, iar copiii au ajuns sa creada ca laptele se face in fabrica.

In acest timp, pietele mondiale au intrat intr-o framantare fara precedent si anunta cresteri importante ale preturilor la produsele alimentare. Preturile mondiale ale alimentelor au crescut in aprilie, fata de luna martie, potrivit Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), cel mai important avans fiind consemnat pe segmentul cerealelor. Food Price Index, indicele FAO care masoara dinamica a 55 de materii prime alimentare, a ajuns la 232,1 puncte in aprilie, de la 231 puncte in martie. Indicele atingea, in luna februarie, nivelul maxim record de 237,2 puncte, insa in martie a pierdut 2,6 procente. Pretul international al cerealelor, care reprezinta 27% din indicele mentionat, a crescut, in aprilie, la cel mai ridicat nivel de dupa iunie 2008: 265,1 puncte, de la 251,2 in luna precedenta. Indicele pretului carnii, care detine o pondere de 35% din indice, a fost de 172,8, puncte in aprilie, cu 0,5% mai mare decat in martie.

In aceasta situatie, autoritatile romane par sa fi intrat intr-o oarecare neliniste. Oarecare, pentru ca guvernul nu pare sa fi inteles gravitatea momentului sau macar responsabilitatile care ii revin. Numai astfel se poate explica lipsa de reactie rationala si cu potential constructiv din partea factorilor de decizie. Astfel, in urma cu aproximativ o saptamana, ministrul Finantelor, Gheorghe Ialomitianu, reitera constatarea privind terenurilor nelucrate si relansa amenintarea ca ii va pune la plata pe proprietarii care isi lasa pamantul nelucrat.

Ceea ce pare sa nu inteleaga guvernul nostru este ca, pentru a face agricultura, amenintarile nu sunt nici suficiente si nici eficiente. Pentru a le putea cere proprietarilor de terenuri sa le lucreze, acestia ar trebui sa aiba acces la o multitudine de resurse, in acest moment aproape inexistente: forta de munca in putere, material genetic de calitate, surse de creditare, utilaje si, nu in ultimul rand, o sustinere inteligenta si axata pe obiective clare.

Mai nimic din toate acestea nu veti regasi in agricultura romaneasca. Astazi, cand amenintarea alimentara a devenit tot mai evidenta, reactiile responsabililor din domeniu sunt de neinteles. A trece la represalii impotriva celor care nu pot sa-si munceasca proprietatile ar fi normal in situatia in care vina pentru aceasta le-ar apartine aproape in totalitate celor vizati. Nu este insa cazul nostru. Masura nu ar face decat sa loveasca in mica proprietate agricola si sa declanseze un proces de deposedare de terenuri agricole a taranilor si sa forteze o concentrare a marilor proprietati. Ceea ce ar duce la pierderea a milioane de mici proprietati agricole, la disparitia producatorilor independeti, anuland o intreaga istorie inceputa odata cu reformele lui Cuza. La capatul acestui proces, produsele alimentare vor deveni marfuri de supermarket in mod aproape exclusiv, golind pietele si pustiind satele.

Concluzia? Avand un cal impiedicat, trebuie sa-i dezlegi legatura pentru a putea lucra cu el. Daca-l impusti, nu vei mai avea nimic. Oare guvernantii nostri inteleg asta?