Paradoxala tacere a transportatorilor romani. Pentru cine bat clopotele, Schengen?

In zilele in care toata societatea romanesca fierbea de furie ca Romania nu a fost acceptata inca, in spatiul Schengen, s-a intamplat ceva straniu. In fine, repet, toata lumea isi dadea cu parerea despre chestiune, era o temperatura insuportabila care trecea dincoace de ecrane. Analisti, jurnalisti, actori si doctori, toti emiteau pareri cu privire la noua nenorocire. Doar cei implicati lipseau: mediul economic, transportatorii, functionarii de la Interne sau responsabilii guvernamentali.

O "deformatie" jurnalistica m-a impins sa-i caut pe transportatorii romani, urma sa merg si eu la o emisiune tv. Prin urmare mi s-a parut obligatoriu sa aflu direct de la ei care sunt costurile din partea lor, datorate neintrarii noastre in respectivul regim vamal. Cu alte cuvinte, as fi vrut sa aduc in dezbatere ceva ce lipsise pana atunci si anume pozitia principalelor "victime" ale problemei. Ma interesa o explicatie, prin exemplificare, fireste, cam cine are cel mai mult de pierdut si in ce consta pierderile la modul concret, pe zile, ore, tiruri.

Am sunat in primul rand la filiala locala a Uniunii Nationale a Transportatorilor Rutieri din Romania. Dar, surpriza, doamna Pop care aparea pe site ca fiind responsabila a filialei iesise de multa vreme la pensie. Bun, zic, dar baiatul care mi-a raspuns, el nu poate zice nimic, sau vreun sef de-al lui? "Nu", spune baiatul care raspunsese, "noi suntem angajati si nu avem voie sa vorbim nimic, sunati la Bucuresti, numai ei <>" (cunoasteti expresia), si imi da un numar de telefon de la sediul central din Bucuresti. Asadar, e o Uniune puternic centralizata.

Sun, apoi, la Bucuresti. Imi raspunde o doamna. Dupa ce-i spun ce vreau imi spune ca domnul Secretar General al Uniunii Nationale a Transportatorilor din Romania este singurul care are dreptul sa imi dea vreun raspuns la intrebari, dar domnia sa este la o sedinta si va putea fi gasit numai peste cateva ore, nu se stie cate. Dar pot sa fac o cerere pe office@... la care daca se va putea mi se va raspunde, sau sa las un numar de telefon, pentru ca la intoarcere, daca va dori, domnul Secretar General ma va suna. Intelegeti?

Fireste, nu m-a sunat nimeni. Nu a existat un punct de vedere clar exprimat al Uniunii Transportatorilor Romani cu privire la chestiunea Schengen nici pentru mine, nici pentru altii. Ci doar o tacere.

In primul rand ca este incredibil cat de comunista poate arata o asociatie a unor intreprinzatori capitalisti si cat de stupida ierarhie si secretomanie se poate ascunde intr-o ciuperca ce se hraneste din cotizatiile unor transportatori care trag pana le ies ochii ca sa traiasca.

Habar-n-am cine ii tine si de ce! Ca sa faca pe secretarii generali inconjurati de angajatii vasali?!

In al doilea rand, pe fond, problema Schengen ar fi trebuit sa-i priveasca in primul rand pe ei. Nu mi se pare normal sa dezbata problema la tv un jurnalist, un profesor la stiinte europene, o actrita, o doctorita si o vorbitoare de latina care nu stiu ce probleme a avut prin Italia.

Suna paradoxal, dar cred ca avem un mediu de afaceri mai cenzurat si mai lent decat multe alte domenii. Cred ca oamenii din economie, cum sunt si transportatorii, au invatat atat de putin de la cei din Vest si ca au comportamente depasite de provocarile vremurilor. Nu stiu sa comunice opiniei publice nevoile lor, cerintele lor si implicit nu stiu sa se impuna in relatia cu institutiile. Nu o spun cu ingaduinta fata de ei, pentru ca nu au nicio scuza. Nu vad de ce intreprinzatorul roman nu e capabil sa formuleze doua fraze in care sa spuna ce-l doare, daca il doare, cand ar fi cazul sa-l doara.

Stransi la punga, autosuficienti sau speriati de complicatii nu-si angajaza specialisti in munca de lobby, comunicare, relatii cu presa. La fel este si mare parte din economie. Nu am vazut in spatiul public o presiune sistematica pe institutiile statului din partea mediului economic privind spatiul Schengen.

Exista cateva posibilitati: ori nu-i intereseaza si pare de necrezut acest lucru, ori nu stiu cum s-o faca si este de neacceptat, sau nu vor sa actioneze la vedere pentru ca au intelegeri subterane cu autoritatile, caz in care si dialogul cu ele se desfasoara, in consecinta, tot subteran.

Oricare ar fi explicatia, trebuie sa vedem daca nu cumva lipsa de civism a mediului de afaceri ascunde frica de autoritate sau complicitatea cu ea.