Reorganizarea Romaniei ar fi, de fapt, organizarea ei!

Avem 42 de judete, care au ramas inca niste unitati teritoriale abstracte, cu dimensiuni relativ egale si cate 4-500 de functionari in administratia locala, sefi de directii si inspectorate in fiecare capitala de judet care umplu organigramele acestor abstractii, doar ei fiind ceva concret si foarte costisitor.

Avem, asadar, o schema de functionare, bugete si granite pe harta. Altceva insa, judetele noastre nu mai sunt. Nu au identitate proprie, nu au reusit sa devina comunitati adevarate, locuitorii lor nu au sentimentul apartenentei si nu au habar nici pe unde sunt granitele lor. Daca n-ar fi bornele de intrare sau numerele de la masini cu literele de identificare corespunzatoare judetului de domiciliu, romanul de rand nu si-ar bate capul cu asa ceva.

Institutiile judetene au intrat in viata cetatenilor prin utilitatea lor, dar daca li se schimba numele, utilitatea ramane si din nou lucrurile raman aproape asa cum au fost. Pentru omul de astazi, oriunde ar trai el, lista prioritatilor lui nu incepe cu mandria locala, ci cu nevoia unui salariu, a unei case, a unei minime stabilitati. Formele acestea denumite judete nu au capatat fond, iar romanii nici nu mai au chef de fonduri cand vine vorba de administratie, aici fiind vorba despre un esec prelungit, care i-a scarbit intr-atat incat, daca maine se desfiinteaza totul, oamenii nici nu vor sesiza.

Se pare ca lumea politica si decidentii din economie au creat forme complexe de ordonare a lumii pana cand ea a scapat cu totul de sub control. Iata de ce s-ar putea ca acum sa fie cel mai bun moment pentru organizarea haosului de la noi, sa o luam de la formele de organizare administrativa si, cu cat sunt mai putine, cu atat mai bine.

Pana la o noua Constitutie, societatea poate fi reasezata pentru ca acum suntem mai intelepti. In fata crizei, orice popor, oricat de buimac ar fi el, se mai trezeste si-si ordoneaza prioritatile, face economii, analizeaza situatii si ia masuri. Criza ii face pe oameni mai predispusi la sacrificii, la efort, la schimbare. Pentru ca vor sa iasa la liman.

Politicul ar trebui sa se grabeasca, pentru ca depresia sau furia sa nu puna stapanire definitiv pe populatie. Cu cat trece mai mult timp, cu atat rabdarea se va risipi, in locul ei va veni furia sau resemnarea. Niciuna buna pentru o guvernare. Pentru nicio guvernare.

Daca actuala clasa politica nu are capacitatea de a da natiunii un vis pe care sa-l urmeze, macar un puzzle din mici reforme ar trebui sa-i ofere, pentru ca buba sa nu crape iarna.