Romnii lucreaz la limita legii

Ocuparea informală este un fenomen destul de răspândit în România și o provocare-cheie pentru dezvoltarea țării. După cum se arată în raportul DEV-OCDE privind ocuparea informală în România, multe locuri de muncă nu sunt integral sub incidența legislației muncii. Angajaților le lipsește de multe ori accesul la protecție socială sau la prestațiile corelate ocupării, iar plățile în plic, neimpozitate, sunt comune. Potrivit raportului, ocuparea informală (munca la gri sau munca nedeclarată) persistă în România, în ciuda creșterii economice continue din ultimii ani, astfel, ea reprezintă astăzi între 20% și 50% din totalul de ocupare a forței de muncă, în funcție de definiția folosită.
Două mari grupuri pot fi identificate în ceea ce privește persoanele implicate în munca informală: persoanele care lucrează informal, deoarece nu au o alternativă reală și pentru care munca informală constituie o strategie de supraviețuire și cele care în mod deliberat evazionează impozitele și contribuțiile de securitate socială. Primul grup cuprinde unele forme de muncă informală în agricultură și lucrătorii familiali neremunerați, iar cel de-al doilea cuprinde firmele neînregistrate sau firmele care nu-și declară lucrătorii și îi angajează fără contract de muncă, firme care își declară vânzările sub adevărata valoare și, de asemenea, lucrători care își declară veniturile mai mici pentru a primi așa-numitele 'plăți în plic'. Trebuie remarcat faptul că majoritatea persoanelor ocupate informal din întreaga lume se află în această situație împotriva voinței lor, iar ocuparea informală le furnizează singura lor posibilitate de a-și genera veniturile.
România este fruntașă în UE la incidența plăților în plic
Potrivit raportului, România este în fruntea țărilor Europei Centrale și de Est, în ceea ce privește incidența muncii nedeclarate, urmată de Bulgaria. Mai mult decât atât, România prezintă ponderi mai mari ale populației care combină activitățile informale cu cele formale, în comparație cu alte țări. Datele Eurobarometru (CE, 2007) arată că România, cu 23%, este prima dintre țările UE în ceea ce privește incidența plăților în plic. Astfel, doar o parte a veniturilor lucrătorilor sunt declarate la autoritățile fiscale și la administrația pentru securitate socială, restul fiind plătit în bani lichizi (plăți în plic) sau în natură. De asemenea, salariații români raportează 2 consecințe principale ale muncii nedeclarate: 23% au declarat că au avut un grad de risc mai ridicat de a-și pierde locul de muncă, un procent mult mai mare decât media UE, iar 19% au spus că le lipsea asigurarea împotriva accidentelor.
Conform Eurobarometru, printre primele motive pentru munca nedeclarată se numără: salariile scăzute (26%), lipsa controlului autorităților (13%), birocrația (15%), impozitele și contribuțiile de asigurări sociale mari (10%), precum și lipsa locurilor de muncă formale (10%).
Construcțiile și agricultura, sectoarele cu cei mai mulți muncitori la gri
Nivelurile înalte de sărăcie și lipsa unor locuri de muncă formal adecvate nu conduc doar la munca la gri, ci și la migrația în străinătate. Migrația este strâns legată de munca nedeclarată: migranții pe termen scurt tind să muncească informal când se întorc în România pentru perioade scurte de timp și de aici înainte este reprodus un cerc al informalității. Totodată, munca la gri, atât în agricultură, cât și în sectoarele non agricole, a devenit un important mod de existență sau strategie generatoare de venit suplimentar pentru multe grupuri ale populației. Agricultura reprezintă principalul sector care absoarbe persoanele care își pierd locul de muncă în urma tranziției și care nu își pot găsi alt loc de muncă formal. Potrivit raportului, agricultura face parte din sectorul informal, deoarece ocuparea în acest sector nu este raportată, impozitată și nu respectă reglementările legale în domeniul muncii, chiar dacă bunurile sunt, în unele cazuri, vândute pe piață. Analizând tipurile de activități pe care persoanele nu le declară, se evidențiază sectorul construcțiilor (21%), al agriculturii (12%), al serviciilor pentru populație (10%) și al comerțului cu amănuntul (9%). Proporțiile sectoarelor agricultură și construcții sunt mai ridicate decât media UE.
Persoanele care sunt în prezent marginalizate către sectorul informal ar putea găsi o modalitate de a reveni la ocuparea formală, dacă politicile active de pe piața forței de muncă, cum ar fi programele de formare profesională, le oferă calificările necesare. Mai presus de toate, România are nevoie să consolideze încrederea oamenilor în instituțiile publice. Potrivit raportului, aceasta înseamnă mai puțină birocrație, mai puțină corupție și servicii publice mai bune, dar și politici inovative, cum ar fi campanii de informare cu privire la beneficiile formalității. Guvernul trebuie să pună în aplicare politici adecvate, chiar dacă populația nu își va schimba atitudinea față de stat peste noapte.
60% dintre românii care lucrează în construcții, în Italia și Spania, sunt plătiți la negru
Aproape 60% dintre românii care lucrează în construcții, în Italia și Spania, sunt angajați fără forme legale, a declarat ministrul Muncii, Paul Păcuraru, la prezentarea raportului OCDE, privind ocuparea informală în România. Potrivit unui studiu privind imigranții din Italia, prezentat recent de Ministerul italian de Interne, dintre cei aproape un milion de români care trăiesc în Peninsulă, doar 196.000 lucrează cu forme legale.
Astfel, 47,4% dintre românii din Italia sunt angajați în industrie. Aproximativ un sfert dintre aceștia lucrează în domeniul construcțiilor, marea majoritate fiind bărbați. Ei ocupă, de obicei, posturi de zidari, șoferi de camion, magazineri, șoferi, tâmplari, dulgheri sau muncitori necalificați. Femeile lucrează în special ca menajere, ospătărițe și în salubrizare.