Sa fii client nu e usor. Ne invata chinezii ce avem de facut.

Daca statul roman a avut de invatat vreo lectie si nu a invatat-o nici pana azi (din 89 incoace) ar fi aceea ca si daca ai bani si daca nu ai, tot trebuie sa inveti sa fii responsabil pe ce ii dai. E simplu. Avem un sistem bugetar supradimensionat pentru ca de la bugetari, Statul, angajatorul si seful lor cel mai de sus, nu stie sa ceara efortul contra banilor. Avem, din acelasi motiv, un sistem bugetar ineficient. Sistemul de achizitii si investitii publice, face acelasi lucru. Cu autostrazile, a curs multa cereneala tipografica si biti pe internet ca sa acuze si sa sublinieze din nou si din nou cat de iresponsabil s-a contractat lucrarea Bechtel, ca sa nu mai vorbim si de altele mai mici.

Acum, iata ca avem o sansa sa invatam ceva. Si nu de la oricine: de la chinezi! Aflam ca premierul Emil Boc a fost in vizita la Beijing. A dus astfel un semnal de buna credinta si de dorinta de apropiere (sigur, cu pastrarea "printipurilor" de ambele parti). Respectam pozitia Chinei ca jucator mondial si intindem o mana. Incercam si noi sa fim in trendul mondial. China iese din umbra si anul viitor chiar schimba o generatie de lideri cu unii mai tineri. Citandu-l pe ministrul Teodor Baconski, "Este important sa vedem China la adevarata ei proportie: a aderat la OMC acum zece ani, este un jucator global extrem de important nu numai in tandemul dintre economia americana si cea chineza, ci si pentru stabilitatea regionala, avem o cooperare buna la ONU si in agentiile specializate ale ONU, suntem un promotor al parteneriatului strategic UE-China, fostul nostru ambasador la Beijing a fost selectionat ca director general pe Asia in cadrul Serviciului European de Actiune Externa, ca urmare dispunem de un patrimoniu bilateral consistent care trebuie fructificat in favoarea dezvoltarii rapide a Romaniei."(interviu acordat HotNews.ro)

Exprimam o oarecare infatuare pe care o tot repetam istoric: pazitor la portile Occidentului, pozitie strategica, patrimoniu bilateral consistent. Nu vrem sa arate ca am fi cersit ceva. Ci ca am fost un partener demn la o negociere. Cam asa cum ar negocia o furnicuta cu camionul cu cereale.

In fine, premierul nu a mers cu mana goala. A dus si cinci proiecte, fiecare in valoare de peste un miliard de euro. Le nummim proiecte de investitie. Dar sunt proiecte de infrastructura pe care Statul roman le va plati, indiferent cum va gasi si gestiona sursele de finantare.

Acum ajungem la lectia chineza despre cumparare. Merge premierul roman si spune: vrem sa colaboram. Uite ce am avea noi de contractat si am plati bine. Iar chinezii spun: sigur, facem, dar inainte de asta, stabilim principiile. Oare nu acolo unde era beneficiul si banii trebuia sa se genereze si discursul: sigur, facem, dar inainte de asta stabilim principiile?

Care sunt acestea? Iata cum le numeste premierul chinez, citat de ministrul Baconski in acela si interviu: 1. Vointa politica. O relatie economica negociata intre doua state are nevoie de o congruenta politica. E logic, dar probabil ca nu ne-am fi gandit sa o spunem pe nume. 2. Abordare graduala. Adica putem incepe simultan doua-trei proiecte, dar il vom favoriza cu precadere pe cel mai avansat. Cu alte cuvinte gestiunea asteptarilor. Invatam de la inceput cum vor aborda proiectele in cauza si cum sa asteptam noi finalizarea acestora 3. Libertatea intreprinderilor si orientarea lor catre conditiile pietei. Chiar o surpriza placuta, venita din partea chinezilor. 4. Eficienta economica. Adica asigurarea de la studiu de prefezabilitate a surselor de finantare pe toata durata proiectului. Elegant! Se elimina astfel tot riscul din notiunea de investitie. 5. Securizarea investitiei prin intermediul bancilor. (care se pare ca a dus la ideea ca banci din China sa deschida filiae in Bucuresti, in scopul de a asigura sprijin pe teren pentru proiectele pilot) Pe sleau, daca cumva ramanem fara bani, ne pot imprumuta, cu siguranta la o dobanda rezonabila.

Ce ne invata asta? Ca se pot pune conditii de la inceput, care sa protejeze impotriva riscurilor. Ca suntem dispusi sa ne disciplinam la sugestia unui prieten mai puternic. E oarecum un noroc. Chinezii par, de la distanta, rigurosi si seriosi. Avem sperante mari ca termina ce au inceput. Pe de alta parte, tocmai ne angajam sa externalizam intr-o epoca in care tarile occidentale incep sa inteleaga pericolul scoaterii productiei afara din teritoriile nationale. In care a fi facut de tine la tine in tara incepe sa valoreze mult si sa fie pretuit ca atare.



Nota: Proiectele mentionate in cursul articolului sunt urmatoarele: Reactoarele 3 si 4 de la centrala nucleara Cernavoda; Canalul Dunare-Bucuresti; Canalul Siret-Baragan; Hidrocentrala de la Tarnita; Centura Bucurestiului, in regim de autostrada​