Singuri prin desertul crizei. Mass-media si esecul unei profesii

In ultimii trei ani, in Romania au disparut peste 100 de publicatii si cateva mii de jurnalisti si-au pierdut locurile de munca. Numai in judetul Cluj, din 200 de ziaristi, peste 100 au ramas fara obiectul muncii, in timp ce 9 publicatii si-au incetat definitiv aparitia. Datele pot parea ingrijoratoare, insa fenomenul poate fi privit, dincolo de dramele personale pe care le-a provocat, ca o consecinta logica a lipsei de valoare sociala a publicatiilor in cauza.

La limita, o publicatie fara cititori este ca o firma fara clienti. Degeaba produci o marfa, pe care tu, ca jurnalist, poti sa o creditezi ca fiind de buna calitate, daca nu gasesti cumparatori pentru ea, daca veniturile incasate din aceasta activitate nu-ti permite sa reiei ciclul de productie. Din aceasta perspectiva, amplele miscari de pe piata mass-media pe vreme de criza nu reprezinta altceva decat aducerea lor la momentul adevarului, moment in care piata este pusa in situatia de a decide daca si care publicatii merita sau nu sa traiasca, daca sunt utile sau reprezinta doar rezultatul ambitiei proprietarilor lor de a-si perpetua acest statut.

Si, ceea ce este mai interesant in mass-media romaneasca, este refuzul asumarii intreprinderii de presa ca afacere. Exista foarte putine intreprinderi media romanesti care functioneaza pe principiul profitabilitatii. Cele mai multe dintre ele sunt efectiv subventionate de alte afaceri, fara tangenta cu informarea publica, consumand resurse care nu sunt colectate de pe propria ei piata. Ori, aceasta este cel mai vulnerabil punct al presei romanesti.

Plecand de la aceasta caracteristica, nu este de mirare ca media noastra nu este, de pilda, o oglinda a vietii politice autohtone ci, mai mult, este chiar parte componenta a ei. Sa ne aducem aminte, de pilda, de campania electorala a anului 2009, in care, in special televiziunile, au functionat ca propagandisti de partid in detrimentul unor proiecte serioase de dezbatere publica. Ceea ce fac organismele media, televiziunile, in campaniile lectorale, servesc exclusiv interesele candidatilor la guvernare si deloc cetateanului interesat sa inteleaga care sunt lucrurule care il privesc cu adevarat si in mod nemijlocit. Presa serveste politicianul si nu publicul pe care pretinde ca-l serveste.

Aceasta situatie inchide o alta veriga a lantului vicios care defineste existenta si functionalitatea denaturata a intreprinderilor noastre de presa. Asa se face ca astazi cele mai multe organisme media par instrumente puse in slujba unui unic proiect. Ele sunt partizane, supra-motivate, "vaz enorm si simt monstruos". Ard intens, fara nuante, fara iertare. Par a se consuma ca o flacara pe rugul unor dezbateri. Insa aceste dezbateri nu sunt dezbateri de principii, nici macar pe tema doctrinelor politice, ci sunt pornite de la banale conflicte interpartinice. Sau chiar de la mai putin. Sunt infierate nu principii, ci oameni si organizatii.

In timp ce noi traim zile interesante, mai interesante chiar decat am dori, cand lumea este amenintata de o noua inflamare a tensiunilor economice mondiale, televiziunile si presa scrisa varsa "sange" pe teme partinice. Aceasta indarjire de a servi meschine interese partinice este ca atat mai ingrijoratoare cu cat antreneaza in organizatiile media un adevarat cretinism profesional. Idei lansate pe genunchi, sfidand orice logica a analizei sociale, economice sau politice, realizatori lansati pe toboganul unui delir care pierde orice contact cu realitatea, iata imaginea apocaliptica pe care mi-a creat-o in ultimele saptamani media romaneasca.

Lipsa de profesionalism nu se vede insa doar in sfidarea oricarei deontologii a discursului publicistic, ci si in dezinteresul manifestat de conducerile editoariale fata de subiectele care ar merita atentia publicului. Cititorul si telespectatorul ar merita sa fie informat asuprta problemelor economice si politice care framanta lumea contemporana, insa aceasta nu se intampla. Pentru ca presa romaneasca nu vrea sa informeze si sa educe, ci sa-si persuadeze si sa-si manipuleze publicul.

In acest moment, media romaneasca este aproape total compromisa, moral si economic, profesional si deonotologic. In Romania, criza presei este mai acuta decat cea economica si financiara. Inafara de politicieni, care tanjesc doar dupa votul publicului, cine ne mai calauzeste pe drumul arid al crizei?