25 replies to this topic

[mansour ana 34]

Tin sa va precizez inca de la inceput ca aceasta este o poveste reala. Nu am facut-o publica pana acum. Doar voi o stiti. Nu v-o spun ca sa ma plang, ci doar ca pe o simpla poveste. Sunt casatorita de 8 ani cu un cetatean arab, care avea si 2 copii din prima casatorie, pe care i-am crescut eu. Ei acum acum 16, respectiv 17 ani. Din casatoria noastra au rezultat 2 copii, care au acum 6, respectiv 1 1/2 ani. Sotul meu este inginer, dar nu putea gasi serviciu aici, asa ca de vreo sase luni am trait numai din salariul meu.(mentionez ca stam cu chirie - 300 euro/luna). Din decembrie 2004, el a stat fara viza de sedere in Romania.Acum 3 saptamani au venit baietii de la Autoritatea pt.straini, l-au ridicat, si dupa o saptamana de stat la Centrul de la Otopeni, a plecat in Iordania impreuna cu copiii lui(cei mari). Ia spuneti-mi mie, Statul Roman, chiar isi bate joc de cetatenii lui? Am ramas singura aici, cu doi copii mici, cu serviciu, si cu inca alte 3 colaborari acasa, stau cu chirie (inca) pt.ca nu o sa mai am cu ce plati de luna viitoare, am ramas cu o gramada de datorii lasate de desteptul meu sot, mama nu ne primeste la ea, ca i-a intrat in cap ideea sa-si vanda apartamentul cu 3 camere si sa-si ia o garsoniera, si mie imi vine sa-mi iau campii. Incerc sa ma comport cat pot eu de normal, pentru ca copiii mei sa nu simta starea in care sunt, dar imi este foarte greu. Nu stiu ce ma asteapta, nu stiu cu ce sa incep, sunt foarte dezorientata si nu reusesc sa-mi fac ordine in cap. Voi ce ati face in locul meu? Vreau sa va spun ca, am simtit pe propria-mi piele, ca atunci cand ai un necaz, toti apropiatii(ca sa nu spun prietenii) fug de tine, se eshiveaza.Stiu ca e greu sa dai sfaturi intr-o astfel de situatie, dar sunt chiar disperata. Vreau sa va spun ca ma trezesc dimineata, ii pregatesc pe cei mici, plec la serviciu, pana unde fac 1 1/2 h, stau 8 ore, vin acasa, intre timp luand unul din copii de la gradi, femeia care sta cu cel mai mic pleaca, iar eu raman singura cu ei, si nu mai pot sa fac nimic, pt.ca piticul de 1 1/2 an, nu sta locului o secunda. In sfarsit pe la ora 22.00 se culca piticii, iiar eu abia atunci incep sa fac mancare si alte treburi casnice, plus ca apoi ma apuc sa mai si lucrez. Cat o sa mai rezist asa? Scuze daca am deranjat pe cineva cu povestea mea, dar simteam nevoia sa ma descarc, pt ca am ajuns la limita. Daca aveti vre-un sfat pt mine, il primesc cu placere.

[mansour ana 34]

Nu vreau sa ma compatimiti.Departe de mine....Vreau doar ceva incurajari. Mi-ar prinde bine.

[ana maria]

Pe mine chiar m-a impresionat povestea ta. Am si eu o fetita de 2 ani si stiu ce inseamna sa nu poti face nimic cand stai cu ea dar eu am noroc de mama mea care are grija de ea cand eu lucrez.
Te admir pentru puterea de care dai dovada si nu pot decat sa iti urez sa-ti dea Dumnezeu si mai multa putere sa poti merge mai departe.

[dulci23]

intr-adevar chiar ai probleme destul de mari. Insa eu iti spun sa nu iti pierzi credinta in Dumnezeu pentru ca eu sunt sigura ca te va ajuta sa treci peste toate. Pentru mine chiar esti o eroina pentru ca ai rezitat pana acum . Iar daca ai rezistat pana in acest moment eu zic ca vei razbate si de acum incolo.
cu respect,
dulci

[leea]

stiu ca e dificil ceea ce ti voi spune ca ar trebui sa faci!
in primul rand sa gasesti sa inchiriezi ceva mai ieftin!poate in jurul a 100 eur.Asta te framanta, e o suma destul de mare care merge doar pe chirie!Apoi incet, incet o sa intri pe un fagas normal, daca l pot numi asa!Nu dispera!fii puternica!Ptr ca ai doi copii care au nevoie de tine!O sa ti gasesti echilibrul pana la urma, sunt convinsa!
Multa tarie!si putere sa treci peste necaz!

[cristina i.]

Draga mea,cred ca tot raul spre bine pana la urma!Daca timp de un an si ceva ai intretinut 2 copii,2 adolescenti si un barbat,acum se rezuma totul la tine si la copiii tai.Sfaturi nu pot sa dau,dar poate vreo una din idei o sa te ajute,ti-o doresc din toata inima!
1.Odihneste-te noptile o perioada de 2-3 zile,vei vedea ca,daca esti odihnita, porti sa-ti organizezi si timpul
2.Fa-ti un program strict pt.seara:luni-gatesc,marti-spal,miercuri-fac curat, joi-lucrez contabilitate,vineri-gatesc,sambata-ce mai gasesc pe ici pe colo si eventual contabilitate,DUMINICA-PARC,TEATRU DE COPII,RECREERE TOTALA.Asa o sa poti sa-ti incarci bateriile pt.o noua saptamana.
3.Educa-ti copiii!Eu am o fetita de 2 ani si trei luni,care, atunci cand vin acasa, devin proprietatea ei absoluta.Nu pot sa mai fac nimic!!!Dar am gasit solutia:am implicat-o in tot ce fac eu.Daca sunt in bucatarie-oalele si farfuriile de plastic devin jucarii pt.fetita me(bate in ele,ajeaza capace,etc) , bineinteles sub ochii mei si din cand in cand ma joc si eu cu ea;daca spal o pun sa-mi aduca rufele pana la masina;daca sunt la calculator-ii dau o foaie de hartie si un creion,etc.Oricum copilul de 6 ani este destul de mare ca sa inteleaga ca mami are nevoie de ajutor,asa ca nu ezita sa-ceri ajutorul.

O sa reusesti daca vrei,daca iti impui sa mergi mai departe si daca lasi trecutul in urma.BAFTA!
Sunt convinsa ca vei reusi,deoarece ai inceput sa constiientizezi ca ai o problema,si dupa cum stii-ORICE PROBLEMA ARE REZOLVARE!!!

[carmenbur]

Vad ca fetele ti-au dat sfaturi foarte bune. Nu-mi ramane decat sa-ti urez mult succes. Poate te va ajuta cumva si mama ta, sau alta ruda din familie, asta ti-ar prinde bine. Sotul tau a plecat ...............dar a si uitat de voi? Nu va poate ajuta macar financiar?
Fii optimista si problemele se vor rezolva mai usor. :)
Multa sanatate va doresc

[paidolat]

E destul de greu de dat sfaturi..insa ... nu dispera, incearca sa intrii in Concediu de Crestere copil chiar daca numai pentru jumatate de an, si o sa ai mai mult timp pentru copii si casa. Poate intre timp o sa se mai rezolve si cu ajutorul parintilor. Oricum iti doresc din toata inima sa ai puterea sufleteasca de a depasii greutatile.

[mihaela_lica]

Incerc sa-ti dau putere spunandu-ti ca STIU din experienta ca va trece aceasta perioada grea si ca din ea vei iesi alta, mai bine si mai frumos construita.Asa este si cu metalul lamurit, este trecut prin foc.Baietii mei au ajuns la liceu acum si sunt copii foarte buni, dar aveau 1 si 3 ani cand am divortat si ca sa evoc incercarea prin care am trecut, iti spun doar ca un an nu le-am putut cumpara carne ci doar oase "pentru caini"cu 2000lei kg(imi aduc si acum aminte pretul)... etc
Parintii, sora, prietenii ...asa a fost planul divin ca sa raman singura si in disperarea aceea sa-mi invat lectia personala.
Dupa ce m-am recladit si am privit totul din alta perspectiva, celelalte probleme s-au rezolvat de la sine si MAI ALES cele materiale (astazi baietii daca au o prblema este sa-si dispute cele doua masini germane-spre exemplu)
Acolo unde este comoara noastra, acolo este si inima noastra si sa ne rugam pentru sanatate ca banii azi ii ai, maine nu si iar se-nvarte roata...
Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic si crede-ma vei fi foarte puternica pentru ca ai pentru cine.
Scuze daca am deranjat

[adina_l]

draga mea, cred ca inteleg exact ce simti pt ca traversez o perioada asemanatoare. diferenta este ca baietii mei au 4 si 13 ani. stiu, din experienta, ca faptul ca nu esti singura in situatia asta te ajuta cateodata. eu am reusit sa-mi gasesc un apartament dragut cu 150 USD si lucrurile au inceput sa se aseze un pic acum.

tot ce pot sa-ti spun este ca TREBUIE SA POTI, asa ca nu te da batuta.

daca simti nevoia vreodata sa vorbesti cu cineva, nu ezita. adresa mea de mail este adina_l2003@yahoo.com

[mansour ana 34]

Va multumesc foarte mult pt incurajari. Chiar ma ajuta sa vad ca mai exista"oameni". Ceea ce nu va-m spus inca e ca relatia cu sotul meu s-a deteriorat de mai mult timp, tocmai din cauza banilor. Asa ca , ce pretentii sa mai am eu de la el acum, cand el nici cand era aici nu aducea nimic. Am vorbit cu el la telefon, dar zice ca nu are bani. Concluzia pe care am tras-o eu pana acum este ca cel mai bine e sa te bazezi pe tine insati. Din pacate, draga Leea, chirie de 100 euro nu prea mai exista in Bucuresti. Iar in ceea ce o priveste pe mama, ea mi-a spus foarte clar: "Draga, eu nu am iesit la pensie ca sa cresc copii; da-i la gradinita saptamanala si descurca-te", si nu are decat 58 de ani si se tine foarte bine.Iar surorile mele sunt si ele casatorite, asa ca...fiecare cu familia lui, nu? Cristina, daca stau sa ma gandesc bine, programul propus de tine este foarte bun pt.mine, dar eu fiind atat de ravasita in ganduri, nu mi l-am imaginat. Merci foarte mult inca o data, si va doresc si voua multa sanatate si putere de munca.

[izaroman]

Draga mea, sper sa nu te superi ca-ti spun asa, chiar daca tot ce era de spus s-a spus, eu cred ca ar trebui sa te mai gandesti serios la ceva...
Si iti spun din pacate, tot din experienta, pentru ca stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag de care depinde soarta ta financiara, stiu cum e sa fii falit, stiu cum e sa stai in chirie cu copil mic si imi imaginez perfect ce simti si prin ce treci... Totusi, in nici una din situatiile grele pe care le-am depasit, chiar daca nu mi-a mai ramas nimic si nu am mai avut pe nimeni langa mine, am descoperit ca exista totusi ceva care ma poate ajuta sa ma regasesc si o sa-mi dea puterea sa merg mai departe. Acest lucru a fost credinta... Nu uita, cineva acolo sus te iubeste, chiar daca acum te-a supus la incercari foarte grele... Curaj, vor trece toate si stim bine ca ceea ce nu ne omoara ne intareste!

[leea]

eu sper sa gasesto ceva cu chirie mai mica.poate chiar printre noi care ti stim povestea!ai mai scapa de povara asta!eu am stat cu chirie vreo 10 ani si stiu ce inseamna!
mult curaj!noi suntem aici si te ajutam cu ce putem!

[lilianarodica]

Trebuie sa te intaresti ,sa-ti controlezi starea psihica pentru ca ai de crescut si educat doi copii care nu au nici o vina.,pentru ei trebuie sa fi sanatoasa si echilibrata, o mama bolnava nu le este de folos.Optimismul si increderea trebuie sa fie deviza ta.Soarele va rasari si pe strada ta. Numai bine

[conta_ro]

cu ce te putem ajuta?

[mansour ana 34]

Va multumesc inca o data pentru sprijin. Singurul ajutor de care am urgenta nevoie e moral, psihic, sau cum vreti voi. Oricum e foarte greu, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste toate astea. Nu partea materiala ma sperie, pt ca stiu sigur ca trebuie sa o rezolv intr-un fel, ci faptul ca sunt singura in aceasta etapa a vietii, pe care, desi sunt o persoana foarte puternica si rezistenta de felul meu, nu stiu cum o sa o depasesc. Am de multe ori senzatia ca nu voi putea merge mai departe, ca nu voi gasi solutia salvatoare, dar trebuie sa ma conving totusi ca timpul le va rezolva pe toate.

[lilianarodica]

Draga mea,
Copii tai trebuie sa te calauzeasca sa mergi inainte, pentru ei trebuie sa te straduiesti sa fi sanatoasa si echilibrata. Numai bine.

[dania]

Nu ceda. Fii optimista si totul va merge ok. Piticul are nevoie de tine, cel mare te poate ajuta cat de cat iar tu ai nevoie de ei. Mult succes si imi pare rau ca nu te pot ( sau poate si altii simt la fel ) ajuta cu mai mult.Tu chiar ai nevoie de atat de mediatizata 'matusa tamara'. Sper sa ne mai auzim intr-o nota mai optimista . pana atunci inca o data mult succes si multa rabdare

[cristina i.]

Ce se mai intampla cu tine?Ti-ai revenit?Esti bine?

[mansour ana 34]

Va multumesc f mult pt incurajari. Am constatat in aceasta perioada, ca intr-adevar timpul este cel care le rezolva pe toate. Nu pot sa spun ca mi-am revenit complet, dar oricum, sunt mult mai optimista acum, am rezolvat deja o mare parte din probleme, si cred ca m-am obisnuit putin cu situatia. Nu ma voi obisnui niciodata sa traiesc singura, pentru ca sunt o familista convinsa, dar, ma rog, nu sunt chiar singura, am 2 pitici foarte dragalasi, pentru care merita sa treci peste orice. Va doresc tot binele din lume, si o viata linistita, de care, din pacate, noi contabilii, nu prea avem parte.