Postat 10 July 2007 - 08:53 PM
ORDIN Nr. 1753 din 22 noiembrie 2004
pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv
50. În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se vor evalua la valoarea justă.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire.
Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.
La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către ordonatorii de credite, şi servesc pentru uz intern în cadrul unităţilor respective.
Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate.
În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus.
Această eliminare se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
51. Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus.
În această situaţie, cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile.
Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.
Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.
De asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.
Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se va face la valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definită în prezentele norme.
NORMA din 27 mai 2004 privind limitele admisibile de perisabilitate la marfuri în procesul de comercializare
Art. 1
Prin perisabilitati, în sensul prezentelor norme, se întelege scazamintele care se produc în timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, înghetare, topire, oxidare, aderare la peretii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngrosare, împrastiere, farâmitare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reteaua de distributie (depozite cu ridicata, unitati comerciale cu amanuntul si de alimentatie publica).
Art. 2
Nu constituie perisabilitati pierderile incluse în normele de consum tehnologic, precum si cele produse prin neglijenta, sustrageri si cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forta majora.
Art. 3
Limitele maxime de perisabilitate care pot fi acordate marfurilor potrivit prevederilor art. 1 sunt prevazute la art. 13.
Art. 4
Perisabilitatile produse în conditiile mentionate la art. 1 se aproba de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, dupa caz, la nivelul cantitatilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia receptionam marfurilor transportate, a inventarierii sau a predarii gestiunii, pâna la limitele prevazute la art. 13.
Art. 5
Limitele maxime de perisabilitate pentru marfurile ambalate în recipiente din sticla se aplica si pentru ambalajele respective.
Art. 6
Perisabilitatile pot fi acordate numai dupa o verificare faptica a cantitatilor de produse existente în gestiune, stabilite dupa cântarire, numarare, masurare si prin alte asemenea procedee si dupa efectuarea compensarilor conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 7
Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare si desfacere se stabilesc la nivelul întregii activitati a persoanei juridice platitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de marfuri la pretul de înregistrare al marfurilor intrate sau la pretul de livrare pentru marfurile vândute în perioada cuprinsa între doua inventare.
Art. 8
Aceleasi limite maxime de perisabilitate se acorda si pentru marfurile din stoc.
Art. 9
Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplica o singura data pentru cantitatile de marfa efectiv intrate sau, dupa caz, livrate, în functie de conditia de livrare stabilita între furnizor si beneficiar.
Art. 10
Comerciantii pot stabili cote de perisabilitati diferentiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, pentru a fi admise la cheltuieli deductibile din profitul impozabil, cu obligativitatea încadrarii în limitele maxime de perisabilitate prevazute pentru grupa respectiva de marfuri.
Art. 11
Pierderile sau scaderile cantitative care depasesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
Art. 12
Normele privind limitele admisibile de perisabilitate se aplica numai persoanelor juridice care sunt obligate, potrivit legii, la plata impozitului pe profit, în limita caruia cheltuielile cu perisabilitatile sunt deductibile din veniturile realizate
Tinand cont de cele de mai sus, varianta 2.
Ajuta-te singur, pentru a putea ajuta pe ceilalti...
2
EXPERTCONTA_RASP_CARTE2006.zip 1.21MB
523 downloads
maria_dinu_best, la Sep 16 2005, 02:17 PM, a spus: 
perisabilitati.xls 17.5K
189 downloads
.gif)
pentru cine mai are, va rog sa mai adaugati. 
