90 replies to this topic

[Otilia Alupei]

dragilor,

ieri mi-a venit ideea asta si daca credeti ca v-ar face placere sa ne povestiti cum ati ajuns sa fiti contabili, fiecare dintre voi, sa stiti ca va asteptam cu drag.

haideti, cine incepe ??

[Florin_76]

Avand probleme serioase cu spatele si neavand voie sa depun efort fizic mai multi prieteni m au sfatuit sa ma apuc de conta ( deoarece stiau ca imi place sa ma joc cu cifrele ) desi nu stiau la ce " chin " ma condamna ( Azi nu m-as vedea facand altceva deoarece cred ca m-as plictisi fara stresul care e in conta ) Asa ca m-am apucat de invatat si practicat conta si dupa 8 ani inca mai am multe de invatat

[mariana_flo]

dupa terminarea clasei a 8-a trebuia sa-mi aleg un liceu. Umanul nu ma caracteriza, mate-fizica ... nu-mi place fizica, pedagogie de nici un fel, iar sanitarul... insemna implicit medicina, si n-avea cine sa ma intretina in facultate. Asa ca a ramas doar economicul. Si iata-ma. Am fost liceana in perioada anii 90-95 cand nu prea existau manuale si toata economia tarii era in schimbare. Am avut profesori extraordinari, si asa am ajuns sa indragesc domeniul. Mai tarziu am urmat si facultate de profil, si n-as practica alta meserie pentru nimic in lume. Dupa fiecare lucrare mai grea, ma simt de parca as fi descoperit America. E un sentiment fantastic (chiar daca injur de toti sfintii, cand se schimba legislatia si intru in ceata :) ).

[lyv]

Eram in clasa 7-a in anul 1987. Locuiam la tara si mergeam in vacanta la lucru la fermele legumicole din zona pt a castiga niste bani. De mai multe ori am vazut un baiat care nu lucra fizic ci doar avea un registru , un calculator de birou si un stilou. In fiecare zi venea scria ceva, intra in birou, mergea cu masina cu sofer si iar venea seara cu registrul.... Intr-o zi mi-am luat inima-n dinti si am intrebat o d-na mai in varsta : ,,Cine e baiatul ala imbracat elegant care numai scrie? Baiatul meu mi-a raspuns d-na: Ala e d-l economist. " Din momentul ala m-a prins flama. Am mers acasa si am zis la maica-mea (si ea contabila 35 ani) ca vreau sa ma fac economist la ferma legumicola. La inceput maica-mea s-a impotrivit (stia ea de ce) dar vazandu-mi inversunarea a lasat dupa mine. Si asa a urmat liceul economic, facultatea de stiinte economice, expertul si cate o sa mai urmeze o sa mai vedem. De invatat inca mai este loc intodeauna......
Acum mama e pensionara si cand vrea sa ma tachineze, cand aude ca ma plang de atatea hartogarii si birocratie imi aduce aminte parinteste: ,, Eu ti-am zis sa te faci popa , dar nu m-ai ascultat"...............................

[Otilia Alupei]

va multumesc, dragilor, ca ati dat curs invitatiei mele !

va spun si eu povestea mea, dar nu cred ca am timp pana diseara.

va doresc o zi insorita si in inimioare.

[Otilia Alupei]

Dragilor, s-a facut seara, deci iata povestea mea !

Vara lui 1992 m-a gasit economist bugetar si agent de vanzari la firma unei prietene vechi (incepusem la ea din luna mai). Castigam din vanzari mai bine decat aveam salariul bugetar, ba chiar ma incurca serviciul de baza fiindca imi trebuia mai mult timp sa lucrez ca sales agent, dar inca purtam tarele „cartii de munca” si nu aveam curajul sa ma desprind singura de un serviciu la stat. Lasati ca m-au desprins sefii mei concediindu-ma (impreuna cu alti 9 colegi din acelasi compartiment) in urma unei restructurari masive de personal.
Prin urmare, incepand cu 1 iulie 1992 mi s-a incheiat contractul de munca la stat. Drept sa va spun, eu m-am bucurat fiindca asa capatam libertatea de miscare ca agent de vanzari. Mi-am mutat cartea de munca la aceasta „prietena” (o sa intelegeti de ce cu ghilimele), chiar incepand cu 01.07.92 si am inceput sa alerg serios dupa comenzi. Nu era zi sa nu vin macar cu 2, livrarile mergeau f. bine, incasarile la fel. Sincer nu prea ma dadeam in vant dupa activitatea asta (mi-era jena sa bat la usa cu oferta, sa nu cumva sa deranjez), dar era suficient de banoasa, nu am avut nici un fel de incidente in „piata”, lumea se purta frumos cu mine, ba chiar am ramas cu cativa prieteni de atunci.
Toate bune si la locul lor, numai ca la sf. lui sept. 92, dupa cateva luni in care fusesem cotata ca fiind cel mai bun agent pe care l-a avut, cu lipici la clienti, am vazut ca „amica” tot nu-mi platise nimic din darile aferente salariului pt. per. lucrata si ca eram in pom cu cartea de munca, tocmai eu care ii aduceam cele mai mari venituri in firma, mai mari decat aducea chiar ea insasi (lucram doar noi 2). M-am suparat f. tare pt. gestul ei, i-am cerut sa-si onoreze datoriile fata de mine, insa mi-am dat seama ca n-are de gand s-o faca si ca-mi planuieste o "preaminunata" tzeapa. Drept urmare, dupa ce mi-am incasat comisioanele pe care le mai aveam de luat, mi-am luat cartea de munca (neplatita, ce credeti ?) si i-am zis „adio” !
Dupa aceea, am vorbit la fostul serviciu bugetar, oamenii au fost superdraguti, mi-au inteles situatia si mi-au schimbat imediat iesirea prin transfer (cu care plecasem initial) cu iesirea in somaj, ca sa ma pot duce sa-mi depun dosarul si sa pot primi, apoi, cei cativa banuti de acolo - sa nu mor de foame fiindca, din partea familiei mele, nici o sansa de sustinere financiara pt. ca mama - pe chelt. ei - ii crestea fratelui meu fata cea mare (micuta atunci) fiind coplesita de problemele lui ce pareau fara sfarsit, asa ca nu era loc si pt. mine. Ea nici n-a prea stiut ce mi se intampla pt. ca mi-am dat seama ca avea destule pe cap si i-am ascuns dimensiunea reala a acestui necaz - oricum n-a dat semne ca ar mai avea disponibilitate si pt ale mele. La vremea aceea nu aveam prieteni cu bani, nimeni nu ma putea ajuta financiar - nici macar o perioada.

Dragilor, uitati asa m-am trezit in pom si pomu'-n aer, insa cu demnitatea refacuta si mi-am zis : „Ei, fir-ar sa fie, pai eu sunt economist sau ce, papucii mei, sunt ?? Am facut facultate economica degeaba ??” Incepusem deja sa ma gandesc ce voi face, de ce sa ma apuc pe taram economic fiindca, in urma „tratamentului” suferit, mi se taiase cheful de vanzari directe ! Mi-am dat seama ca voi avea nevoie de o meserie care sa ma asigure financiar fiindca eram singura (divortata de 5 ani, fara copii) si saraca, trebuia sa ma "administrez autonom” si alta solutie n-am gasit atunci decat contabilitatea fiindca cererea de contabili era mare, piata de munca pe segmentul asta cerea si iar cerea, asa ca merita sa ma apuc de treaba. Un "sponsor" as fi putut sa-mi iau cu usurinta, oferte erau destule fiindca eram tanara, frumusica si licentiata, vorbeam 2 limbi straine - engleza si franceza (engleza chiar fluent), insa eu nu sunt cladita sa ma intretina astfel un barbat - daca intelegeti ce vreau sa spun...

Eehheiii... dar stati asa ca lucrurile erau si mai complicate pt.ca eu nu facusem conta in facultate decat un an (in anul I - am terminat Cibernetica), nu-mi placuse absolut deloc fiindca nu intelesesem mai nimic din ea - tot ce mai tineam minte era contul 212 „animale tinere si la ingrasat” pe seama caruia de amuzaseram in clasa, abia-abia luasem un 6 la examen, primit si ala "mai de mila, mai de sila" ...
Eram intr-o situatie imposibila, dar mi-am zis ca nu sunt o proasta - deci pot sa invat, asa ca mi-am cumparat de pe piata tot ce am gasit ca manual de conta, iar cea mai buna a fost o carticica mititica „contabilitate pt. incepatori” - aia m-a ajutat cel mai mult.
Ca sa vedeti cum e viata, in timpul facultatii stiti ca ne vindeam manualele studentilor din anii mai mici, dupa cum si noi le cumparam de la cei din anii mai mari. Ei, pe "nemernica" aia de carte de contabilitate nu am reusit sa o vand nicicum si am ramas cu ea in biblioteca ani la rand (am terminat in '84)!! Cand m-am hotarat sa ma apuc de conta, m-am gandit ca nu fusese intamplator faptul ca acea carte ramasese la mine (desi ea nu mai era de actualitate), mi s-a parut un semn divin.
Dupa ce mi-am adunat material de studiu, m-am apucat de invatat in regim de sesiune (asta era cam prin oct. 1992), o luna de zile am tocit cartile alea in speranta ca voi reusi sa fac fata cerintelor si D-zeu mi-a intins o mana de ajutor printr-un fost coleg concediat ca mine, care mi-a oferit prima firma din viata mea spre a-i tine conta, o firma de tamplarie a unor prieteni ai lui, iar pt. increderea si ajutorul acela ii zic si acum : "Trai-te-ar D-zeu in sanatate si bucurii, Alex Dima !!!"

Asa a fost cu prima firma, ei i s-a alaturat apoi o „taraba” a unor prieteni ai unor prieteni, de la taraba asta a venit (la vreo 2-3 luni) si vecina ei de taraba care i-a zis „ Cine iti tine contabilitatea in dosare asa frumoase ?? Vreau si eu !!” si am luat-o si pe ea... si tot asa ... si tot asa ...

Nu am avut pe nimeni sa ma invete conta, am invatat din mers, citind tot ce am prins, gandind serios si bagand la cap fiecare noua situatie. Odata, am avut un caz in care, neavand de unde sa ma inspir, am gandit 4 ore o speta contabila pana sa fiu sigura ca reflecta corect operatiunea economica respectiva!
Nu ma intrebati cu ce emotii si cu ce inima stransa m-am dus la Adm. Fin. cu primul bilant facut de capul meu si neverificat de nimeni, dar cat de bucuroasa am fost cand a trecut de verificari fara probleme - am iesit din AF sect.1 zburand de fericire si tare mandra de mine !!

Partea proasta a fost ca nu aveam clienti constanti, activitatea lor fluctua destul de mult, plateau destul de putin, banii nu-mi erau suficienti intotdeauna, pana prin 1995 am cam "tras matza de coada", plateam chirie fiindca stateam in gazda si va marturisesc cu mana pe inima ca au fost unele perioade f. rele - cand zile-n sir am mancat doar paine cu margarina.
Primul control l-am avut de la Adm. Fin. Sector 6, dra inspectoare mi-a marturisit ca-si luase 4 zile sa ma controleze, insa i-au trebuit doar cateva ore intr-o singura zi fiindca imi spusese ce sa-i pregatesc si ii pregatisem tot. Recunosc ca in urma acestui control am ramas amice si ca la ea (insa rar si cu mare rusine) mai indrazneam sa vin cu vreo problema mai dificila, daca nu eram sigura de solutia mea. Fata asta a fost minunata cu mine (dra Sia Cote), o iubesc si-i sunt recunoscatoare si acum pt. ajutorul dat (atat cat a fost), ea niciodata nu mi-a inchis telefonul in nas, ca sa zic asa...

Ce forum de conta ?? Ce baza de date pe internet, ce Google ?? Eheeeii ... cate ore am petrecut la Monitorul Oficial citind materiale legislative, cate drumuri am tot batut p-acolo si pe la Admin. Fin. ... numai sufletul meu stie !

Sa va mai spun ca in per. aceea am incercat si un mic comert cu haine din Turcia ?? Asa, ca sa ma inscriu in trend ... Am facut un singur drum cu bani imprumutati de la o alta "amica" si lucruri lasate apoi in Consignatia, numai ca, la intoarcerea in tara, "amica" mi-a cerut toti banii inapoi imediat, desi fusese vb de un termen de 3 luni pt. restituire si astfel nu am mai avut cu ce sa continui - oricum calatoria aia a fost oribila si istovitoare, nu era pt. mine asa ceva.

Bunii mei, cam acestea sunt de zis despre inceputurile mele in viata de contabil, asa mi-au fost anii 1992-1995. A fost f. greu, dar nu am avut de ales - a trebuit sa iau taurul de coarne !! Noroc mare ca-mi mergea mintea bine (din pacate, asta poate fi un defect major intr-o casnicie ), ca – desi facusem o facultate de economie socialista ce nu se mai aplica - ramasesem, totusi, cu o gandire economica generala destul de buna si asta m-a ajutat enorm sa translatez spre alta specialitate, ca invatand singurica chiar am inteles cu ce se "mananca" contabilitatea si, spre deosebire de anul I de facultate, mi-a placut f. mult fiindca este atat de logica si interactiva.

Daca imi mai aduc aminte de ceva semnificativ, mai completez... deocamdata, cam atat.

[Doina P]

Otilia draga, cu toate ca dau in foc cu lucrarile, nu pot sa nu-ti spun ca esti grozava.. nu am putut sa nu citesc tot.
In esenta, cam tot asa am devenit si eu contabila. Eu initial am lucrat in cercetare, in acord global, contabilitatea fiind pt.cei mai putin dotati. Era ca si acum NEPRODUCTIVA. Dupa 1990 ,de la institut se pleca fie in strainatate, fie pe la firme particulare.
Doream din tot sufletul sa plec si eu.., M-a auzit cel de sus si mi-a scos in cale exact ce trebuia:
Sotul unei colege care si-a facut o firma de prestari servicii(pe care o am si acum) si evident o alta colega care anterior mi-a promis ca in cazul in care voi gasi o firma ,ea ma va ajuta la conta.
Asa am reusit sa parasesc o institutie a statului si ma bucur.
Evident ca am spus patronului ca eu nu stiu inca contabilitate, dar ca nu voi face greseli.
Cu ajutorul prietenei mele,m-am descurcat. Evident ca au urmat cursuri peste cursuri...examene... ceccar
Ceva interenant: Toate situatiile , inclusiv balantele, le faceam "cu creionul pe hartie"
Sotul lucra la un centru de calcul si mi le" recopia" . Ei bine ,mult timp ,eu nu puteam sa ma uit pe ele ,pt. ca daca nu erau scrise de mana mea ,nu le intelegeam...
Doamne ,cat timp a trecut de atunci...

[uiliv]

Doamna Otilia va pricepeti la multe lucruri ati fi buna ca ziarista, profesoara ,moderator de televiziune si nu in ultimul rand un director cu picioarele pe pamant prin ministerul de finante.

[Otilia Alupei]

Va multumesc mult, amandurora, pt. aprecieri , sunteti niste draguti !

Doina draga, poate ca am fost grozava... uitandu-ma inapoi mai ca-mi vine sa zic si eu la fel, insa sa stii ca nevoia a fost cea care m-a pus pe roate, ambitia - cea care m-a motivat si un IQ bun, dat de samanta celesta si cizelat prin educatie - cel care m-a ajutat sa ma descurc onorabil, cel putin pana acum.

@uiliv, prima mea alegere pt. un liceu, la sf. clasei a 8-a, a fost la liceul pedagogic. am dat probele eliminatorii (le-am si luat), apoi m-am razgandit si m-am dus la mate-fizica. Si aici a fost o poveste f. interesanta.
M-am nascut din parinti profesori, poate si asta a avut o influenta...
Privitor la restul, chiar nu m-am gandit, desi mi s-a mai propus sa scriu prin 2 publicatii... insa moderator de televiziune, inca nu ! Cat despre director prin MF ... cale lunga.

Si inca ceva, d-le @uiliv : va apreciez politetea mai mult decat va inchipuiti ! Cu toate astea, avand in vedere ca nu avem relatii de subordonare unul fata de celalalt si ca suntem "di-un leat" (stiu expresia asta fiindca si eu sunt moldoveanca de origine), n-ati vrea sa ne tutuim, va rog ?

Noapte buna.

[anuszka]

Sa fie vreo 9 - 10 ani de-atunci.....Aveam studii superioare economice. Am inceput cu secretariat, conta primara. Contabilul de-atunci al firmei la care ma angajasem venea din joi in pasti sa faca inchiderea. Erau note contabile de mana la niste centralizatoare luuuuuuungi si un dosar ca o varza. De fapt cred ca aici s-a produs "clic"-ul : ma enervau dosarele alea nearanjate. Zic hai sa le pun eu in ordine, "la linie".Si bagandu-mi nasul in ele putin cate putin am vazut ce inseamna centralizator de casa, banca, alte nevoi firma, salarii, etc . Si am mai vazut ca se si repeta in fiecare luna. Cateva luni l-am ajutat pe contabil sa introduca intr-un programel de conta simplut notele contabile....apoi el a renuntat pe neasteptate si m-am vazut singura singurica.....I-am spus patronului ca mi-e teama sa ma inham la ceva ce nu prea cunosteam. Zice, lasa ca prinzi din zbor : uite cand nu sti ceva il suni pe cutare si la sfarsit cand tragi balanta vine cineva si ti-o verifica. Tot n-am vrut. Atunci a angajat o tipa cu ceva ani experienta. Dar aceasta n-a rezistat decat cateva luni. Numai bune pentru mine sa prind incredere in ce invatasem. Societatea s-a extins brusc prin achizitionarea unei fabrici cu profil diferit. Si uite asa pe nesimtite, fara sa-mi doresc sa fac contabilitate....................Am schimbat multe firme. La una din ele n-o sa uit ce mi-a zis patroana:" nu te supara, dar eu ii consider pe contabili niste frane in activitate : eu zic hai sa facem asta, contabilul imi baga bete in roate, ca trebuie aia si aia......" I-am replicat : de ce nu plecati cu masina la drum fara frane ??? Da, mi-a zis, stiu ca sunteti necesari dar tot nu-mi schimb parerea. M-a angajat.
Ei, si dragii mei contabili de atunci mi s-a tot intarit convingerea ca TOTI considera la fel. Un inginer, un jurist, un lacatus, un mecanic, SUNT NECESARI, un contabil E UN RAU NECESAR. Pe noi ne accepta, iar pe ei ii cauta.
Intre timp, m-am "expertizat" , dar dupa cum stiti, nu mai este suficient. Noi si doctorii ce ne mai scolim non stop.
Pana la urma eu nu ma plang de munca dar de multe ori de inutilitatea ei. De raportari, raportari, raportari.........
Pana la urma de-aia nu ne mai considera nici patronii NECESARI. Pentru ca rolul nostru ar trebui sa fie acela de a paricipa efectiv la bunul mers al entitatii la care lucram : luarea deciziilor fara consultatea nostra sa fie EXCLUSA. Am alunecat pe nesimtite pe panta inclinata de mai marii nostri si ne-am transformat in niste robotei care descarca declaratii, completeaza declaratii, stau la cozi si depun declaratii....
Asa am ajuns eu contabil.

[razvyrazvy]

Chestii interesante aici!
Acu sa vedeti de povestea mea!
Am lucrat 11 ani ca lacatus mecanic si cand am simtit ca fabrica o ia la vale, am iesit cu ordonanta (m-am cerut, ca nu voiau astia sa imi dea drumu', cica o sa mor de foame )si cu bani luati am facut facultatea la privat.
Nu va zic, am fost somer 5 ani, era ca naiba , fara bani..... Brrr, urate vremuri...
Da' toate au trecut si dupa un an de zile de la angajare, am reusit sa ajung contabil sef, la 3 firme.
Acum, fabrica s-a inchis (faliment) si cand ma intalnesc cu fosti colegi, ma felicit pt ideea si curajul de a face o schimbare in viata mea. Unii colegi au ajuns la spitalul de nebuni, din cauza ca nu au conceput sa ramana someri, altii au probleme de sanatate, altii is demoralizati total. Culmea e ca toti acestia erau dintre aia care imi ziceau ca am sa mor de foame, ca nu o sa gasesc alt loc de munca si ca fabrica merge fff bine.
Acum am o idee sa fac o afacere :cool: !!!
Nu ma las pana nu o fac!!!
Va urez la toti bafta si sa avem nervi tari pt legislatia noastra care nu ne lasa deloc sa ne plictisim!!!

[mariana07]

Doamna Otilia sunteti de toata admiratia! Cred ca daca as fi avut viata dvs. m-as fi sinucis!!!

[Otilia Alupei]

Draga Mariana, au fost destule perioade in viata mea cand mi-a fost f. greu, eram saraca si ajunsesem la o disperare maxima, atunci (recunosc) acel gand cumplit nu mi-a fost strain.
Chiar si acum cred ca viata nu merita traita in orice conditii, numai ca solutia parasirii ei voite nu e cea corecta, ci stradania pt. a fi schimbata in bine.

Dragilor, eu am ajuns la concluzia ca D-zeu ne incearca punandu-ne in spate greutate peste greutate pana cand, uneori, ingenunchem sub aceasta povara, insa niciodata cat sa ne doboare de tot si tocmai atunci cand credem ca s-a sfarsit, apare raza de soare, apare mana intinsa si / sau solutia salvatoare. Totul e sa avem taria fizica si mai ales psihica de a rezista acelui "tzunami" si de a recladi ! Asta tine de structura fiecaruia, insa priviti cu atentie in jurul vostru si veti vedea ca suntem inconjurati de semeni cu probleme grave, ca este multa suferinta langa noi, dar oamenii sunt inzestrati primordial cu structura necesara luptei cu necazurile, altfel am fi f. putini pe Terra (ne-am sinucide la prima disperare).

Bunii mei, ma bucur din suflet ca mi-a venit ideea de a deschide acest topic !! Aveti povesti minunate, unele cu totul remarcabile.
Constat cu placere ca suntem destul de multi cei care am dorit sa devenim contabili si am reusit ! Va admir si sunt fericita ca am colegi de toata isprava Astept cu drag si alte istorisiri, chiar daca nu sunt deloc spectaculoase - nu asta e cel mai important - e firesc sa nu fi calatorit, toti, pe mari agitate.

V-am pupat.

[cristina5859]

Excelent subiect !! cand voi avea mai mult timp o sa va povestesc si eu !!

[Otilia Alupei]

Da, Cristina, te rog mult sa ne povestesti si tu

Spor la treaba.

[tomusady_85]

Super tare!!!!
Sunt impresionat, cred ca acum dupa ce am citit cum ati ajuns unii dintre voi contabili, pot sa afirm cu mai multa tarie, ca unii chiar sunt facuti sa fie contabili.
Eu sunt inca f tanar si la inceputul drumului..., dar ceea ce este importat este ca deja am plecat pe acest drum... si nu regret deloc.
Am 22 de ani, sunt student in anul 4 la Faclutatea de stinte economice, sectia Contabilitate si Informatica de Gestiune (la zi) si lucrez contabil la o firma de la 1 decembrie anul trecut.
Cum am ajuns pe acest drum... este simplu...
Am crescut intr-un orasel micut, dar care are liceu... si dupa generala urma sa merg la acest liceu...
erau mai multe optiuni pt mine, dar pt ca in generala imi placea matematica si aveam si calculator... mate info era optiunea potrivita imi spuneam eu... Culmea insa, exact la mate o gafasem la capacitate, gafa care ma costat caderea la urmatoarea clasa care era de profil economic. Am fost putin dezamagit...
Mai tarziu insa a inceput sa-mi placa conta (am mers chiar si la olimpiada pe judet)...
a venit vremea sa aleg faculta... am venit la timisoara si am inceput faculta...
Primul an a fost destul de aiurea....
Dar apoi am inceput sa inteleg mai bine si am inteles ca este domeniul meu...
anul trecut in vara m-am casatrorit..
Apoi m-am hotarat sa ma angajesz... dupa 2 saptamani am gasit o firma in care sefa contabila a zis ca ma invata tot ce este nevoie... atunci urma sa fac conta la o firma mica (una dintre cele 3 pe care le detinea conducerea)Si dupa cateva luni am ajuns sa ocup locul contabilului de la firma mare si acum sunt tot acolo....
Am invatat repede si acum ma descurc cu tot ce este nevoie pt firma la care lucrez...
legat de planurile de viitor as putea sa spun ca imi doresc sa termin cu licenta si apoi sa incep conta acasa, pe langa serviciul de baza...

Oricum... imi place ceea ce fac si cred ca sunt facut pt ceea ce fac....

Aceasta postare a fost editata de tomusady_85: 18 October 2007 - 01:28 PM

[magda_23]

Felicitari pt topic!
Si multa sanatate si intelepciune celor care nu au avut o viata usoara, dar au gasit resurse sa o faca mai buna (in special Otilia).
Despre cum am ajuns contabil nu prea sunt multe de spus.
Am facut liceu economic mai mult impinsa de profesoara de mate ( a zis ea atunci ca mi se potriveste cel mai bine). Am reusit sa-l termin, desi economia politica era sa imi puna capac( nu reuseam sa inteleg ce vrea de la viata mea, mai ales ca profa' avea pretentia sa invatam cu punct si virgula schema pe care ne-o facea ea ). Vorbesc de anul 1987.
Oricum, dupa liceu m-am maritat, am avut un copil :biggrin: , deci nici vorba de facultate, asa ca am devenit vanzator.
In 1996, dupa o perioada in care am lucrat in mai multe locuri si m-am saturat de gestiune (prea erau multe puse in carca de patroni), m-am hotarat sa devin contabil (de stiut ceva stiam, ca faceam conta primara, cu calculatorul nu prea ma descurcam, dar trebuia sa fac ceva).
Primul loc de munca a insemnat si prima mana de ajutor : contabilul nu mai facea fata si avea nevoie ca de aer de ajutor. Nu conta ca nu prea le aveam cu calculatorul. A reprezentat impulsul de care aveam nevoie (sa-i dea Dumnezeu sanatate).
De atunci, am terminat facultatea (tot impinsa de el), am vrut sa devin expert (dar ceccar-ul a zis sa mai stau ), lucrez cu acelasi om la firma de contabilitate.
Evident, spunem tot ce putem ca sa ne racorim cand se schimba legislatia peste noapte sau nu intelegem ce vrea onor ministerul de finante, dar face parte din viata de contabil.
Nu as schimba meseria asta pe nimic altceva (chiar daca in jurul datei de 25 nu mai existam si concediul se programeaza in functie de termene de bilant, declaratii).

[tomusady_85]

Mult succes tuturor celor care sunt implicati in acest domeniu.
Am un sentiment interesant dupa fiecare experienta pe care o citesc... M-as bucura sa raspunda si alti acestei mici provocari... de a vb si ei despre: cum am ajuns sa fiu contabil?

Se apropie 25, si nu unul oarecare, ci unul la final de trimestru... Bafta...

[simo simona]

In 1990 m-am maritat cu un banatean si urma sa ma mut din Bucuresti la el in banat.Eram tipograf pe vremea aia,el era student la politehnica.In orasul in care urma sa ma mut nu exista tipografie deci cu meseria mea nu aveam unde sa ma angajez iar soacra imi promisese postul ei de vanzatoare la paine dupa ce iesea ea la pensie.Puteti sa va da-ti seama ca nu-mi suradea deloc.Asa ca am facut un efort si...am inceput facultatea.Nu va spun cum a fost...faceam facultatea in bucuresti dar eu ma mutasem deja in banat pt ca sotul intre timp a terminat facultatea si ne-am mutat la el acasa .Mergeam la examene luandu-mi si copilul (avea 3 ani).In ultimul an am stat 8 luni departe de famile.Dar a trecut,sotul m-a inteles si iacata am ajuns acum sa dau si examenul de expert contabil.A fost si greu dar si frumos.M-as plictisi daca as avea o meserie la care sa nu mai trebuiasaca sa invat nimic.Dar eu am de invatat cu tonele,asa ca n-o sa ma plictisesc.

[uiliv]

Felicitari pt topic Otilia imi pare rau ca nu pot povesti si eu pt ca nu sunt contabil,dar mai am o tema.Cum isi petrece concediul un contabil.
Spor la munca.