35 replies to this topic

[MARYSA ST]

Pentru ca eram prea obosita ca sa mai lucrez ceva, m-am uitat pe mail si am gasit articolul de mai jos, pe care il postez in ideea ca pentru unii, nu este prea tarziu....Poate il recitim si dupa ce terminam cu inchiderea aceasta de an...si de trimestru...si de alt trimestru...si de alt an....Postez si situl ca sa cititi si comentariile-daca mai aveti timp!
http://www.sfin.ro/a...e_sinucida.html

Lasa-i sa te sinucida
26/04/2007de Patrick Andre de Hillerin

Salut, prietene! Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat... Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei, iarta-ma! Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. Apropo, ai vazut ce soare misto e azi afara? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta. Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene-limita foarte stranse etc., etc. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? „Pachet salarial atragator", „lucru intr-o echipa tanara si dinamica", „mediu creativ", „posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da" platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala... Si programul cum e? Cum zice in ziar, „flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica firmei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica firmei? Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun... Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic!
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maximum 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai weekend-ul liber? Stiai? Aha, si daca stiai de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton! Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca esti un impostor, prietene? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde?
Nu, prietene, habar n-ai. Da" habar n-ai! Altfel, nu-i lasai pe-aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
Al tau,
PAH

Eu:Nu cadeti pe ganduri, nu ati depus declaratiile!:D

Aceasta postare a fost editata de Otilia Alupei: 21 May 2009 - 02:06 PM

[a.d.n.]

Am primit pe mail povestea de mai jos.
O meritati si voi!



SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar.. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul..
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti.
Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din clasa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel,
Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avusese.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea si ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa
participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut
cum sa predau elevilor pana nu te-am intalnit pe tine."


MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita:

Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

*******************

Sa aveti un week-end linistit si poate mai.... meditam pe-aici...!

[lilianarodica]

Si eu primesc nenumarate emailuri cu povesti a caror morala este la final,dar nu am crezut de cuviinta sa le fac publice pe FORUM CONTA. Parere strict personala.....totusi e un forum profesional.Nu credeti?

[a.d.n.]

Va rog sa stergeti topicul.
Multumesc.

[mihaela_lica]

Mi-a facut placere sa citesc povestea. Desi sunt lucruri stiute, de fiecare data, te emotioneaza la fel. Multumesc Alina_Daniela.
Nu, nu cred ca este nepotrivita postarea ta pe un forum profesional, mai ales alaturata de un topic cu ... bancuri. De altfel, sta scris la "Diverse subiecte" urmatoarele: "Acest forum a fost creat pentru a putea discuta si alte subiecte in afara contabilitatii. Nu introduceti subiecte legate de contabilitate"
Cred ca este la fel de potrivit ca si celelalte subiecte, si, pentru unii, este chiar placut.
Parerea...mea!

[ancamin]

super !

multumesc pentru cateva clipe de meditatie .

......desi cred ca sunt cateva persoane pe acest forum care se identifica perfect cu aceasta povestioara si te vor ataca .

o zi buna !

[a.d.n.]

La DIVERSE SUBIECTE se pot gasi cu usurinta cel putin cinci topice care nu au nicio legatura cu statutul profesional al contabilililor...

Dar daca acest topic vi se pare total nepotrivit, va rog sa tineti cont de solicitarea mea de a-l sterge, si nu de a-l inchide.

Nedorind sa-mi pun in cap pe nimeni, va asigur de cele mai bune intentii ale mele.

Aceasta postare a fost editata de ALINA-DANIELA: 21 May 2009 - 11:49 AM

[Otilia Alupei]

si mi-e mi-a placut ... acest colt pt. meditatii asta macar are un mesaj de transmis :biggrin:
cat despre oportunitate, dragilor, atata timp cat "rege" a adunat n'spe pagini ... haideti sa fim seriosi ...

personal, crearea acestui topic mi se pare o idee excelenta, nitica meditatie asupra vietii nostre nu ne strica deloc, cu ocazia asta poate ne reanalizam prioritatile

am unit cele 2 topice

Aceasta postare a fost editata de Otilia Alupei: 21 May 2009 - 02:08 PM

[Dana42]

Eu cred ca cine a avut ideea creerii acestor "Diverse subiecte" a fost genial. Indiferent cum se numesc topicele deschise, rolul lor este de a ne deconecta, de a ne distra, de a ne da de gandit si la altceva in afara de inregistrari contabile si interpretarea legilor, de a mai invata cate ceva din experientele altora de viata, de a ne mai "rupe" de problemele de zi cu zi, de rutina in care suntem prinsi si adanciti zilnic si argumentele ar putea continua.
DE CE un colt pt.meditatii ? Pentru a fi mai buni, mai toleranti unii cu altii...viata este mult prea scurta si este pacat sa
ne-o irosim cu nimicuri, uneori cu" impunsaturi" reciproce, poate de multe ori fara intentia de a face rau sau a jigni pe altcineva, ci doar sub presiunea nervilor si stresului care se acumuleaza zilnic.
De aceea avem nevoie de acest "colt" de reculegere/meditatie, de un joc nestresant, cu o competitie distractiva, cum ar fi REGE (pe care la inceput eu l-am considerat un joc pt.copii si chiar am crezut ca am dat in mintea copiilor cand am inceput sa ma joc... ca acum sa ajung sa ma deconecteze, oare de ce ?), de intrebarile pe care ni le putem pune singuri despre tot ceea ce ne supara din jurul nostru, liberi si nestingheriti de nimeni, de bancuri, pt.ca ar fi cazul sa mai si radem si este chiar sanatos, etc.
Uite ca am mai meditat putin pe ziua de azi si... am uitat cu totul si de ciorba de pe foc ! Serios... trebuie sa fug !!!!!!!!!!

[Otilia Alupei]

Dana42, la May 21 2009, 04:27 PM, a spus:

si... am uitat cu totul si de ciorba de pe foc ! Serios... trebuie sa fug !!!!!!!!!!

rad cu adevarat in speranta ca totusi ... n-ai comis-o cu ciorba !

[Dana42]

Citeaza

Otilia Alupei: rad cu adevarat in speranta ca totusi ... n-ai comis-o cu ciorba !

Hmmm...n-am comis-o de tot...totul este sa fii inventiv...ciorba mea a devenit o "delicatese" de legume scazute servita la felul II , iar felul II pe care il aveam + cateva artificii+H2O+o fiertura sub supraveghere atenta, a iesit o delicioasa supa sau ciorba, ma rog, nu conteaza! Stiu ca sunt si OFF TOPIC dar si IN TOPIC :wink:, pt.ca a trebuit sa GANDESC, sa meditez pt.gasirea celei mai bune solutii.

Aceasta postare a fost editata de Dana42: 21 May 2009 - 06:34 PM

[a.d.n.]

Acum ceva timp urma sa ies cu 'o alta femeie'... De fapt, fusese ideea sotiei mele:
- 'Tu stii ca o iubesti !' - imi spuse intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. 'Viata este foarte scurta, dedica-i timp '...
- 'Dar eu te iubesc pe tine ', am protestat.
- 'Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea'.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca vizitele sa fie foarte rare.

In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- 'Ce s-a intamplat ? Esti bine ?' m-a intrebat. Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- 'Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine', am raspuns, 'amandoi, singuri...ce parere ai ?'.

Reflectand un moment la asta, zise:
- 'Mi-ar place foarte mult'...

In timp ce conduceam, dupa serviciu, in drum spre ea, ma simteam nervos, nervozitate care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand am sosit la casa ei, am vazut ca si ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta. Fata ei radea si iradia:lumina ca un inger.

'Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate' - imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era 'Prima Doamna a Natiunii'.

Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari. Mi-am ridicat privirea spre ea: Mama mea, asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea... Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
- 'Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?'.
- 'Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea', am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt.
Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.

- 'Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu', spuse mama mea...

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

- 'Cum a fost intalnirea?' a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- 'Foarte placuta, iti multumesc, mult mai mult decat mi-am imaginat'... i-am spus privind-o recunoscator.

... Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.

Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Continea o nota care spunea :
"Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia
ta.... niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC !

Mama ta."

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

********************


Pacat ca nu stiu autorul!

In speranta ca am facut mai mult decat sa trag un semnal de alarma, va urez sa petreceti cat mai mult timp alaturi de cei dragi!
Ceea ce imi urez si mie.

[cristina5859]

Foarte interesant topicul ....l-as numi mai degraba "Lectii de viata" !
......felicitari pentru initiativa !

[conta_ro]

Off.
Hai sa va spun ce am patit eu ieri. Nu este extraordinar dar este ceva.
Am plecat de la birou pe la ora 18.00 cu gandul sa ma duc acasa sa ma pun la calculator pana la ora 19:15 si apoi sa imi iau catelul in masina si sa ma duc la dresaj cu el. Aveam de gand sa ma intorc si sa ma apuc iar de treaba pana pe la 21:00
Dar pe drum mi-am dat seama ca si maine este o zi.
Si m-am dus si mi-am cumparat suport de bicicleta pt masina( sa ies cu bicicleta in parc) apoi m-am dus si m-am uitat la florile din curte pana am plecat cu catelul in parc la dresaj si apoi am mai stat ceva in parc si m-am intors pe la 23:00 acasa cu gandul ca o sa am si maine o zi de munca si nu trebuie sa ma strofoc azi.
M-am simtit foarte bine dupa ziua de ieri.

Alex

[Otilia Alupei]

extras din "paradoxul vremurilor noastre"

Am invatat cum sa ne castigam existenta
dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

[Otilia Alupei]

A fost odata un baiat cu un caracter f. urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si / sau se cearta cu cineva.

In prima zi a batut 37 de cuie. Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si nr cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta. Decoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa.

A venit si ziua in care nu mai batut nici un cui. Baiatul s-a dus la tatal sau sa ii spuna aceasta. Tatal i-a spus atunci sa scoata cate un cui din usa pt. fiecare zi in care nu isi pierde rabdarea.

Zilele au trecut si, in sfarsit, baiatul a putut sa-i spuna tatalui sau ca a scos toate cuiele din usa. Tatal l-a condus pe baiat in fata usii si i-a spus :
- Fiule, te-ai purtat f. bine, dar priveste cate gauri sunt in usa. Nu va mai fi niciodata ca inainte ! Cand te certi cu cineva si ii spui lucruri urate, ii lasi o rana ca aceasta. Poti infinge un cutit intr-un om si sa-l scoti imediat, insa rana ramane pt. totdeauna. O rana verbala face la fel de mult de rau ca si una fizica. Prietenii sunt bijuterii rare, ei te fac sa zambesti si te incurajeaza. Sunt gata sa te asculte atunci cand ai nevoie, te sustin si isi deschid inima in fata ta.

ARATA PRIETENILOR CAT DE MULT II IUBESTI !

Aceasta postare a fost editata de Otilia Alupei: 05 June 2009 - 08:37 PM

[cristina5859]

“Prietenia este rodul timpului, ii trebuie ani sa se coaca, in timp ce dragostea este ca fulgerul, uneori nascut din furtuna”.(G.Garibaldi)
“Prietenia precede dragostea, apoi o imbogateste” (Marin Preda).
“Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste! ”.

Da, multi dintre noi ne laudam ca toti din jurul nostrum ne sunt prieteni si avem un mare numar de prieteni, dar cu siguranta acest lucru nu este real.
In general, prietenii nu se pot numara pe degetele de la o mana, deoarece adevaratul prieten este cel care iti este alaturi atat la bine cat si la greu.
Sunt oameni care sunt alaturi de ceilalti doar in momentele frumoase ale vietii, ce se petrec de-a lungul timpului, iar cand calalalt trece cel putin printr-un impas acestia ii intorc spatele brusc, pentru a nu-si complica viata cu problemele lui. Un asfel de om nu se poate numii prieten adevarat.
De obicei in ziua de azi, cei mai multi dintre oameni sunt falsi.Greu mai poti gasi un om cinstit din toate punctele de vedere.
Eu consider ca este prieten doar cel ce iti este alaturi la bine si la greu, se bucura de fericirea celuilalt si plange la suferinta acestuia.
Eu apreciez din tot sufletul o prietenie sincera si mi-as dori ca si ceilalti sa faca la fel, dar acest lucru este aproape imposibil.
Nu pot intelege de ce uneori suntem atat de rai si nu putem incerca sa avem un suflet mai bun, sa-i ascultam mai mult pe prietenii nostri si sa-i sprijinim pe acestia din punct de vedere moral cel putin cand ei au nevoie de noi.
O vorba buna eu consider ca are valoarea unei comori morale pentru sufletul uman, dar din nefericire nu stim sa apreciem toti acest lucru.
Mai exista acele situatii in care prietenii pot fi falsi si in acesta situatie se adevereste mottoul. ‘Fereste-ma Doamne de prieteni, caci de dusmani ma feresc singur!’
Un singur sfat esential am sa le dau celor ce-mi citesc ideile: Selecteaza-ti prietenii! Nu uita ca adevaratii prieteni dintr-o viata nu se pot numara pe degetele de la o mana si incearca sa acorzi in sensul propriu al prieteniei o parte a sufletului tau doar celui care merita spre a nu fii dezamagit intr-un final!
Sa fii iubit/a si sa te bucuri de prieteni adevarati!




Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui!
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.
Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

Aceasta postare a fost editata de cristina5859: 06 June 2009 - 08:38 PM

[leu50]

Multumesc.

[mihaela_cva]

NEDUMERIRE

Se întreabă lume multă,
Chiar și prunci de vîrste crude:
Dacă statul tot ne-ascultă,
De ce dracu? nu ne-aude?

Despre ascultarea telefoanelor

Aceasta postare a fost editata de mihaela_cva: 25 June 2009 - 08:42 PM

[mihaela_cva]

Țel comun

Și dreptul nostru, și dreptatea,
Se-ațin alaturi, paralel,
De unde și realitatea
Că nu se întîlnesc defel...