Buna,
in primul rand imi cer scuze daca n-am postat unde sau cum trebuie. Sunt noua pe forum, dar daca mi se va spune ca am gresit promit sa nu se mai intample.
Am si eu o problema, daca poate cineva sa ma ajute, va rog!
In luna februarie 2006 firma la care lucrez (X), in calitate de prestator, a incheiat un contract de prestari servicii cu societatea Y, in calitate de beneficiar, obiectul contractului fiind anumite lucrari de manopera pe care beneficiarul nu avea posibilitatea sa le efectueze din lipsa de personal calificat. Societatea Y punea la dispozitie toate mijloacele materiale necesare (materii prime, consumabile, utilaje, scule, etc.) si tot ea avea sa suporte TOATE celelalte cheltuieli (de transport, energie electrica, incalzire, s.a.), firma noastra urmand sa execute strict operatiunile de manopera, la solicitarea beneficiarului si la sediul sau.
Termenele la care urma sa se factureze si, respectiv, sa se incaseze contravaloarea prestatiilor au fost mentionate clar, la date exacte, prevazute in clauzele contractuale.
Valoarea contractului nu a fost mentionata in cifre exacte deoarece, la data incheierii acestuia, nu se putea cunoaste exact care va fi costul, in cifre absolute, al prestatiilor viitoare. Contractul era incheiat pe un an cu posibilitate de prelungire, volumul prestatiilor fiind stabilit in functie de necesitatile firmei beneficiare, care ocazional solicita salariatii societatii noastre pentru anumite operatiuni (taiere, indoire, sudura, vopsire – la diverse confectii metalice).
In clauza referitoare la valoarea contractului se mentioneaza, citez din contract: “costul serviciilor prestate va fi la nivelul cheltuielilor efectuate de prestator pentru realizarea acestor servicii”. Contractul a fost incheiat in forma legala, a fost inregistrat, acceptat si semnat de ambele societati.
Trebuie sa adaug aici ca unul dintre asociatii firmei X este asociat unic la firma Y deci, conform art. 7 alin. 21 din Legea 571/2003, X si Y sunt persoane juridice afiliate, dar ambele sunt inregistrate in Romania si au capital integral romanesc.
In anul 2007 am avut un control de la DGFP privind modul de calculare, inregistrare si varsare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale datorate de societate la bugetul de stat. In timpul controlului s-a stabilit ca pretul prestatiilor facturate si incasate de la beneficiar, in baza contractului mai sus mentionat, nu a fost calculat corect deoarece, in costul manoperei prestate pentru beneficiar, noi nu am prins decat salariile brute ale muncitorilor (care includ retinerile pe statul de plata) dar nu si contributiile unitatii aferente acestor salarii.
Diferentele nefiind inregistrate in contabilitate ca venituri, nu s-a inregistrat nici TVA colectata aferenta, denaturandu-se TVA de plata la bugetul de stat. Ca urmare, cei de la fisc ne-au imputat aceste debite si majorarile aferente calculate pana la data incheierii controlului, lucru cu care suntem de acord si ne asumam responsabilitatea erorilor respective.
Mai departe, organele fiscale au procedat la “reestimarea” veniturilor pe care societatea AR FI TREBUIT sa le incaseze, aplicand la valoarea manoperei totale (salariile brute ale muncitorilor care au prestat serviciile respective plus cotele unitatii) inca o cota de 45%, reprezentand cheltuieli de functionare a societatii (se mai numesc cheltuieli de administratie sau cheltuieli indirecte) si o cota de 15%, reprezentand profit. Astfel, au concluzionat ca noi am denaturat (diminuat) veniturile de incasat in baza contractului in cauza cu nu mai putin de 344.629,00 RON!
De aici rezulta ca firma nu a inregistrat in contabilitate venituri in suma de 344.629,00 RON si nu a platit TVA aferent in suma de 65.480,00 RON!, plus majorarile de intarziere aferente. Au facut aceasta recalculare motivand ca, citez: “ la stabilirea costului serviciilor facturate si incasate de la beneficiar nu s-a tinut seama de pretul de piata al tranzactiei, precum si de faptul ca societatile in cauza sunt persoane afiliate”.
Nu am fost insa de acord si am contestat suma de 65.480,00 RON, reprezentand TVA de plata stabilita suplimentar ca urmare a “reestimarii” facute de inspectorii fiscali, din urmatoarele motive:
1. Cotele aplicate de organele de control la stabilirea veniturilor care urmau sa se incaseze in baza contractului in cauza sunt mult peste cele practicate, de regula, in domeniul nostru de activitate, respectiv o cota de 12,5% cheltuieli indirecte si o cota de 5% profit.
Putem sustine aceste afirmatii prin toate celelalte contracte pe care le aveam in derulare la acea data, cu diversi alti parteneri. In afara de asta, contractul se refera doar la prestatii de manopera, toate celelalte costuri fiind suportate de beneficiar.
2. Societatea noastra functioneaza in spatiul pus la dispozitie de asociatul unic al firmei Y, care este prorietar al spatiului respectiv, fara a fi obligata sa plateasca chirie si alte costuri comune (incalzire, energie electrica, apa, s.a.). Deci, chiar nu eram indreptatiti sa solicitam cheltuieli de administratie de 45%! In aceste conditii pretul serviciilor la care se face referire ar fi crescut enorm si beneficiarul (firma Y), in mod sigur, nu ar fi fost de acord, deci contractul nu s-ar fi incheiat.
3. In contract nu sunt prevazute astfel de plati, valoarea prestatiilor fiind stabilita, de comun acord, strict la nivelul cheltuielilor efectuate de prestator pentru realizarea acestor servicii. Avand in vedere ca partile au convenit aceasta prin semnarea contractului, in baza reglementarilor din Codul Civil referitoare la contracte, conventiile legal incheiate au putere de lege intre parti.
In raspunsul privind solutionarea contestatiei DGFP arata motivele pentru care organele de control au recalculat veniturile in cauza, si anume, citez:
“1. Afirmatia conform careia cotele practicate, de regula, in domeniu (12,5% cheltuieli indirecte si 5% profit) nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei, intrucat aceste procente nu sunt sustinute de documente oficiale la nivel de ramura din care sa rezulte ca media acestor cheltuieli se situeaza la nivelul sustinut de petenta.
2. Cele doua societati parte in contractul mentionat sunt afiliate, unul dintre asociatii firmei X fiind unic asociat al firmei Y.
3. Deoarece, din contract nu rezulta care a fost valoarea exacta a acestuia si tinand cont de faptul ca cele doua parti contractante sunt persoane juridice afiliate, organul de control a procedat la determinarea veniturilor de incasat prin estimare, conform art.67 alin. (1) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu art. 7 alin. (21) si art. 11 alin. (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 67 alin. (1) din O.G. 92/2003:
(1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
(2) In situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Art. 7 alin. (21) din Legea 571/2003:
…c) o persoana juridica este afiliata cu alta persoana juridica daca cel putin:
(i) prima persoana juridica detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minumum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealalta persoana juridica ori daca controleaza persoana juridica;
(ii) a doua persoana juridica detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoana juridica ori daca controleaza persoana juridica;
(iii) o persoana juridica terta detine, in mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate ,minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atat la prima persoana juridica, cat si la cea de-a doua.
Art. 11 alin. (2) din Legea 571/2003:
(2) In cadrul unei tranzactii intre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode:
a) metoda compararii preturilor,…;
b) metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului tranzactionat, majorat cu marja de profit corespunzatoare;
c) metoda pretului de revanzare,…;
Pentru estimare s-a utilizat metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare”.
Din aceste motive contestatia a fost respinsa ca fiind neantemeiata si insuficient motivata.
(Din punctul meu de vedere, in primul rand, marimea bazei de impunere nu mai trebuia estimata, ea era deja cunoscuta din contract ca fiind “la nivelul cheltuielilor efectuate de prestator pentru realizarea acestor servicii”. In al doilea rand, daca procentele de 12,5% cheltuieli de administratie si 5% profit nu sunt sustinute de documente oficiale la nivel de ramura, organele de control cum au stabilit cotele de 45% si respectiv 5% ca fiind cele “oficiale”?)
Stiu ca “povestea” este lunga si complicata insa era necesar sa precizez toate amanuntele ei, mai ales prin prisma faptelor care au aparut ulterior respingerii contestatiei.
Ca urmare a celor constatate in timpul controlului (neanregistrarea in totalitate a veniturilor referitor la contractul in cauza) precum si datorita faptului ca societatea avea restante la plata debitelor catre bugetul de stat, inspectorii fiscali au formulat o plangere penala impotriva administratorului societatii, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
In cursul urmaririi penale a fost solicitata in cauza o expertiza contabila, efectuata de un expert contabil autorizat numit de procurorul de caz, care i-a solicitat expertului, printre altele, sa aprecieze, citez: “…care a fost valoarea contractului de prestari servicii…, respectiv care sunt veniturile reale pe care societatea X le-a realizat in baza acestui contract?”
Din calculele pe care le-a efectuat, fara a lua in considerare cota de 45% cheltuieli de administratie si cota de 5% profit aplicate de inspectorii fiscali, expertul opineaza ca valoarea contractului este exact cea calculata de organele de control inainte de “reestimare”. Cu exceptia faptului ca am omis sa includem in costul manoperei prestate cheltuiala cu contributiile sociale ale unitatii, nu s-au constatat alte diferente, expertul fiind de parere ca toate veniturile realizate in urma contractului (mai putin diferentele datorate omisiunii) au fost inregistrate in contabilitate si s-a inregistrat CORECT! TVA colectata (mai putin TVA rezultata din aceste omisiuni).
Expertul isi argumenteaza punctul de vedere facand trimitere la pct. 22 din Normele Metodologice date in aplicarea art. 11 din Codul fiscal, din care citeaza: “Autoritatile fiscale din Romania pot, in scopul calcularii obligatiilor fiscale ale persoanelor afiliate, sa reconsidere evidentele persoanei afiliate din Romania, in scopul examinarii fiscale, daca in urma relatiilor speciale dintre persoana afiliata romana si cea straina aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din Romania. Nu se efectueaza reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate atunci cand tranzactiile dintre asemenea persoane au loc in termeni comerciali de piata libera, PRECUM SI IN CAZUL TRANZACTIILOR INTRE PERSOANE JURIDICE ROMANE AFILIATE”.
Sigur ca cei de la fisc nu au fost de acord cu aceste concluzii si au facut obiectiuni la Raportul de expertiza. La propunerea procurorului, s-a efectuat un supliment de expertiza contabila in care expertul trebuia sa raspunda la urmatoarea intrebare formulata de DGFP, citez:
“De ce la baza stabilirii veniturilor de realizat expertul a procedat la reconsiderarea veniturilor intre partile afiliate, avand in vedere ca, potrivit punctului 22 din Normele Metodologice de aplicarea a Codului fiscal, reconsiderarea este aplicabila doar persoanelor juridice romane afiliate cu persoane juridice straine?”.
Pai, fratilor, ce sa mai intelegem de aici? Adica ei, “Ingerii Pazitori” ai legislatiei fiscale, “Zeii” pusi sa vegheze la integritatea bugetului (din care, intre noi fie vorba, se infrupta fara rusine!), aproape ca ne iau “cu japca” o caruta de bani, “reestimand” veniturile unor societati prin incalcarea flagranta a normelor fiscale in vigoare si apoi intreaba candizi (sau de-a dreptul tampiti!) cum un amarat de expert contabil isi permite sa reconsidere veniturile reconsiderate initial chiar de Domniile Lor ???!!
In fine…, daca cineva mai avea nelamuriri cu privire la legalitatea acestor estimari, reestimari, reconsiderari, re…, re…, cred ca suplimentul de expertiza ar trebui sa ne edifice pe deplin, pentru ca expertul a raspuns astfel, citez:
“1. Intre societatea X (prestator) si societatea Y (beneficiar) se incheie contractul de prestari servicii nr… Conform art. 3 din contract, valoarea acestuia reprezinta suma totala a cheltuielilor pe care prestatorul le suporta pentru executarea serviciilor mentionate in contractul respectiv. Prin urmare, AVEM UN CONTRACT LEGAL INCHEIAT, CU O CLAUZA CLARA REFERITOR LA VALOAREA ACESTUIA.
2. Prin formularea obiectivului nr… din Raportul de expertiza ordonat de procuror, i s-a cerut expertului sa precizeze care a fost valoarea contractului de prestari servicii…, respectiv care sunt veniturile reale pe care societatea X le-a realizat in baza acestui contract?
In rezolvarea acestui obiectiv ESTE DE NEADMIS A SE PLECA DE LA ALTCEVA DECAT DE LA CLAUZA CONTRACTUALA referitor la valoarea contractului. Dar intrucat societatea X a omis sa inregistreze contributiile sociale ale unitatii, expertul a apreciat (la fel ca si inspectorii fiscali) ca manopera aferenta lucrarilor o constituie intreaga cheltuiala, adica salariile brute ale muncitorilor care au efectuat prestatiile si cheltuiala unitatii cu aceste salarii.
Fata de cele aratate pana aici, expertul opineaza ca nu a facut nici o reconsiderare a veniturilor intre partile afiliate. Mentiunea pe care a facut-o, referitor la punctul 22 din Normele Metodologice date in aplicarea art. 11 din Codul fiscal, are menirea de a justifica tocmai de ce expertul NU a reconsiderat veniturile in cauza. Estimarea bazei de impunere statuata de art. 66 din Codul de procedura fiscala (articol invocat de organul de control) se realizeaza daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, or in cazul de fata aceasta este determinata de o clauza contractuala clara.
Este posibil ca organul de control, prin coroborarea art. 66 din Codul de procedura fiscala cu art. 11 alin. (2) din Codul fiscal, sa fi aplicat metoda cost-plus mentionata, dar aceasta metoda nu trebuia aplicata spetei in cauza, fiind in discutie doua societati afiliate romane (adica exact ceea ce afirma insasi DGFP in formularea obiectiunii !).
In concluzie, fata de clauza contractuala referitor la valoarea contractului, nu expertul este cel care a reconsiderat veniturile, insusi organul de control fiind cel care a realizat acest lucru, prin aplicarea la costurile totale a unui procent de 45% cheltuieli indirecte si 5% profit, fara a avea o baza legala.
Cand a afirmat ca expertul a reconsiderat veniturile, DGFP trebuia sa raporteze lucrarea expertului la clauzele stipulate in contract si la modul in care societatatea X a inteles sa calculeze aceste venituri (doar la nivelul salariilor brute) si nicidecum sa o raporteze la modul in care veniturile au fost estimate de organul de control, apreciind ca expertul a fost cel care a reconsiderat (respectiv a diminuat) veniturile RECONSIDERATE INITIAL CHIAR DE INSPECTORII FISCALI”.
Acestea sunt faptele si consecintele lor si eu sunt convinsa ca, ori din greseala ori in mod deliberat, am fost nedreptatiti. Trebuie sa mai adaug doar ca intre timp a fost solutionata si plangerea penala formulata de DGFP si procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala a administratorului societatii.
Va multumesc celor care ati avut rabdare sa cititi totul si va rog spuneti-mi parerile voastre. Stiu ca acum singura noastra optiune ar fi sa atacam in instanta Decizia de solutionare a contestatiei (ne incadram in termenul de 6 luni). Dar suntem o firma mica, nu avem un jurist angajat si chiar daca am plati pe cineva sa ne reprezinte nu stiu ce sanse am avea sa castigam. Putem folosi in instanta un raport de expertiza efectuat intr-un alt scop (pentru solutionarea plangerii penale) sau rezolutia procurorului de scoatere de sub urmarire penala a administratorului societatii? Nu stiu ce sa fac, mi-e tema de ce va urma. Sa te judeci cu Statul iti trebuie timp… si bani… si nervi…
Va rog, spuneti-mi ce sa fac?
Aceasta postare a fost editata de Otilia Alupei: 30 March 2009 - 11:36 AM