0
In literatura de specialitate (Alexandru Ticlea, Ion Traian Stefanescu) s-a apreciat ca suspendarea contractului individual de munca, intr-un asemenea caz, ar trebui sa reprezinte o obligatie – asa cum prevedea Legea nr.1/1970 , in prezent abrogata, si nu doar o facultate. A permite salariatului sa continue activitatea dupa ce a savarsit fapte incompatibile cu functia detinuta inseamna a-i facilita si permite sa comita in continuare asemenea fapte.
Asa fiind, o data ce salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta angajatorul trebuia sa suspende contractul individual de munca al salariatului in cauza, urmand ca suspendarea sa dureze pana la:
- ramanerea definitiva a hotarararii judecatoresti de condamnare;
- achitarea sau incetarea procesului penal hotarata de instanta penala.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a acestei prevederi legale, Curtea constitutionala prin Decizia nr. 24/2003 a hotarat ca, „luand masura suspendarii contractului individual de munca, angajatorul nu se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei angajatului si nici asupra raspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a caror solutionare intra in sfera de activitate a organelor judiciare. Angajatorul poate doar sa formuleze plangere penala impotriva salariatului, daca detine date si indicii suficiente cu privire la savarsirea de catre acesta a unei fapte penale incompatibile cu functia detinuta, solicitand autoritatilor competente solutionarea cazului. In aceasta situatie sau atunci cand ia cunostinta despre trimiterea in judecata a angajatului pentru savarsirea unei fapte de aceeasi natura poate lua masura suspendarii.
Fata de acestea, facultatea de a lua masura suspendarii acordata angajatorului nu incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de art.23 din Constitutia Romaniei.
Masura suspendarii dureaza pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, avand asadar un caracter provizoriu.
Potrivit alin. (5) al art.17, orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3), printre care regasim si functia, in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
In lipsa acordului salariatului, modificarea unilaterala de catre angajator a functiei salariatului este posibila numai cu titlu de sanctiune disciplinara pe o perioada de cel mult 60 de zile in baza art. 248 alin. (1) lit. (b) din Codul muncii .
Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, angajatorul nu va putea sa dispuna masura concedierii dat fiind principiu de drept potrivit caruia „penalul tine in loc civilul. Dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, contractul individual de munca poate inceta de drept daca instanta de recurs modifica hotararea in sensul ca il condamna pe salariat la o pedeapsa privativa de libertate sau daca salariatului i se interzice exercitarea profesiei sau a unei functiei de natura celei de care s-a folosit pentru a savarsi infractiunea.
In cazul in care, hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta de fond va fi mentinuta de instanta de fond, consideram ca angajatorul, cu respectarea procedurii prevazute de lege, va putea sa aplica o sanctiune disciplinara salariatului constand chiar in concedierea disciplinara.
www.legislatiamuncii.manager.ro
