5 replies to this topic

[Otilia Alupei]

Ocupatia este o activitate utila, aducatoare de venit (în bani sau în natura), pe care o desfasoara o persoana în mod obisnuit, într-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta. Ocupatia este deci, proprie persoanelor active, care practica o activitate recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi exprimata prin: functia sau meseria exercitata de acesta.

FUNCȚIA este activitatea desfasurata de o persoana într-o ierarhie functionala de conducere sau de executie. În COR, functiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.

MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obi 929e49j ectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.

În practica se face adesea o confuzie între notiunea de ocupatie si cea de profesie.
Pentru definirea corecta a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar sa se defineasca notiunea de profesie, care, în unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar în altele nu.

PROFESIA este specialitatea (calificarea) obtinuta prin studii.
OCUPAȚIA este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca.

De exemplu:

Profesia corespunde cu ocupatia

PROFESIE ...................................... OCUPATIE

1.Inginer automatist ........................ 1.Inginer automatist
2.Educatoare.................................... 2.Educatoare
3.Strungar ....................................... 3.Strungar
4.Sudor .......................................... 4.Sudor


Profesia difera de ocupatie

PROFESIE ...................................... OCUPATIE

1.Profesor ........................................ 1.Senator
2.Inginer mecanic .............................. 2.Referent de specialitate
3.Medic ............................................. 3.Director
4.Inginer agronom ............................ 4.sef ferma
5.Economist ...................................... 5.Secretar de stat

[Otilia Alupei]

Regulamentul de Organizare si Functionare (R.O.F.) al firmei / institutiei.

Acesta reprezinta actul intern al unei persoane juridice prin care se stabileste potrivit prevederilor legale, structura sa generala, compartimentele de lucru (atelier, sectie, fabrica, birou, directie, departament etc.) si atributiile (componentele) lor, relatiile dintre ele si raporturile cu conducerea persoanei juridice (firma / institutia) respective.

Desi face frecvente referiri la ele, legislatia în vigoare nu cuprinde o reglementare unitara, de sine statatoare, cu privire la notiunea regulamentelor de organizare si functionare. Cu toate acestea, din analiza legislatiei rezulta ca orice persoana juridica trebuie sa-ti întocmeasca regulamentul de organizare si functionare propriu.

Regulamentul de organizare si functionare se aproba, de regula, de catre organul de conducere al fiecarei persoane juridice. El reprezinta, în limitele legii, un drept la autoorganizare al fiecarui angajator. Exista si situatii de exceptie când regulamentul de organizare si functionare se aproba de catre Guvern ori de catre o autoritate superioara (de catre Parlament).



2. Regulamentul de ordine interioara.
Regulamentul de ordine interioara reprezinta actul intern al unei persoane juridice prin care se stabilesc, potrivit prevederilor legale, îndatoririle salariatilor, masurile care se impun în vederea organizarii muncii si asigurarii disciplinei muncii, recompensele si sanctiunile, modul de cercetare a abaterilor disciplinare si procedura aplicarii sanctiunilor disciplinare.
La întocmirea lui se vor avea în vedere prevederile Codului Muncii, ale statutelor disciplinare si de personal, ale regulamentului de organizare si functionare. În acest context, se impune precizarea ca în regulamentul de ordine interioara nu pot fi cuprinse alte sanctiuni disciplinare - nici în plus, nici prin substituire sau agravare - în raport cu cele cuprinse în legislatia muncii (Codul Muncii si eventual dispozitiile statutului disciplinar ori de personal).
Prevederile regulamentului de ordine interioara sunt obligatorii nu numai pentru salariati ci si pentru delegati sau detasati, pentru ucenicii, elevii si studentii care desfasoara activitati practice în cadrul unitatii respective.
Regulamentul de ordine interioara se întocmeste de catre angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz. Cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:
- reguli privind protectia, igiena si securitatea în munca în cadrul firmei / institutiei;
- reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al înlaturarii oricarei forme de încalcare a demnitatii;
- drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;
- procedura de solutionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariatilor;
- reguli concrete privind disciplina muncii în firma /institutie;
- abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;
- reguli referitoare la procedura disciplinara;
- modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice.

Regulamentul Intern se aduce la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului si îsi produce efectele fata de salariati din momentul încunostintarii acestora.

Regulamentul intern se afiseaza la sediul angajatorului.

Conform Codului Muncii , este obligatoriu ca toti angajatorii sa-si întocmeasca un regulament intern în termen de 60 de zile de la data dobândirii personalitatii juridice.

[Otilia Alupei]

Disciplina muncii reprezinta o obligatie juridica, având caracter de sinteza, care însumeaza si rezuma, în esenta, totalitatea îndatoririlor asumate de persoana respectiva prin încheierea contractului individual de munca.
Sub aspectul finalitatii sale, disciplina muncii poate fi definita ca stare de ordine existenta în desfasurarea procesului de munca, rezultând din respectarea întocmai a normelor ce reglementeaza acest proces si din îndeplinirea de catre toti participantii a obligatiilor asumate prin încheierea contractelor individuale de munca.

Protectia muncii reprezinta un ansamblu de activitati institutionalizate, având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.
În vederea aplicarii unitare a unor masuri si reguli de protectia muncii s-au elaborat norme de protectia muncii. Aceste norme se aplica salariatilor, membrilor cooperatori, precum si ucenicilor, elevilor, studentilor, în perioada efectuarii practicii profesionale.
Contractele colective de munca ce se încheie la nivelul unitatilor, grupurilor de unitati, ramurilor de activitati, precum si la nivel national vor cuprinde, obligatoriu, clauze referitoare la protectia muncii, a caror aplicare sa asigure prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
În contractele individuale de munca, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si contractele de scolarizare vor fi stipulate clauze privind protectia muncii, stabilindu-se si raspunderea partilor.

[Otilia Alupei]

Prin accident de munca se întelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicarea acuta profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului în baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitatea temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

Este, de asemenea, accident de munca :

a) accidentul suferit de elevi, studenti, ucenici în timpul efectuarii practicii profesionale;
b) accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activitati culturale, sportive, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni întreprinse din proprie initiativa, pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol care ameninta avutul public sau pentru salvarea de vieti omenesti;
d) accidentul survenit în timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers;
e) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca are loc la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de acestia, în timpul programului de munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului.

[Otilia Alupei]

Bolile profesionale sunt afectiuni care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii , cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca.

Sunt boli profesionale si afectiunile suferite de elevi, studenti si ucenici în timpul efectuarii practicii profesionale, în conditiile prevazute mai sus.

Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii unitatii sanitare care acorda asistenta medicala participantilor la procesul de munca desfasurat de persoana juridica, precum si de persoana fizica.

[Otilia Alupei]

STRUCTURA ORGANIZATORICA : reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.

Structura organizatorică este influenţată de:
- strategia dezvoltării întreprinderii;
- tipul şi complexitatea producţiei;
- dimensiunea întreprinderii;
- calitatea resurselor umane;
- mutaţiile care au loc în economie.

Structura organizatorică cuprinde:
- structura funcţionala;
- structura operaţională.

Structura funcţională reprezintă ansamblul cadrelor de conducere şi compartimentelor tehnice, economice, administrative, modul de constituire şi grupare a acestora precum şi relaţiile dintre ele.

Structura operationala este definită prin numărul si componenţa unităţilor de producţie, prin mărimea şi modul amplasării spaţiilor acestora, modul de organizare internă, precum şi prin relaţiile de cooperare ce se stabilesc între acestea în vederea realizării directe a obiectului de activitate al întreprinderii.