O.Dinu a spus:
Nu reusesc sa descarc ,,atas"-ul ,
R O M Â N I A
CURTEA SUPREMÃ DE JUSTIÞIE
SECÞIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3132/2003 Dosar nr. 193/2003
ªedinþa publicã de la 10 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faþã;
Din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele:
SC K.S. SRL Mediaº, în contradictoriu cu Direcþia Generalã a Finanþelor Publice ºi Controlului Fiscal de Stat Sibiu, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 368 din 21 martie 2000 a Direcþiei de Control Fiscal Sibiu ºi a deciziei nr. 108 din 16 mai 2001 emisã de pârâtã ºi exonerarea de plata sumelor de 37.404.085 lei T.V.A. ºi 10.023.104 lei majorãri de întârziere.
S-a susþinut cã greºit i s-a respins contestaþia, întrucât nivelul dobânzilor acordate pentru împrumuturi agenþilor economici nu pot depãºi dobânda legalã de 35% stabilitã la nivelul taxei speciale a scontului stabilit de Banca Naþionalã a României.
În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr. 207/1999 ºi H.G. nr. 402/2000.
Tribunalul Sibiu, prin sentinþa nr. 1200/C din 18 septembrie 2001, a admis acþiunea, reþinând cã S.F., în calitate de asociat unic al societãþii reclamante, a acordat acesteia un împrumut cu dobândã aferentã soldului zilnic al împrumutantului, în cauzã neoperând dispoziþiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care se aplicã numai atunci când pãrþile contractante nu au stabilit nivelul ratei dobânzii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secþia comercialã ºi de contencios administrativ, prin decizia nr. 102 din 28 ianuarie 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtã.
Pentru a hotãrî astfel, s-a reþinut cã, prin actul adiþional la contractul de împrumut, pãrþile contractante au stabilit dobânda la nivelul celei active, practicate de Banca Naþionalã a României, astfel cã nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, republicatã ºi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 ºi nr. 59/2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie a declarat recurs în anulare împotriva hotãrârilor menþionate, întrucât au fost pronunþate cu încãlcarea esenþialã a legii, ceea ce a determinat o soluþionare greºitã a cauzei pe fond.
Se solicitã în temeiul art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotãrârilor judecãtoreºti criticate, iar pe fond respingerea acþiunii, întrucât în cauzã este un contract de împrumut comercial supus reglementãrilor comerciale ºi nu civile, aplicabile fiind dispoziþiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaþii bãneºti, care se calculeazã la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Naþionalã a României.
Societatea, acordând o dobândã mai mare decât cea legalã, ºi-a diminuat profitul impozabil ºi evident impozitul pe profit astfel cã, în mod corect, a fost obligatã de organul de control la plata sumelor, reþinut prin procesul-verbal contestat, precum ºi la plata penalitãþilor de întârziere pentru impozitul pe profit.
Recursul în anulare este întemeiat.
Din actele dosarului rezultã cã în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2000, SC K.S. SRL a calculat ºi înregistrat în contul analitic 665-5 „Cheltuieli privind dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice� suma de 663.838.245 lei, din care 129.298.410 lei aferente perioadei 1 iulie – 31 decembrie 1999, reprezentând dobânzi aferente sumelor depuse în casieria societãþii de asociatul unic S.F. sub formã de împrumut acordat în baza contractului de împrumut încheiat cu societatea la 30 iunie 1999.
La calcul dobânzilor aferente soldului zilnic al împrumutului, pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2000, s-a utilizat dobânzile active (medii) ale bãncilor comerciale de Banca Naþionalã a României.
Prin folosirea acestui procedeu, societatea a încãlcat dispoziþiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaþii bãneºti care prevede cã dobânda se stabileºte în materie comercialã, când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Naþionalã a României.
Prin utilizarea de cãtre societate la calculul cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumutului a unor dobânzi mai mari decât cea legalã de 35% pe an, taxã oficialã a scontului, stabilitã prin Circulara Bãncii Naþionale a României nr. 11/21 iulie 1998, profitul impozabil a fost diminuat cu 149.616.339 lei ºi impozitul pe profit cu 37.404.085 lei pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2000.
Pentru neplata în termen a impozitului pe profit s-au stabilit majorãri de întârziere de 10.023.804 lei.
În procedura prealabilã de contestare soluþia a fost de respingere în timp ce, la instanþe, de admitere ºi anulare a actelor contestate, reþinându-se cã este vorba de un contract de împrumut civil ºi îºi gãsesc aplicabilitate dispoziþiile art. 2 din O.G. nr. 9/2000 care prevãd „în cazul în care potrivit dispoziþiilor legale sau prevederilor contractuale obligaþia este purtãtoare de dobânzi fãrã sã arate rata dobânzii, se va plãti dobânda legalã�.
Prin actul adiþional din 15 ianuarie 2000, s-a stabilit cã nivelul dobânzilor calculate pentru sumele împrumutate societãþii va fi la nivelul dobânzii active stabilit la Banca Naþionalã a României, astfel cã nu se vor aplica prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000.
Raþionamentul instanþelor are la bazã o încãlcare esenþialã a legii, ceea ce a determinat o soluþionare greºitã a cauzei pe fond.
O.G. nr. 9/2000 prevede cã pãrþile contractante sunt „libere� sã stabileascã, în convenþii, rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligaþii, mai puþin în materie comercialã unde, conform art. 3, „dobânda legalã, se stabileºte când debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Naþionalã a României�.
C. com. în art. 7 prevede: „sunt comercianþi cei care fac fapte de comerþ, având comerþul ca o profesiune obiºnuitã, precum ºi societãþile comerciale; de asemenea odatã dobânditã calitatea de comerciant, toate actele ºi faptele juridice efectuate sunt prezumate a fi comerciale�.
În cauzã, contractul de împrumut, încheiat între S.F. ºi SC K.S. SRL Mediaº, este un contract de împrumut comercial.
Este de necontestat atât calitatea de comerciant a societãþii comerciale împrumutate, cât ºi a persoanei fizice împrumutate, care nu este alta decât asociatul unic al aceleiaºi societãþi, ce are comerþul ca profesiune obiºnuirã (art. 7 C. com.), astfel cã în cauzã îºi gãseºte aplicarea art. 3 ºi nu art. 2 din O.G. nr. 9/2000.
În consecinþã, recursul în anulare fiind întemeiat, urmeazã a fi admis în baza art. C. proc. civ., a se casa hotãrârile judecãtoreºti criticate, iar pe fond se va respinge acþiunea, actele contestate fiind legale ºi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÃŽN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie împotriva sentinþei civile nr. 1200/C din 18 septembrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Caseazã sentinþa atacatã ºi decizia nr. 102 din 28 ianuarie 2002 a Curþii de Apel Alba Iulia ºi în fond respinge acþiunea.
Pronunþatã în ºedinþã publicã, astãzi 10 octombrie 2003.
0
